Noutăţi editoriale

“În umbra Europei”

Marţi, 24 mai, la ora 19.00, Librăria Humanitas de la Cişmigiu va fi gazda lansării bestsellerului În umbra Europei. Două războaie reci şi trei decenii de călătorie prin România şi dincolo de ea de Robert D. Kaplan, apărut la Editura Humanitas, în colecţia Istorie Contemporană.

La eveniment vor participa, alături de Robert D. Kaplan, Simona Kessler, agent literar, International Copyright Agency, Cătălin Ştefănescu, jurnalist, realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR, Cristian Leonte, jurnalist, realizatorul emisiunii După 20 de ani la ProTV, şi Lidia Bodea, directorul general al Editurii Humanitas.

Seara se va încheia cu o sesiune de autografe.

În umbra Europei este deopotrivă memorial de călătorie, eseu jurnalistic şi analiză istorică – opera unui scriitor care, vreme de treizeci de ani, a căutat să înţeleagă destinul unei ţări şi să-şi împlinească propria vocaţie. Pornind de la istoria României, dar şi de la atenta analiză a unor ţări vecine, precum Republica Moldova, Bulgaria şi Ungaria, Robert D. Kaplan abordează subiecte mai largi, precum jocurile marilor puteri, Războiul Rece sau Holocaustul. Rezultatul este povestea unei frontiere geografice şi ideologice a continentului nostru – punct de întâlnire între marile imperii – şi o carte esenţială pentru înţelegerea crizei prin care trec astăzi Rusia şi Europa.

Robert D. Kaplan (n. 1952) este unul dintre cei mai importanţi analişti americani de politică externă şi un specialist de renume în istoria Războiului Rece. Revista Foreign Policy l-a inclus de două ori în Top 100 Global Thinkers, iar The New York Times l-a nominalizat printre cei mai influenţi analişti ai epocii de după cel de-al Doilea Război Mondial, alături de Francis Fukuyama, Paul Kennedy şi Samuel Huntington.

În ultimii treizeci de ani a scris articole pentru The Atlantic, The New York Times, The Washington Post, Financial Times, The Wall Street Journal şi The Los Angeles Times. În calitate de corespondent de presă, a călătorit în peste 100 de ţări şi a locuit vreme îndelungată înIsrael, Portugalia şi Grecia. Ca urmare a numeroaselor sale vizite în estul şi sud-estul Europei, a devenit un fin cunoscător al Balcanilor, fiind unul dintre primii autori americani care au prevăzut izbucnirea unui război în regiune.

Între volumele sale de analiză geopolitică şi de călătorii se numără: In Europe’s Shadow: Two Cold Wars and a Thirty-Year Journey Through Romania and Beyond (In umbra Europei. Două războaie reci şi trei decenii de călătorie prin România şi dincolo de ea, 2016); Asia’a Cauldron: The South China Sea and the End of a Stable Pacific; The Revenge of Geography. What the Map Tells Us About Coming Conflicts and The Battle Against Fate (Răzbunarea geografei. Ce ne spun hărţile despre viitoarele conflicte şi lupta impotriva destinului, 2013); Monsoon: The Indian Ocean and the Future of American Power; Balkan Ghosts: A Journey Through History (Fantomele Balcanilor. O călătorie în istorie, 2007) şi Eastward to Tartary: Travels in the Balkans, the Middle East, and the Caucasus (La Răsărit, spre Tartaria. Călătorii în Balcani, Orientul Mijlociu şi Caucaz, 2002).

Robert D. Kaplan este în prezent senior fellow la Center for a New American Security; a lucrat ca analist geopolitic pentru agentia Stratfor, a fost profesor invitat la United States Naval Academy şi membru al Departamentului Apărării al Statelor Unite. A consiliat mai mulţi preşedinţi, secretari de stat şi miniştri ai apărării americani.

Robert D. Kaplan a venit prima oară în Romania în anii ’70, în plin Război Rece, pe când era un tânăr jurnalist cu spirit de aventură, iar ţara era un colţ întunecat al Europei comuniste, ignorat de presa occidentală. Vizitele care au urmat, în anii ’80, în anii ’90 şi, mai recent, în 2013 şi 2014, au fost marcate de dialoguri revelatoare cu personalităţi precum Neagu Djuvara ori Horia-Roman Patapievici şi de lectura unor cărţi fundamentale din şi despre cultura romană, prin intermediul cărora i-a cunoscut pe Mircea Eliade, Emil Cioran sau Mircea Cărtărescu. Aceste întâlniri sunt completate, în ţesătura complexă a celei mai recente cărţi, În umbra Europei. Două războaie reci şi trei decenii de călătorie prin România şi dincolo de ea, de analiza fină a vieţii de zi cu zi, surprinsă în scene cu aer cinematografic, pe al căror fundal se proiectează fie sordide oraşe de provincie uitate de vreme, fie splendorile arhitectonice din Braşov, Iaşi sau Bucureşti.

Higgs. Inventarea şi descoperirea „Particulei lui Dumnezeu“

Volumul lui Jim Baggot a apărut la două luni după anunţarea rezultatelor experimentelor de la CERN care confirmau existenţa bosonului Higgs. Cei câţiva ani în care lumea întreagă a urmărit cu febrilitate rezultatele din ce în ce mai promiţătoare ale experimentelor i-au dat lui Jim Baggott ocazia să reconstituie istoria diverselor acceleratoare de particule construite mai întâi în SUA, apoi în Europa, şi să strângă, în paralel, noutăţile care veneau de la Geneva. Urmărind deopotrivă căile care au dus la „inventarea“ bosonului Higgs (deducerea teoretică a existenţei sale) şi aventura descoperirii lui experimentale, cartea lui Jim Baggott e o introducere clară şi intuitivă în problemele fundamentale ale fizicii moderne.

Jim Baggott este unul dintre cei mai consecvenţi autori de cărţi de ştiinţă din Marea Britanie. Volumele sale recente au fost publicate la Oxford University Press cu o frecvenţă de doi ani. A reuşit să transforme câteva dintre descoperirile importante din fizică, cosmologie sau biologie în poveşti uşor de parcurs, pe alocuri palpitante şi sinuoase, investigând şi aprofundând fenomene care uneori se întindeau pe decenii întregi de cercetare în comunităţile ştiintifice.

Alte cărţi ale lui Jim Baggott în limba engleză: A Beginner’s Guide to Reality (2005), Atomic: The First War of Physics and the Secret History of the Atom Bomb (2009), The Quantum Story: A History in 40 Moments (2011), Farewell to Reality: How Fairy-tale Physics Betrays the Search for Scientific Truth (2013). Cea mai recentă carte a lui Baggott, Origins: The Scientific Story of Creation (2015), se află în pregătire la Editura Humanitas.

“Mireasa tânără”

Alessandro Baricco, unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai apreciaţi scriitori italieni contemporani, s-a întâlnit recent cu publicul român, cu prilejul lansării romanului Mireasa tânără, apărut în colecţia „Raftul Denisei“ a Editurii Humanitas Fiction.

Cu magia, delicateţea şi virtuozitatea dintotdeauna ale artei sale, Alessandro Baricco propune în Mireasa tânără o neobişnuită poveste de dragoste între doi tineri meniţi unul altuia încă din copilărie, recreând în acelaşi timp o lume gata să se năruie. Critica italiană a plasat romanul în seria cărţilor de mare succes ale autorului.

În aşteptarea Fiului rătăcitor care i-a fost hărăzit drept soţ, Mireasa tânără este iniţiată în arta iubirii în scene de un splendid erotism difuz. Alături de ea, în centrul naraţiunii lui Baricco, trăieşte un personaj colectiv, Familia Fiului, cu figuri paradoxale, de un pitoresc rar întâlnit, din rândul cărora se detaşează Unchiul şi servitorul Modesto. La răstimpuri însă, îşi face apariţia un personaj improbabil şi surprinzător: naratorul, ale cărui nelinişti se materializează în povestea însăşi, conferind cărţii aura reflecţiei asupra meseriei de a scrie.

„Cum am putea defini romanul Mireasa tânără de Alessandro Baricco? O capricioasă şi foarte îndrăzneaţă poveste de dragoste, o fabulă suprareală, o expunere filozofico-libertină? Sau, mai simplu, încercarea unui Narator (inventat de Baricco) care tinde să-şi exorcizeze prin scris obsesiile?”, se întreabă Lorenzo Mondo în La Stampa).

Alessandro Baricco s-a născut în 1958 la Torino. Şi-a luat licenţa în filozofie cu Gianni Vattimo şi a studiat pianul la conservator. A publicat cronici muzicale şi două eseuri despre muzică bine primite de public: Il genio in fuga. Sul teatro musicale di Rossini (1988) şi L’anima di Hegel e le mucche del Wisconsin (1992). A debutat în literatură în 1991 cu romanul Castele de furie (Castelli di rabbia; Humanitas Fiction, 2007) şi a devenit în scurt timp unul dintre cei mai citiţi şi iubiţi scriitori din Italia. Au urmat Oceano mare (1993), Mătase (Seta, 1996; Humanitas Fiction, 2015), City (1999), Senza sangue (2002), Questa storia (2005), Emaus (Emmaus, 2009; Humanitas Fiction, 2012), Mr Gwyn (2011; Humanitas Fiction, 2014), De trei ori in zori (Tre volte all’alba, 2012; Humanitas Fiction, 2015) şi Mireasa tânără (La Sposa giovane, 2015).

A publicat cronici în mari ziare peninsulare (La Stampa, La Repubblica), adunate în volumele Barnum 1 (1995), Barnum 2 (1998), Next (2002) şi Barbarii. Eseu despre mutaţii (I Barbari. Saggio sulla mutazione, 2006; Humanitas, 2009). De asemenea, a repovestit Iliada lui Homer şi Moby Dick al lui Herman Melville. A scris două texte pentru teatru: Novecento (Novecento. Un monologo, 1994; Humanitas, 2002; Humanitas Fiction, 2013), după care Giuseppe Tornatore a realizat filmul Legenda pianistului numit 1900, şi Davila Roa (1996). În 1993 a iniţiat o serie de emisiuni TV dedicate liricii, cu titlul Dragostea e un pumnal, prin care încerca să arunce o punte între lumea poeziei şi publicul larg. După experienţa din radio şi televiziune, a înfiinţat la Torino o şcoală dedicată tehnicilor narative, purtand numele Pickwick, în care abordează, împreună cu grupuri de tineri scriitori, problemele prozei în era computerului.

“Lecţii de viaţă de la Kierkegaard”

Søren Kierkegaard a fost un filosof danez, teolog, poet, critic social şi autor religios. S-a născut în 1813 la Copenhaga. Opera sa filosofică evidenţiază primatul individului concret şi importanţa alegerii personale şi a angajamentului. Critic acerb al gânditorilor idealişti contemporani cu el, Kierkegaard este considerat primul filosof existenţialist. Veţi găsi în această carte fragmente din cele mai importante lucrări ale sale.

Volumul de faţă e alcătuit şi prefaţat de Robert Ferguson, autor al The Hammer and the Cross: A New History of the Vikings, precum şi a două romane în limba daneză. E romancier, biograf, dramaturg şi istoric.

The School of Life oferă soluţii revoluţionare prin care putem să ne însuşim tezaurul comun al cunoaşterii umane”, afirmă Independent on Sunday.

The School of Life este dedicată explorării marilor întrebări ale vieţii: Cum ne putem împlini potenţialul? Poate munca să ne inspire? De ce are importanţă comunitatea? Pot relaţiile să dureze o viaţă întreagă? Nu avem toate răspunsurile, dar vă vom sugera câteva idei folositoare – de la filosofie la literatură, de la psihologie la arte vizuale – care cu siguranţă vă vor stimula, provoca, îmbogăţi şi alina.

„S‑a întâmplat odată să ia foc culisele unui teatru. Măscăriciul veni să anunţe publicul de primejdie. Acesta crezu că e o glumă şi aplaudă; măscăriciul repetă cele spuse, dar jubilaţia nu făcu decât să sporească. Sfârşitul lumii se va petrece, cred, exact în acest mod, în chiotele de veselie ale oamenilor de spirit, care vor crede că e o glumă.” (Sausau, 1843)

„Spre deosebire de activitatea unei epoci revoluţionare, epoca noastră este una a publicităţii şi a reclamei. Orice se întâmplă este, în acelaşi timp, difuzat şi transformat în subiect de presă. O revoluţie ar fi acum ultimul lucru imaginabil; orice asemenea manifestare puternică ar părea ridicolă bunului-simţ cumpătat al epocii noastre” (Două epoci: o critică literară, 1846)

„Ce se întâmplă în viaţă este asemănător cu ce mi s-a întâmplat mie când am mers la medic. I‑am spus că mă simt rău, iar el a răspuns: probabil că bei prea multă cafea şi faci prea puţină mişcare. Trei săptămâni mai târziu m-am dus din nou la el şi i-am spus: chiar mă simt destul de rău, dar nu poate fi de la cafea de data aceasta, pentru că nu beau deloc, şi nici de la lipsa de mişcare, fiindcă îmi petrec întreaga zi plimbându-mă. La care el a răspuns: ei bine, atunci motivul trebuie să fie că nu bei cafea şi faci prea multă mişcare. Deci, asta era: mă simţeam la fel de rău de fiecare dată, dar atunci când beam cafea era pentru că beam cafea şi atunci când nu beam era pentru că nu beam. La fel şi cu oamenii.

Toată viaţa noastră pământească e un soi de maladie. Dacă se întreabă cineva de ce este aşa, va fi în primul rând întrebat cum îşi rânduieşte viaţa. Şi odată ce răspunde, i se spune — iată, vezi, acesta-i motivul. Întreabă pe altcineva şi acelaşi lucru se repetă.

Chiar dacă de data aceasta dă un răspuns cu totul diferit, i se spune la fel: iată, acesta-i motivul. Iar expertul pleacă cu o expresie gravă şi importantă, expresia omului care a explicat totul; până când dispare după colţ, după care îşi bagă coada între picioare şi o şterge. Chiar dacă mi-ar da cineva zece monede de argint, tot nu m-aş angaja să explic enigma existenţei. De ce aş face-o? Dacă viaţa e o enigmă, atunci cu siguranţă că în cele din urmă cel care a conceput‑o o va explica el însuşi” (Postscriptum neştiinţific, concluziv la Fărâme filosofice, 1846)

Seria Lecţii de viaţă din The School of Life alege câte un mare gânditor şi pune accentul pe acele idei ale sale care au o însemnătate profundă pentru noi, cei de astăzi.

Cărţile din această serie demonstrează că voci importante din trecut încă au lucruri fundamentale de transmis generaţiilor actuale.

Volumul “spaţiu privat” a apărut în limba italiană

Cartea spaţiu privat (Cartea Românească, 2009), de Elena Vlădăreanu, a fost publicat în Italia, la Editura Pietre Vive, în traducerea lui Gabriele di Palma.

Traducerea a apărut cu sprijinul Institutului Cultural Român şi a fost lansată în cadrul Salonului Internaţional de Carte de la Torino, vineri, 13 mai.

Acest nou volum dezvăluie o altă Elena Vlădăreanu: o poetă fragilă, ieşită din carapacea pe care şi-a construit-o în cărţile anterioare. Cu ochii larg deschişi şi cu nervii întinşi la maximum, poeta priveşte de jur-împrejur, lucid şi critic, cu sarcasm şi cinism, dar şi cu teamă. Pare neputincioasă, incapabilă de luptă, copleşită de grotescul lumii care o înconjoară. Consemnează, inventariază cu o falsă detaşare, care îi dă un aer de obiectivitate, de răceală. În felul acesta îşi reface carapacea, spaţiul privat, care e pe cale, cu fiecare nou poem, să devină spaţiu public.

spaţiu privat este un adevărat manual de supravieţuire în spaţiul public. Cele 33 de ilustraţii ale artistului Dan Perjovschi constituie punctele de reper şi refugiile necesare în lupta cu capcanele subtile întinse de cotidian.

„Vrei să te bucuri de o viaţă frumoasă alături de cei dragi? Nimic mai simplu! Achiziţionează trei exemplare din spaţiu privat şi arată-le tuturor că eşti cool şi perfect. Nu uita, mai multe produse, mai multe şanse de cîştig!”, scrie Eugen Suman.

Elena Vlădăreanu s-a născut în 1981, în Medgidia, judeţul Constanţa. A absolvit cursurile Facultăţii de Litere din Bucureşti. Din 2001, lucrează în presă, iar, în prezent, realizează emisiunea Timpul Prezent la Radio România Cultural.

În 2002, îi apare volumul din confesiunile distinsei doamne m. în colecţia underground „carmen” iniţiată de un cristian. În acelaşi an, apare la Editura Timpul volumul pagini, considerat debutul oficial, reeditat în 2003 la Editura Vinea. Tot în 2003 publică volumul fisuri la Editura Pontică. În acelaşi an obţine un grant pentru jurnalism la Berlin. În 2005 îi apare al treilea volum de versuri, europa. zece cîntece funerare, Editura Cartea Românească. O selecţie din textele ei a apărut în volumul No More Poetry. New Romanian Poetry (Heaventree Press, 2007), traducere de Adi Urmanov şi David Morley.

Premiile pentru debut ale Editurii “Cartea Românească”

Volumele Vacanţe filocalice, de Gabriel Pătraşcu, şi Crux, de George State, au apărut în această săptămână la Editura Cartea Românească.

Acestea sunt volumele câştigătoare ale Concursului de Debut al Editurii Cartea Românească, ediţia 2015, la secţiunea „Proză”, respectiv „Poezie”. Ambele vor fi lansate în cadrul Salonului Internaţional de Carte „Bookfest”, care va avea loc în perioada 1 – 5 iunie, la Romexpo Bucureşti.

“Vacanţe filocalice”

Cartea nu este nici Baedeker, nici Michelin, este ghidul lui Gabriel Pătraşcu, cea mai originală şi mai spirituală călăuză, pe care orice turist împătimit şi-ar dori-o.

Impresiile sale de călătorie, pline de prospeţime şi umor, ocolesc textele seci sau encomiastice din pliantele multicolore şi privilegiază privirea genuină, fără idei preconcepute, care însă ascunde o profundă cunoaştere a culturii şi civilizaţiei sacre, dar şi laice. Cele 20 de povestiri, narate în ritm alert de stand-up comedy de un cavaler cruciat eretic, pendulează între trecut şi prezent cu naturaleţea cu care doar memoria şi asociaţiile rapide de idei pot aduna laolaltă amintirile din copilărie şi vieţile sfinţilor.

Vacanţele filocalice ale lui Gabriel Pătraşcu nu sunt doar cronica unei căutări a frumuseţii, ele au şi darul de a descătuşa hohote de râs homeric şi de a invita la o provocatoare odisee. Iar acesta este doar începutul.

„Datorez această carte lui Vlad Muşatescu, de la care am învăţat că adevărata călătorie nu este nici cu avionul, nici cu trenul, nici cu bicicleta şi nici chiar cu o copaie în loc de plută, ci sub oblăduirea unui document Word, pentru că ştii întotdeauna de unde pleci, adică de la o pagină goală, dar nu ştii niciodată unde vei ajunge, în mijlocul unei jungle din care nu s-a întors nimeni sau pe o plajă aglomerată, înconjurat de priviri iritate. Cuvintele sunt asemenea banilor. Unul îl cheamă pe celălalt şi, în scurt timp, te trezeşti purtat de un şuvoi zornăitor pe cărări fascinante, cu un zâmbet tâmp pictat pe figură. Apoi criza mondială te lasă sărac lipit, la marginea deşertului, călare pe o jumătate de iepure şchiop. Iar ăsta e cazul fericit. Pe mine unul scrisul acestei cărţi m-a vindecat de multe boli, dintre care amintesc doar ipohondria, profilaxia şi fandaxia. Sper să le fie de folos şi altora. E trist să vezi oameni tineri răpuşi în floarea vârstei de asemenea cumplite maladii”, mărturiseşte cu umor autorul.

Gabriel Pătraşcu s-a născut pe 26 martie 1973, la Constanţa. Este absolvent al Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti în 1997. Este notar public. A debutat în 1996 cu o povestire SF în revista Anticipaţia.

“Crux”

Există cărţi care reuşesc performanţa de a scăpa etichetărilor, funcţionând în răspăr nu doar cu tradiţia, ci şi cu producţiile contemporanilor. Pentru mulţi, curajosul volum de debut al lui George State va însemna – sau ar trebui s-o facă – un veritabil şoc, marcă a diferenţei fertile faţă de orice produse lirice aflate în acest moment pe piaţa de poezie. Crux posedă capacitatea unică de a institui, necruţător şi subversiv, în afara modelor sau a oricărui vacarm contextual, un nou limbaj poetic, cu toate riscurile şi beneficiile pe care acest fapt le impune, reclamând totodată, din partea cititorului, şi un nou tip de lectură.

„Imnuri, incantaţii eleusine trecute prin filtrul unei experienţe a modernismului umanist asumat integral, poemele lui George State au curajul (un curaj poate chiar independent de intentio auctoris) de a refuza mantia tranzitivităţii. Ba chiar mai mult: se întîmplă în Crux ceva ce rar mai întîlnim astăzi în poezia noastră – Eul acceptă să se retragă în umbra cuvintelor şi le lasă să-şi desfăşoare singure dansul extatic al durerii. Limbajul poetic descoperă «autonom» experienţa religiosului, ba chiar o reinventează”, apreciază Bogdan-Alexandru Stănescu.

„Poezia lui George State are un caracter prea puţin obişnuit în raport cu habitudinile ultimului deceniu. Fie că e vorba de polifonia-i poliglotă sau de ascetismul formal, de versurile/versetele tăiate cu precizie incantatorie ori de traseele narative subliminale, de referinţele oculte, de (supra)tema tanatică, de aliteraţiile obsesive, de bruiajul apocaliptic, de patosul rece, sensul poeziei din Crux a fost urzit departe de atelierele douămiiste. Dezinteresul faţă de cerinţele modei poate fi în alte cazuri o circumstanţă peiorativă. Nu şi aici: în poezia română, o astfel de puritate a formei cuvintelor aştepta de mult să fie reînviată. O resuscitare deloc genuină însă. Precum acel Lazăr-zombi aflat în căutarea limbajului în secţiunea finală a cărţii, rătăcind glosolalic printre silabe ce compun o acustică admirabilă şi opacă, retorica e readusă la o viaţă ireversibil deteriorată care are valoarea sarcastică a unui ecou”, afirmă criticul Mihai Iovănel.

George State (n. 1979) a studiat filosofia la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj. Redactor la Transylvanian Review şi Editura Tact. A tradus diverse scrieri teoretice (de Aby Warburg, Walter Benjamin, Peter Szondi etc.), precum şi versuri de Rainer Maria Rilke, Georg Trakl ş.a. Ultimii ani au fost consacraţi transpunerii integralei lirice a lui Paul Celan, al cărei prim volum, Opera poetică (I), a fost publicat în 2015 la Editura Polirom.

“Darul lui Serafim”

Romanul Darul lui Serafim leagă trei poveşti istorisite pe trei voci diferite, care introduc cititorul în atmosfera anilor nebuni ai jazzului, ai epocii în care se naşte viteza şi încep să moară vechile convenţii sociale, într-o Românie modernă, doar în aparenţă calmă şi prosperă.

Actori principali: Nicolae Malaxa, unul dintre cei mai mari industriaşi români din perioada interbelică, producătorul locomotivelor Malaxa, inginer talentat şi figură politică foarte controversată a acelor ani; o candidată la titlul de Miss România 1932, în concursul organizat de revista Realitatea ilustrată; o familie de aristocraţi bucureşteni, cu un destin tragic şi toţi membrii săi strânşi în jurul celor doi băieţi de vârstă şcolară.

Ce au în comun toate aceste personaje?

Răspunsul îl ştie numai Serafim, bătrânul cerşetor cu puteri tainice, care străjuieşte, în noaptea de Vovidenie a anului 1932, impunătoarea biserică a Amzei.

Simona Antonescu are o vervă de povestaş hipnotic. Îl priveşti în ochi şi, obligatoriu, accepţi tot ce grăieşte”, afirmă George Neagoe.

Simona Antonescu s-a născut la Galaţi, în anul 1969, şi a copilărit în localitatea Ţintea, judeţul Prahova. După absolvirea Liceului „Constantin Dobrogeanu-Gherea” (actualul Colegiu Naţional „Nichita Stănescu”) din Ploieşti, a urmat cursurile Facultăţii de Chimie din cadrul Institutului Politehnic din Bucureşti.

A debutat în anul 2015 cu volumul Fotograful Curţii Regale, roman care a câştigat Concursul de Debut al Editurii Cartea Românească, ediţia 2014, şi a devenit în scurt timp bestseller.

“Noapte bună, copii!”

Romanul Noapte bună, copii! (Polirom, 2010), de Radu Pavel Gheo, a apărut recent în limba italiană, la Editura La Zisa, în traducerea lui Mauro Barindi şi a Mariei Luisa Lombardo.

După ani de emigraţie americană, Marius vine în România într-o vizită de afaceri. Dar nu doar atât. Ca dovadă, şi-a adus cu el un Chevrolet Corvette roşu, unul din visele materializate ale adolescenţei lui. Ceea ce nu ştie încă este că în fosta lui ţară nu-l aşteaptă doar amintirile luminoase şi plăcerea de a-şi etala prosperitatea şi succesul american, ci şi umbrele trecutului.

Noapte bună, copii! este un periplu în timp şi spaţiu prin partea întunecată a Los Angeles-ului, prin jocurile nu întotdeauna simple şi vesele ale copilăriei din satul bănăţean al bunicilor, printr-un alt sat, din Moldova, unde se cer încheiate socoteli vechi, prin lumea literară a Iaşiului, în care încearcă să supravieţuiască unul dintre tovarăşii de demult ai lui Marius, ultimul rămas în ţară. Iar în vârtejul de întâmplări cînd tragice, când comice, apar câteodată lucruri neînţelese şi înfricoşătoare.

La începutul acestei istorii erau patru – patru copii care visaseră să ajungă Dincolo. Ca noi toţi, o întreagă generaţie care am tânjit şi mai tânjim încă după Tărâmul Făgăduinţei.

„Un autor plin de talent, care se mişcă lejer între Cehov şi Caragiale. Prima calitate a lui Gheo e că ştie să povestească în aşa fel încât cititorii să nu se plictisească, lucru rar la autorii români tineri”, scria Ştefan Agopian.

Romanul, purtând în traducere titlul Buona notte, bambini!, a fost lansat în cadrul Salonului Internaţional de Carte de la Torino, sâmbătă, 14 mai.

Noapte bună, copii! a obţinut în 2011 Premiul Naţional de Proză al Ziarului de Iaşi, Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timişoara, şi Premiul „Romanul anului 2010” acordat de revista Tiuk!

Radu Pavel Gheo (n. 1969, Oraviţa) a absolvit în 1994 Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara, după care a lucrat ca profesor, redactor radio şi redactor de revistă în Iaşi şi Timişoara. În 2001 emigrează în Statele Unite, dar revine în ţară după un an. În perioada petrecută în Statele Unite (2001-2002) a muncit ca vânzător la un fast-food, la un magazin alimentar şi la o librărie Barnes & Noble. Experienţa americană e relatată în priză directă în volumul Adio, adio, patria mea cu î din i, cu â din a, apărut la Editura Polirom.

A publicat până în prezent mai multe volume: Valea Cerului Senin (Athena, 1997), Despre science fiction (Omnibooks, 2001; Tritonic, 2007), Adio, adio, patria mea cu î din i, cu â din a (Polirom, 2003; 2004; 2013), Românii e deştepţi. Clişee mioritice (Polirom 2004; 2006; 2014), DEX-ul şi sexul (Polirom, 2005), Tovarăşe de drum. Experienţa feminină în comunism (Polirom, 2008, volum coordonat de autor împreună cu Dan Lungu), Numele mierlei (Polirom, 2008), Noapte bună, copii! (Polirom, 2010). Radu Pavel Gheo este inclus în mai multe antologii de proză şi reviste de cultură din ţară şi străinătate. O serie de texte de-ale sale (proză scurtă şi eseuri) au fost traduse în engleză, franceză, germană, maghiară, sârbă, slovenă, poloneză. A scris o piesă de teatru, Hold-UP Akbar sau Toţi în America, pusă în scenă de Teatrul Naţional din Timişoara în stagiunile 2007-2008 şi 2008-2009.

Printre premiile literare obţinute de autor se numără: Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Timişoara (2004, 2006, 2011), Premiul „Pro-Cultura Timisiensis”, Premiul Uniunii Scriitorilor „Andrei Bantaş” pentru traducere (2007)

În prezent Radu Pavel Gheo trăieşte în Timişoara. Este redactor de carte şi traducător la Editura Polirom şi redactor la revista timişoreană Orizont. În2003 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România, iar în 2005 – membru al PEN Club România.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.