„Nu eu am dispărut, Cornele, ci partidul tău!”

În loc de introducere:

Stimate domnule Bărbătei,

Cum România nu e un stat de drept şi pe malurile Dâmboviţei se poate întâmpla orice fără să mai stârnească uimire, încerc să fac povestea lungă scurtă ca să înţelegeţi ceva…

În 2009, fiind în atelierul meu de la Paris, am primit un telefon de la Corneliu Vadim Tudor, care mă ruga disperat să accept să mă treacă pe locul doi (locul unu fiind ocupat de el) pe lista Partidului România Mare pentru alegerile în Parlamentul European. Iniţial, îl prevenisem că nu mai vreau să particip la nici un fel de alegeri, dar, pentru că a fost atât de insistent, am făcut o concesie şi m-am descurcat pentru a trimite peste noapte la Bucureşti actele necesare.

Am aflat apoi din presă că Vadim „l-a scos pe George Becali din puşcărie” (aşa cum spune el) şi l-a pus pe locul doi pe nenorocita aia de listă şi, de la OTV, am aflat că locul trei a revenit fiului doctorului Tănăsescu, pentru că a plătit chiria restantă de luni de zile a sediului PRM. Aşa m-am trezit pe locul patru fără să primesc măcar un telefon cu explicaţii. Nu m-am aşteptat la un asemenea afront…

Numai că, pentru ca jignirea să fie completă, după trei ani şi jumătate, acum când George Becali îşi va da demisia de la Bruxelles conform regulamentului Parlamentului European, Vadim a decis să sară peste mine, să sară peste locul cinci, doamna profesoară Angela Bălan, şi peste locul şase, domnul Dumitru Avram, redactor şef al publicaţiilor vadimiste, ca să-i dea mandatul fostului miliţian Dan Dumitru Zamfirescu.

Revoltător este că Vadim spune despre mine că m-am autosuspendat pentru că nu mi-am plătit cotizaţia. O minciună cât el de mare: am carnetul semnat şi ştampilat până în decembrie 2012.

Orice partid poate contesta ordinea de pe o listă de supleanţi numai în cazul în care cei înscrişi nu mai sunt membri ai formaţiunii respective, dar această calitate, prin lege, se poate pierde NUMAI prin două modalităţi: demisie sau excludere statutară. Dispoziţia privind neplata cotizaţiei, introdusă de Vadim în statutul PRM, încalcă Legea Partidelor şi este un abuz de care se foloseşte ca să se descotorosească de nedoriţi. De data aceasta trebuie să inventeze altceva, să-şi mişte fundul ăla mare ca să facă o şedinţă prin care să mă excludă!

Am trimis o notificare Autorităţii Electorale Permanente şi aştept un răspuns fără să-mi fac nici un fel de iluzie pentru că această instituţie, paradoxal, nu are nici o autoritate în privinţa respectării legislaţiei, ci pare mai curând un ghişeu care înregistrează abuzurile Partidului România Mare. Nu este nimeni curios la AEP să afle de ce încearcă Vadim să se debaraseze de nişte persoane onorabile (doamna Bălan şi domnul Avram au fost candidaţi PRM la alegerile parlamentare din decembrie 2012) ca să trimită în Parlamentul European un individ cu un trecut cel puţin dubios?

Eugen Mihăescu

membru de onoare al Academiei Române

Domnule Eugen Mihăescu, sunteţi o personalitate marcantă a vieţii culturale şi politice româneşti, un apărător al valorilor noastre naţionale. Cum v-aţi lăsat totuşi atras în mrejele unui om care a dovedit de atâtea ori că dincolo de vorbele goale, dar frumoase, ce-i drept, şi-a sacrificat rând pe rând colaboratorii de valoare?

Atunci când am ales PRM ca partid, în 2004, Vadim Tudor era într-o „ofensivă” media. Încerca să se dezbare de apucăturile antisemite şi colaboratorii valoroşi (prietenul meu, scriitorul Tudor Eliad, criticul Mihai Ungheanu, cunoscutul avocat Lucian Bolcaş, pe atunci „tânăra politiciană” Olguţa Vasilescu, istoricul Gheorghe Buzatu, Gheorghe Funar şi alţii) erau membri şi cooptaţi în conducere. Pe atunci, discursul lui Vadim era mai puţin demagogic, mincinos şi mahalagist. Aşa mi s-a părut mie în acel moment, când eram furios pe Ministerul de Externe în frunte cu „prostănacul” Geoană şi pe şeful lui, Iliescu.

N-am fost niciodată membru al vreunui partid comunist, fsn-ist etc. Am fost un artist rebel şi am înţeles să-mi exprim rebeliunea faţă de Iliescu înscriindu-mă în PRM. Omul e supus greşelii, iar Vadim, înscriindu-mă pe lista pentru Senat la alegerile din 2004 (eu nu i-am cerut nimic, ci doar să fiu membru PRM), m-a susţinut apoi ca să ocup funcţia de vicepreşedinte al Comisiei pentru politică externă şi astfel mi-a oferit prilejul să „mă ocup” de Ministerul Afacerilor Externe şi de Institutul Cultural Român, două instituţii care îşi băteau joc de imaginea României în lume.

Aţi fost umilit „în lipsă”. Cum veţi reacţiona?

Voi încerca să-l determin pe Vadim să respecte legea. Că tot se laudă că e singurul politician „altfel” din Ţara Românească. Aiurea! Ba, în plus, l-am văzut cu ochii mei, pe 1 decembrie, surprins de o cameră de luat vederi de la România TV, de sus de pe Arcul de Triumf, gudurându-se ca o cotârlă şi mângâindu-l pe spate pe guvernatorul Băsescu. Asta după ce i-a plimbat poza îmbracat în zeghe prin Parlamentul României.

Aţi îndurat probabil multe alte jigniri, dar de fiecare dată aţi preferat – poate – să întoarceţi şi celălalt obraz. Puteţi acum, în al doisprezecelea ceas, să faceţi un portret real, o radiografie care să ne arate cât de „gol este împăratul” – faţa neştiută a lui Vadim Tudor?

Nu am întors niciodată obrazul, ci mi-am permis să-l pun la punct în public, de două ori, în ziarul „Ziua”. Din cauza asta nu mă vrea în Parlamentul European. Nu sunt un soldat disciplinat. Se teme de surprizele pe care le poate avea din partea mea.

Îi voi face personal portretul într-un articol. Ce vă pot spune acum este că Vadim a îmbătrânit urât. S-a transformat într-o babă de mahala, care se amestecă în cele mai oribile scandaluri insultând şi scuipând, se ia la întrecere cu blondele… Şi ce m-a scârbit cel mai tare a fost atitudinea lui în faţa dispariţiei regizorului Sergiu Nicolaescu, al cărui prieten se pretinde şi nu a făcut altceva decât să asmută bigoţii împotriva familiei.

Nu mai am nici o obligaţie faţă de Corneliu Vadim Tudor. Vreau să-i transmit atât: nu eu am dispărut, Cornele, ci partidul tău! Ţi-a rămas numai numele (adică Partidul România Mare), ca să nu zic brandul, dar ar fi bine să-l păzeşti, să dormi cu cheile sub pernă, pentru că unii gen Mitică Zamfirescu & Comp. o să ţi-l fure şi îl vor vinde cum au vândut şi locurile pentru parlament!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Marcel Barbatei 218 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.