Mă enervez ca un copil căruia i se neagă o chestiune evidentă. Toată ziua aud la radio şi la tele cum se vorbeşte despre trucarea alegerilor. În toate dezbaterile nu aud decât păreri despre ce va face maleficul regim al lui Traian Băsescu, slujit de un guvern al cozilor de topor şi de serviciile secrete dedicate marinarului (ca şi lui Saddam sau Gaddafi). O atmosferă de „Mioriţa” a început să bântuie şi discuţiile private. Să vezi ce o să fure, să vezi ce ne ascultă, să vezi cum măsluiesc rezultatul alegerilor! Culmea este că şi politicienii din Opoziţie au căzut într-o asemenea capcană. Se plâng, cu sentimentul că în felul acesta ei arată populaţiei cât de diabolică este Puterea. Şi spunând asta o critică, o demască. Ba unii critici sunt atât de imbecili încât lansează monstruozităţi care vin din căpăţâna lor, nu a celor de la Putere. Acestora nu le mai rămâne decât să le pescuiască şi să le aplice.
Acest spirit de resemnare mioritică mi se pare şi semnul unei sărăcii în materie de imaginaţie. Liderii Opoziţiei înşiră o listă de măsuri şi reacţii, spunând că prin aceasta îşi fac datoria, adică protestează. Şi dacă, după modesta lor listă de reacţii, populaţia va vota PDL, atunci ce să mai facă, asta este! Eroare politică elementară. O opoziţie vie, creativă, viguroasă nu se resemnează niciodată. Nu se poate mulţumi cu repetarea la nesfârşit a numărului insuficient de voturi din Parlamentul României. Resursele ei de protest şi de taxare a unei puteri abuzive şi corupte ar trebui să fie nenumărate. Într-o emisiune, Victor Ponta chiar mă îndemna să spun şi eu ce cred că s-ar mai putea face. M-am ferit. Nu e treaba unui jurnalist. În schimb, mai ieri, într-un dialog purtat cu o jurnalistă de la „Ghimpele”, nu m-am putut abţine să nu-mi imaginez o reacţie. Aşa, ca simplu exerciţiu în plină resemnare jurnalistică. Ce mare lucru dacă Opoziţia tipăreşte câteva sute de mii, poate 1-2 milioane de autocolante mici pe care să scrie „NU comasării!”? Sau „NU regimului Băsescu!”. Sau „NU tripletei Băsescu-Udrea-Boc!”. Sau „NU” lângă figura unui pitic şi a unui chior. Şi să cheme populaţia nemulţumită să poarte şi ea un carton sau o coală albă. Pe stradă, în parcuri, în magazine. Şi cei care au aceeaşi părere să scrie pe maşini acelaşi „NU”. O fi atât de greu? Nu ştiu cum vor răspunde locuitorii ţării noastre. Ar fi un test grăitor şi pentru Putere, şi pentru Opoziţie. Dacă milioane de oameni, pe străzile, pe şoselele şi pe drumurile României vor afişa un „NU” mai mic sau mai mare, cu siguranţă că regimul Băsescu nu va putea spune că a avut şi el nu ştiu câte milioane de voturi. Dacă oamenii nu vor reacţiona la o asemenea chemare înseamnă că ideea aceasta a fost modestă. Mai este loc de atâtea sute şi mii de idei de protest. Şi dacă nici una nu prinde, atunci avem o altă problemă.
Ar fi semnul că avem nevoie de altă Opoziţie!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.