Lucrurile şi evenimentele se precipită. Nu doar prin lume, ci, mai ales, la noi. Fiecare zi, altă fierbere. Am avut ciorovăieli şi proteste legate de taxe şi impozite, tăieri de salarii şi ajustări de pensii. Am avut inundaţii catastrofale cu pierderi de vieţi omeneşti şi uriaşe pagube materiale. Am avut vizitele şefului statului şi bombănelile lui la adresa populaţiei româneşti. Am avut sinuciderea tragică a Mădălinei Manole. Am avut Raportul Comisiei Europene, unde România este notificată că nu-şi respectă angajamentele, ceea ce a creat un puseu de patriotism şefului statului.
Încă nici nu au fost chemaţi ambasadorii ţărilor UE ca să primească beşteleala prezidenţială, iar alde Baroso să fie avertizaţi că noi nu suntem cum suntem, că altă noutate de ultimă oră ne pune la fiert gândurile şi sentimentele. Deshumarea cerută de membri ai familiei Ceauşescu pentru o nouă expertiză şi identificarea ADN-ului fostului cuplu prezidenţial român induce multă emoţie. Ca şi oficializarea noului PCR.
Ce s-a întâmplat în 1989, de ce au fost împuşcaţi cei doi, procesul a fost o farsă juridică, nu cumva era mai bine înainte şi am luat-o pe un drum greşit şi ne-am împotmolit, nu cumva comunismul era bun şi capitalismul e rău? Multe, multe interogaţii şi nelămuriri, comentarii şi mărturisiri – cuvântul „pachete” utilizat de Gelu Voican Voiculescu la adresa cadavrelor foştilor lideri comunişti ne-a uluit… – pe toate canalele de televiziune, radiouri, presă, mijloace de transport, parcuri, scări de bloc, „Ce zici, vecină, păi nu-ţi spusei io că o să să-i scoată de eroi!… Dumnezeu să-i odihnească, au fost şi ei români de-ai noştri…!”.
Dar.
Dincolo de emoţie şi de vorbe.
Nu trebuie să uităm ceea ce s-a întâmplat între 23 august 1944 şi 25 decembrie 1989. Nu trebuie să uităm că milioane de oameni au fost umiliţi şi batjocoriţi atunci când nu au fost împuşcaţi sau omorâţi – chiar nu mai ştim nimic de Fenomenul Piteşti şi de Canal?- fără prea multă judecată şi justiţie. Nu trebuie să uităm că România a fost spoliată nu doar de bogaţiile ei, ci de propria-i elită. Nu trebuie să uităm de colectivizarea forţaţă şi zecile de mii de victime ale unor teribile abuzuri. Două milioane de cai împuşcaţi nici nu mai contează. De preoţii obligaţi să se dezică de Dumnezeu într-o lume care a trăit de frica Securităţii şi a „Organelor” ce să mai spunem?
Nu trebuie să uităm de banii aruncaţi în vânt şi risipiţi aiurea dintr-o ambiţie şi prostie cultivate printr-un deşănţat cult al Partidului şi apoi al personalităţii. Tranfăgărăşanul, care nu foloseşte la nimic, a costat nu doar bani, ci şi 80 de vieţi omeneşti. La fel şi Canalul Dunăre – Marea Neagră sau grotescul edificiu numit Casa Poporului. Bani, sudoare, morţi inutile. Nu trebuie să uităm serile fără tv, nopţile fără căldură şi zilele fără speranţă. Să ne aducem aminte de morţii de la Gherla, Sighet, Aiud şi Canal atunci când suntem nemulţumiţi de Autostrada Soarelui. Nu, nu trebuie să uităm de magazinele goale şi frica de a fi turnaţi de vecini, colegi, rude chiar. Teroarea existenţei de zi cu zi. Da, am trăit, dar nu ne scoateţi ochii acum că a fost şi bine! Nu trebuie să uităm de degetul pus pe buze şi de cel dus la urechi. Teama şi teroarea generalizate.
Nu, nu era mai bine înainte de 1989. Nu, nu s-a trăit mai bine înainte de 1989. Chiar dacă azi corupţia şi hoţia noii clase de ciocoi fac ravagii. Nu, nu erau oamenii mai buni şi săritori ieri. Erau, ca şi azi, şi buni, şi răi deopotrivă. Nu, nu trebuie să ne lăsăm păcăliţi de resuscitarea emoţiilor noastre legate de uciderea soţilor Ceauşescu. Nu, nu avem dreptul să renunţăm la propria noastră memorie. Nu, nu, nu. Adevărul este aici lângă noi, în propria noastră viaţă. Şi nu ne putem minţi sau păcăli de fiecare dată. Preţul e prea mare, după cum se şi dovedeşte.
Nu, nu vă dorim altceva decât vacanţă plăcută!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.