Nu pierdeţi aceste filme de pe marile ecrane

Regizor de Oscar, film de Cannes: The Search, în premieră în România

The Search / Căutarea, o poveste emoţionantă despre războiul din Cecenia, în regia şi după un scenariu de Michel Hazanavicius (premiul Oscar pentru The Artist), cu Bérénice Bejo (The Artist) şi Annette Bening (The Kids Are All Rigth, American Beauty), va avea premiera în România pe 19 decembrie.

The Search spune povestea a patru personaje angrenate, cu sau fără voia lor, în conflictul din Cecenia anului 1999. Patru oameni din planuri total diferite sunt aduşi la un loc de o spectaculoasă întorsătură a destinului.

Văzându-şi părinţii omorâţi de soldaţii ruşi pe uliţa din sat, un băieţel cecen fuge şi se alătură valului de refugiaţi. Astfel, ajunge să o întâlnească pe Carole, şefa misiunii EU în regiune şi, cu ajutorul ei, să-şi reia încet încet viaţa. În tot acest timp, sora sa mai mare, care a supravieţuit miraculos masacrului, îşi caută fratele printre miile de refugiaţi ceceni. Al patrulea personaj este Kolia, un tânăr recrut din armata rusă în vârstă de numai 20 de ani, care este complet depăşit şi, ulterior, complet transformat de război.

Afişul şi regizorul filmului The Search, Michel Hazanavicius

The Search (2014) este un remake după filmul omonim american regizat de Fred Zinnermann în 1948. Evident, în filmul original acţiunea nu are loc în Cecenia, ci înGermania de după Al Doilea Război Mondial.

Regizorul, scenaristul şi coproducătorul Michel Hazanavicius spune că ideea i-a venit în 2004, în timp ce era coscenaristul şi coproducătorul unui documentar pentru televiziune, Rwanda: History of a Genocide. Unul dintre cei patru regizori (Raphäel Glucksmann) era fiul lui André Glucksmann, unul dintre puţinii intelectuali francezi care au încercat pe atunci să alerteze opinia publică despre evenimentele tragice din Cecenia. În plus, una dintre cunoştinţele lui Hazanavicius din Rwanda i-a retrimis acestuia un mail care se termina cu o frază care l-a marcat pe regizor: “… Şi, mai mult decât filme documentare, avem nevoie de filme reale, filme care să spună povestea a ceea ce se întâmplă aici, pentru ca lumea să înţeleagă”.

Un moment emoţionant din The Search

“Am vrut să fac un film despre Cecenia, nu în ultimul rând pentru a contracara teoria absurdă cum că toţi cecenii sunt nişte terorişti”, spune Hazanavicius. “Încă mă mai gândeam cum să abordez povestea, când cineva mi-a arătat The Search făcut de Fred Zinnermann, în1948.” Filmul din 1948 spune povestea unui băieţel de 9 ani, supravieţuitor al lagărului de la Auschwitz, care, la finele războiului, fuge din tabăra de refugiaţi şi ulterior este căutat de mama sa prin toată Europa. “După ce am văzut acest film minunat am fost convins că o drama este cea mai potrivită abordare pentru filmul meu”, spune regizorul francez.

The Search s-a filmat la Tbilisi, Georgia, şi este vorbit în patru limbi: franceză, engleză, rusă şi cecenă. Bugetul filmului a fost de 22 de milioane de euro

The Search a rulat în avanpremieră în deschiderea Festivalului Les Films de Cannes a Bucarest (24-30 octombrie), în prezenţa regizorului Michael Hazanavicius şi a actriţei din rolul principal, Bérénice Bejo.

Anul acesta, pelicula a fost proiectată în Competiţia Oficială a Festivalului de Film de laCannesşi a avut premiera internaţională laToronto. În România, filmul este distribuit de Independenţa Film.

Atrocităţile războiului din Cecenia

Regizorul francez Michael Hazanavicius a devenit celebru pentru The Artist, câştigătorul Oscarului pentru Cel mai bun film în 2011, şi a încă patru premii Oscar (Cel mai bun actor în rol principal – Jean Dujardin, Cel mai bun regizor, Cele mai bune costume, Cea mai bună coloană sonoră originală). Hazanavicius este singurul cineast francez al cărui film a fost nominalizat la zece premii Oscar. El şi Roman Polanski sunt singurii regizori francezi care au primit premiul Oscar pentru Cel mai bun regizor.

Filmul mut alb-negru a fost cap de afiş la majoritatea galelor de premii ale anului 2011. În momentul de faţă are (conform IMDb) nu mai puţin de 154 de premii şi 130 de nominalizări.

Înainte de The Artist, Hazanavicius a regizat două parodii la filmele cu spioni. Prima este OSS 117: Cairo, Nest of Spies (2006), un succes de box office în Franţa (peste 2.000.000 spectatori), cu Jean Dujardin şi Bérénice Bejo, distribuit şi în România. Apoi, continuarea sa: OSS 117: Lost in Rio (2009), deasemenea un film foarte bine primit de public.

Actriţa Bérénice Bejo este cunoscută pentru rolul feminin din The Artist, filmul aducându-i, pe lângă cel mai important premiu, şi alte nominalizări la Oscar, Globurile de Aur şi BAFTA pentru Cea mai bună actriţă în rol secundar. În România aţi văzut-o anul trecut, exact pe vremea aceasta, în comedia Populaire / Domnişoara populară (2012), adusă de Independenţa Film.

Echipa filmului The Search pe covorul roşu la Cannes

În filmul The Search, Bérénice Bejo joacă rolul unei activiste pentru drepturile omului care face tot posibilul să atragă atenţia asupra atrocităţilor care au avut loc în conflictul ruso-cecen din 1999.

Bérénice Bejo este soţia cineastului Michael Hazanavicius. Ea este născută în Buenos Aires şi stabilită în Franţa împreună cu familia, din cauza dictaturii militare din Argentina acelei perioade. El este născut în Franţa, la Paris, însă originile sale – bunicii – sunt în Lituania.

Producătorul Thomas Langmann spune despre cea de-a doua colaborare cu Michel Hazanavicius: “După The Artist, am simţit dorinţa, ca producător, să prelungim cumva experienţa extraordinară şi să-i ofer lui Michael mijloacele de a face încă un film, puternic şi ambiţios precum este The Search. (…) Trecând de la un film alb-negru mut la unul profund uman, vorbit în 4-5 limbi, pe un subiect extrem de actual, eu am considerat proiectul The Search ca fiind faza a doua în colaborarea dintre mine şi Michael Hazanavicius”.

Robert Downey Jr., cel mai bine plătit actor din lume, revine pe marile ecane în Judecătorul

Afişul peliculei Judecătorul

Warner Bros Pictures şi Village Roadshow Pictures vă propun Judecătorul, un film în care îşi dau replica de două ori nominalizatul la Premiul Oscar Robert Downey Jr. (Chaplin, Furtuna tropicală) şi laureatul Premiului Oscar Robert Duvall (Tender Mercies), care joacă împreună pentru prima dată pe marile ecrane. În film mai joacă nominalizata la Premiul Oscar Vera Farmiga (Sus, în aer) şi laureatul Premiului Oscar Billy Bob Thornton (Tăişul). Filmul este regizat de David Dobkin.

În Judecătorul există un adevărat duel între Robert Duval şi Robert Downey Jr.

Pe scurt, filmul spune povestea întoarcerii unui avocat dintr-un oraş mare în locul de unde a plecat, în Indiana. Motivul întoarcerii este înmormântarea mamei sale, unde află şi faptul că tatăl său, Joseph, judecătorul oraşului, este suspectat de crimă. Hank se întâlneşte cu fraţii săi Glen şi Dale. Înstrăinarea de tatăl său, ruperea legăturilor de familie pe tot parcursul plecării sale din oraşul natal fac din subiectul întoarcerii avocatului Hank Palmer (Robert Downey JR) o linie secundară de urmărit pe derularea peliculei.

”Îl avem pe acest judecător care este un mit şi pe Downey, ca un boxeur care dansează ca un fluture în jurul lui, încercând să-i capteze atenţia, recunoaşterea pe care tatăl lui i le refuză”, explică regizorul David Dobkin.

Rănile se redeschid, tabuurile sunt abolite, veninul aruncat şi legăturile reînnodate, în timp ce acest tată, dominator, dar care începe să îmbătrânească, este acuzat de crimă şi fiul rătăcitor este obligat de el să-l ajute.

”Pentru Joseph Palmer, tot ceea ce contează este onoarea, vrea ca lumea să-şi aducă aminte de el ca de un om care s-a bătut pentru un ideal, cel al dreptăţii. Preferă să meargă la închisoare mai curând decât să trădeze acest ideal. Dimpotrivă, Hank crede că trebuie să faci orice ca să-ţi atingi scopul şi îşi oferă serviciile celui care plăteşte mai bine, atrăgându-şi dispreţul tatălui”, afirmă David Dobkin, cunoscut pentru comediile sale, care abordează acum un registru mai întunecat.

Judecătorul, un duel între tată şi fiu

În Judecătorul, Downey joacă rolul unui avocat, Hank Palmer, care se întoarce în casa copilăriei lui, unde tatăl, de care se înstrăinase, judecătorul din oraş (Duvall), este suspectat de crimă. El încearcă să afle adevărul şi, în paralel, se apropie din nou de familia de care se rupsese de mai mulţi ani.

Printre numele de pe afişul filmului mai apar: Vincent D’Onofrio, Jeremy Strong, Dax Shepard, Leighton Meester, Ken Howard, Emma Tremblay, Balthazar Getty şi David Krumholtz.

Judecătorul este produs de Susan Downey, David Dobkin şi David Gambino, cu Herbert W. Gains, Robert Downey Jr., Jeff Kleeman şi Bruce Berman ca producători executivi.

Scenariul le aparţine lui Nick Schenk şi lui Bill Dubuque, după o poveste de Dobkin & Schenk.

Echipa de creaţie a lui Dobkin îi include pe directorul de imagine laureat al Premiului Oscar Janusz Kaminski (Salvaţi soldatul Ryan, Lista lui Schindler), production designerul Mark Ricker, editorul Mark Livoksi şi creatoarea de costume Marlene Stewart. Muzica îi aparţine lui Thomas Newman (Saving Mr. Banks: În căutarea poveştii, 007: Coordonata Skyfall).

Robert Downey Jr. a urcat rapid în rândul celor mai mari actori ai lumii, apoi tot atât de rapid a căzut. S-a ridicat cu paşi mici, s-a reîntors din infern, fiind starul cel mai bine plătit de la Hollywood.

Totul a început în 22 septembrie, când Elsie, mama lui Robert Downey Jr., a murit şi înaintea morţii a dorit să scrie câteva lucruri pe Facebook. Amintea de primii săi paşi de actriţă la sfârşitul anilor ‘50, de întâlnirea şi căsătoria cu actorul, regizorul, scenograful Robert Downey Senior şi de căderea acestuia în alcoolism. Apoi a divorţat de regele cinematografului. Au urmat probleme cardiace, bypass-uri până la ultimul infarct în martie anul trecut, când situaţia s-a înrăutăţit foarte mult. Şi, ceea ce e mai important, ea amintea de faptul că şi ea căzuse în această capcană a drogurilor. Robert Downey Jr. căzuse şi el în urmă cu 10 ani în patima drogurilor, se căsătorise apoi cu femeiea de care era îndrăgostit şi s-a relansat într-o carieră în care nimeni nu mai credea. În spate era Elsie, mama lui. ”Era în vara lui 2004, când mă simţeam într-adevăr rău. L-am chemat şi mi-a mărturisit tot. Eu, la rândul meu, i-am făcut de asemenea destăinuiri… Era felul meu de a spune şi de a înţelege anumite lucruri. I-am replicat: îmi pare rău că am greşit în viaţă şi că nu am fost o mamă perfectă, dar când vei avea nevoie de mine cheamă-mă pentru că ştii că te iubesc enorm”. De atunci Robert Downey Jr. nu s-a mai atins nici de droguri, nici n-a mai gustat vreodată alcoolul.

Încă de copil avea probleme cu tatăl său, începând să fumeze alături de el, de la vârsta de 10 ani, marijuana

S-a făcut cunoscut cu rolul din Iron Man, obţinând un succes planetar în 1985, apoi, în pelicula Girls Just Want to Have Fun, în regia lui Alan Metter, cu Sarah Jessica Parker, cu care de altfel a şi fost logodit până ce problema drogurilor l-a îndepărtat de ea. Au urmat Sherlock Holmes, de Guy Ritchie, în care interpretează rolul celebrului investigator, Tropic Thunder, de Ben Stiller, cu care a obţinut a doua nominalizare la Oscar, The Avengers, în regia lui Joss Whedon, alături de Gwyneth Paltrow, Mark Ruffalo, Scarlett Johansson, Jeremy Renner, Chris Hemsworth, Tom Hiddleston, Samuel L. Jackson şi Chris Evans. În 2015 va ieşi un nou serial, cu acelaşi nume. În 2012 apare din nou în rolul Iron Man, peliculă campioană la încasări.

Dar adevăratul salt l-a obţinut în 1987 în rolul toxicomanului romantic, după romanul lui Bret Easton, Less Than Zero, regia Marek Kanievska.

A fost Chaplin în regia lui Richard Attenborough. A muncit mult în acest rol, dovedindu-se un adevărat maestru. A fost nominalizat la Premiul Oscar, pierzând în faţa lui Al Pacino.

În 2001 este protagonistul musicalului I Want Love de Elton John, iar în 2004 publică primul său album musical The Futurist.

Robert Downey Jr. şi Robert Duval în Judecătorul

A stat o perioadă într-o clinică de dezintoxicare, apoi în1999 aapărut în faţa judecătorului rugându-l să nu-l trimită în închisoare. ”Mă simt ca şi cum aş avea un pistol în gură şi îi simt gustul amar, metalic”. Cu toate acestea a fost condamnat la 36 de luni.

Urmează din nou o clinică de dezintoxicare. Este arestat din nou pentru că deţinea cocaină. Este condamnat la trei ani în libertate, fiind obligat să facă teste antidrog în fiecare lună. În 1997, întrucât nu s-a prezentat, este din nou închis într-o închisoare din Los Angeles. În acest timp, toate proiectele sale au fost anulate. Iese din închisore pe cauţiune şi face parte din castul Ally McBeal. Pentru acest rol a obţinut un Golden Globe pentru cel mai bun actor în rol secundar… Din nou este arestat în 2000, ca posesor de cocaină şi valium.

În interviurile pe care le acorda după aceea declara că a reuşit să învingă în bătălia împotriva drogurilor şi alcoolismului datorită lui Wing Chun, maestru în arte marţiale. Downey Jr. a explicat că probabil dependenţele sale au fost ereditare.

A fost căsătorit, în 1992 cu actriţa Deborah Falconer, cu care are un copil, divorţând după 12 ani. A doua căsătorie a fost cu producătoarea Susan Levin, pe care a întâlnit-o în 2003, în timpul turnărilor la Gothica. Au împreună un fiu, Exton, născut în 2012 şi o fetiţă Avri Roel, născută în 2014.

Judecătorul este un film produs împreună cu soţia sa.

Judecătorul este distribuit în România de Freeman Entertainment.

Annie, un musical clasic marca Broadway, într-o viziune nouă

Comedia Annie, un muzical clasic, marca Broadway, care a încântat publicul generaţii întregi, vine pe marile ecrane într-o viziune nouă, contemporană, produsă de Columbia Pictures.

Cameron Diaz şi copilul-minune al Hollywoodului, Quvenzhané Wallis, vin pe marile ecrane alături de Jamie Foxx în Annie.

Wallis Quvenzhané (Beasts of the Southern Wild), nominalizată la Premiul Oscar, joacă rolul lui Annie, un copil părăsit de părinţi, care se luptă să-şi croiască un drum în viaţa dură de pe străzile New York-ului, în anul 2014. Când era mică, ea a fost lăsată de către părinţi în grija lui Miss Hannigan (Cameron Diaz), o mamă vitregă şi câinoasă la suflet, o asistentă maternală rea şi lacomă, sub promisiunea că vor reveni s-o ia înapoi într-o bună zi. Dar soarta copilei se va schimba când bogatul candidat la primăria New York-ului, Will Stacks (Jamie Foxx) – sfătuit de adjuncta sa, Grace (Rose Byrne), şi de şmecherul său şef de campanie, Guy (Bobby Cannavale) –, recurge la o stratagemă electorală, luând-o în grijă pe mica „orfană”. Stacks consideră că este îngerul ei păzitor, dar firea pozitivă a lui Annie şi încrederea sa în ziua de mâine ar putea să schimbe rolurile lor exact pe dos.

Annie, un musical pe care îl veţi adora

În rolul titular al lui Annie, o putem vedea pe Quvenzhané Wallis, care a stabilit un record fiind cea mai tânără actriţă nominalizată la Oscar pentru cea mai bună interpretare feminină. Talentul ei precoce a rămas în amintirea spectatorilor şi juriului odată cu interpretarea ei din Beasts of the Southern Wild. Totodată, ea a cucerit inimile publicului apărând pe covorul roşu cu un zâmbet radios şi o poşetuţă în formă de căţel pufos. “E fantastică,” spune regizorul Will Gluck. “E o actriţă autentică, iar de fiecare dată când îşi spune replicile sau cântă, ţi se topeşte inima după acest copil de zece ani care îţi vorbeşte din suflet. Când ne-am hotărât să facem filmul am spus clar că nu vrem un copil care e în stare să joace pe Broadway; vrem un copil care să simtă cu adevărat ceea ce spune prin cuvinte. Am avut noroc cu Quvenzhané, care ştie să cânte, ştie să joace, e simpatică, dar, mai mult ca orice, îţi face inima să tresalte când o vezi interpretând cu realism trăirile din film. Are abilitatea de a interpreta realist, iar asta se găseşte extrem de rar”.

“Mi-a plăcut s-o interpretez pe Annie”, recunoaşte Wallis. “E curajoasă şi are tot timpul zâmbetul pe buze, indiferent ce surprize îi rezervă viaţa”.

Columbia Pictures prezintă în asociere cu Village Roadshow Pictures o producţie Overbrook Entertainment / Marcy Media Films / Olive Bridge Entertainment, filmul lui Will Gluck, Annie.

Cea mai tânără actriţă nominalizată la Oscar

Rolurile principale din film sunt interpretate de Jamie Foxx, Quvenzhané Wallis, Rose Byrne, Bobby Cannavale, Adewale Akinnuoye-Agbaje, David Zayas şi Cameron Diaz. Regia îi aparţine lui Will Gluck.

Producătorii filmului sunt James Lassiter, Will Gluck, Jada Pinkett Smith & Will Smith, Caleeb Pinkett, Shawn “JAY Z” Carter, Laurence “Jay” Brown şi Tyran “Ty Ty” Smith.

Scenariul a fost scris de Will Gluck şi Aline Brosh McKenna, fiind inspirat după muzicalul Annie, scris de Thomas Meehan, având muzica compusă de Charles Strouse şi versurile de Martin Charnin şi după povestirea Little Orphan Annie.

Scenografia e asigurată de Marcia Hinds. Designerul de costume este Renée Ehrlich Kalfus.

Producătorul muzical şi compozitorul este Greg Kurstin.

Coordonatorul muzical este Matt Sullivan.

Ana Stănciulescu

Generaţii la rând, familiile de pretutindeni s-au îndrăgostit de muzicalul Annie, şi cântecele sale legendare: Tomorrow, It’s the Hard-Knock Life, sau Maybe, care le-au lăsat amintiri de neşters din copilărie. Coloana sonoră conţine înregistrările noi ale renumitelor cântece ale filmului, dar şi cântece noi interpretate de Sia, Jamie Foxx, Quvenzhané Wallis, Cameron Diaz şi alţii.

Magia spectacolului, care a primit nu mai puţin de 7 Premii Tony, este adusă de regizorul Will Gluck, care face echipă cu o armată de producători de renume: James Lassiter, Jada Pinkett Smith & Will Smith, Caleeb Pinkett şi Shawn “JAY Z” Carter, Laurence “Jay” Brown şi Tyran “Ty Ty” Smith pentru a readuce pe ecran, într-o viziune modernă, personajele şi spectacolul original din anii ‘80. Celia Costas şi Alicia Emmrich sunt producătorii executivi ai filmului.

Quvenzhane Wallis şi Jamie Fox în Annie

Din 26 decembrie, românca Ana Stănciulescu o dublează pe Quvenzhané Wallis, copilul minune al Hollywoodului, într-o aventură muzicală plină de învăţăminte pentru toţi cei implicaţi.

La doar 12 ani, Ana Stănciulescu are un palmares impresionant: premii la festivaluri internaţionale din Macedonia şi Malta, premii naţionale la concursuri precum Mamaia Copiilor, Ciuleandra sau Delfinul de Aur şi numeroase apariţii TV la emisiuni precum Next Star, Atenţie, se cântă sau O dată-n viaţă.

Annie are premiera în cinematografele din România pe 26 decembrie, în variantă subtitrată şi în variantă dublată, fiind distribuit de InterComFilm Distribution.

Paddington, o poveste fără vârstă

Paddington este povestea amuzantă a unui ursuleţ venit din îndepărtata junglă peruviană tocmai la Londra, în căutarea unui cămin. Singur şi părăsit în gara din Paddington, realizează că e posibil ca viaţa în marele oraş să nu fie aşa cum şi-a imaginat. Temerile îi sunt spulberate în clipa în care face cunoştinţă cu familia Brown. Citind bileţelul pe care-l poartă atârnat de gât – pe care stă, scris de mână, „Vă rog, aveţi grijă de acest ursuleţ. Vă mulţumesc” -, ei îi oferă întâi un ceai, apoi o familie şi un acoperiş deasupra capului. Se pare că norocul îi surâde lui Paddington – până când intră în scenă un personaj macabru, a cărui singură dorinţă este aceea de a-l captura şi a-l împăia pentru muzeu.

Heyday Films şi STUDIOCANAL prezintă filmul Paddington, bazat pe celebra serie de cărţi pentru copii a autorului britanic Michael Bond, în regia şi scenariul lui Paul King.

Producătorul filmului este David Heyman, iar producători executivi, Rosie Alison, Jeffrey Clifford şi Alexandra Ferguson. Imaginea este semnată de Erik Wilson, scenografia de Gary Williamson, iar montajul de Mark Everson.

Efectele speciale sunt realizate de compania britanică Framestore. Creatoare de costume este Lindy Hemming, iar autorul coloanei sonore Nick Urata.

Ursuleţul Paddington s-a născut în 1958, din imaginaţia autorului pentru copii Michael Bond, ale cărui opere, A Bear Called Paddington şi seria Paddington Bear s-au vândut în peste 35 de milioane de exemplare şi au fost traduse în peste 40 de limbi. Peripeţiile ursuleţului venit din jungla peruviană – ale cărui maniere ireproşabile şi bune intenţii duc deseori la incidente comice şi haos total – au cucerit întreg mapamondul şi au devenit literatură clasică pentru copii.

În mod surprinzător, deşi ursuleţul a apărut la televiziune, în mai multe seriale britanice, aceasta este pentru prima dată când autorul Michael Bond îşi dă consimţământul pentru transpunerea pe marele ecran a personajului creat de el. Producătorii David Heyman şi Rosie Alison au fost cei care au insistat, văzând în această poveste pentru copii un subiect universal şi fără vârstă.

Paddington şi Mister Gruber

Scenaristul Paul King explică viziunea sa despre ecranizarea cărţii. “Aidoma multora din generaţia mea, am amintiri foarte frumoase despre Paddington din copilăria mea. Am crescut urmărind serialul şi aveam un ursuleţ de pluş la loc de cinste în camera mea. Însă de-abia recitind povestea, la vârsta adultă, m-am întrebat de ce acest ursuleţ m-a marcat într-atât. În literatura pentru copii există numeroase animale care vorbesc, însă foarte puţine au exercitat atracţia lui Paddington. După părerea mea, aceasta se datorează biletului pe care-l poartă, cu inscripţia Vă rog, aveţi grijă de acest ursuleţ. Vă mulţumesc. Acest mesaj ne face să înţelegem că, în ciuda calmului şi siguranţei de sine pe care le afişează, Paddington e vulnerabil şi are nevoie de ajutor în lumea plină de necunoscute în care a aterizat. Oricare dintre noi s-a simţit, într-un moment sau altul al existenţei sale, ca un outsider. Nici nu e nevoie să fi traversat mări şi ţări ca să te simţi astfel – e suficient să fi trăit prima zi de şcoală sau să fi dormit o dată departe de casă pentru a empatiza cu micul ursuleţ, singur şi pierdut. După mine, asta l-a făcut să fie îndrăgit de generaţii întregi de cititori”.

Asemenea lui Oliver Twist, Paddington ajunge la Londra ca un orfan, în căutarea unui cămin. Însă, spre deosebire de Oliver, căruia îi ia mult timp să-l găsească pe dl Brownlow, Paddington dă peste familia Brown aproape imediat. Cu toate acestea, a avea un acoperiş deasupra capului şi a te simţi acasă sunt două lucruri diferite, filmul concentrându-se exact pe acest aspect. Familia Brown trece prin mai multe transformări din momentul în care îl găseşte pe Paddington până la considerarea lui ca membru al familiei. Autorul Michael Bond mărturiseşte că domnul şi doamna Brown i-au fost inspiraţi de proprii părinţi, ale căror reacţii ar fi fost diferite: “Mama ar fi sărit imediat să-l bage sub duş, în timp ce tata s-ar fi grăbit să declare autorităţilor că găzduieşte un străin”, spune el.

Pentru distribuirea rolurilor, realizatorii au reunit o echipă de actori deosebit de talentaţi, cu realizări deopotrivă în film şi teatru, binecunoscuţi atât de generaţiile tinere, cât şi de cele mai vârstnice.

Hugh Bonneville, interpretul lui Henry Brown, a devenit celebru datorită rolului din serialul Downton Abbey. “Îmi amintesc cum, în copilărie, mi se citeau aventurile lui Paddington. Ulterior, le citeam singur şi îmi plăceau foarte mult. Paddington face parte din cultura britanică, din ADN-ul nostru, aş putea zice. Când am citit scenariul, am constatat cu bucurie cât de mult din acest ADN fusese păstrat, chiar dacă întâmplările se petrec în zilele noastre. Filmul are acel iz de odinioară şi foarte mult umor, calităţi care pot fi apreciate atât de cei care nu cunosc personajul, cât şi de nostalgici, ca mine”, spune actorul.

Sally Hawkins, care o interpretează pe dna Brown, redă perfect bunătatea nemărgintă a personajului şi incapacitatea de a rezista unui strigăt de ajutor. Fiind prima care îl vede pe ursuleţ pe peronul gării din Paddington, doamna Brown se repede să-l ia sub aripa sa ocrotitoare şi să-l aducă acasă, antrenându-şi întreaga familie, fară voia lor, în această aventură nelipsită de consecinţe.

Este visul oricărui copil să joace într-un film. Debutanţilor Madeleine Harris şi Samuel Joslin dorinţa le-a fost îndeplinită şi au fost distribuiţi în rolurile gemenilor Judy şi Jonathan Brown. Deşi au avut de îndurat ore lungi de filmare în iarna londoneză, deseori în exterior şi noaptea, cei doi copii-actori s-au ridicat la înălţimea colegilor lor adulţi. Hugh Bonneville nu pridideşte să-i laude: “Maddie şi Sam erau plini de energie şi se puteau concentra în câteva secunde, era ca şi cum ai fi apăsat pe un buton. Există fraza aceea celebră – niciodată să nu lucrezi cu copiii şi animalele. De data aceasta, merita să fac o excepţie”.

Îl veţi iubi cu siguranţă pe ursuleţul de pluş Paddington

Tot din famila Brown face parte şi excentrica doamnă Bird, o rudă îndepărtată, interpretată de Julie Walters. Ea este stăpâna gospodăriei, pe care o conduce cu o mână de fier, ca un căpitan de navă. Doamna Bird are reguli stricte şi nu concepe că un urs vorbitor se poate instala în casa lor, dându-le întreaga existenţă peste cap. Actriţa a fost deosebit de încântată de perspectiva unui film care se adresează celor tineri – sau tineri la suflet. “M-am bucurat când David Heyman mi-a propus rolul, deoarece am avut o colaborare minunată la toate filmele din seria Harry Potter”, mărturiseşte ea.

Pentru a adapta povestea lui Paddington la atmosfera secolului XXI, realizatorii au introdus un personaj negativ, care nu ţine cont de rugămintea de pe bileţel Vă rog, aveţi grijă de acest ursuleţ. Acesta este încarnat de Millicent, care nu numai că nu l-ar ajuta pe Paddington luându-l la ea acasă, dar consideră că locul acestuia este la Muzeul de Ştiinţe Naturale – împăiat! Nicole Kidman, interpreta diabolicei Millicent, comentează: „Am crescut cu povestirile despre Paddington şi întotdeauna mi-a plăcut acest ursuleţ nevoit să supravieţuiască bazându-se doar pe farmecul personal. De aceea, am acceptat cu bucurie rolul. Decizia mea n-a fost lipsită de complicaţii, deoarece a trebuit să le explic fetiţelor mele că nu voi juca rolul mămicii adoptive a ursuleţului, ci al celei care vrea să-l împăieze şi să-l expună la muzeu. A fost îngrozitor! Însă mi-a plăcut extraordinar de mult scenariul şi mă bucur că este un film pe care îl pot vedea împreună cu copiii mei”.

Producţia a început în Costa Rica, unde s-au filmat scenele care se petrec în jungla peruviană, locul de naştere al ursuleţului Paddington. Ulterior, echipa de actori şi realizatori s-a deplasat la Londra, pentru a filma în locaţiile emblematice londoneze, precum gara din Paddington, Portobello Market, Pall Mall şi Muzeul de Ştiinţe Naturale. În film apar, ca într-un ghid turistic, elementele distinctive – autobuzele roşii cu etaj, taxiurile negre, metroul londonez – printre care Paddington se aventurează în dorinţa sa de a cunoaşte oraşul.

Realizatorii au considerat că ar fi mai potrivit ca Londra prezentată în film să nu fie în întregime reală. Producătorul David Heyman explică: “Paddington creat de noi este mai apropiat de realitate decât precedenţii săi şi foarte diferit de ursuleţul de pluş din cărţile pentru copii. Însă el rămâne un urs vorbitor, ceea ce ţine de domeniul fantasticului. Nu credem că s-ar fi potrivit într-un decor sută la sută real. De aceea, am adaptat imaginea Londrei, făcând din ea un loc în care poate părea absolut normal să întâlneşti un urs care vorbeşte”.

Sarcina realizării decorurilor i-a fost încredinţată scenografului Gary Williamson. “Gary este maestru în a crea decoruri care oglindesc viaţa interioară a personajelor”, spune regizorul Paul King. “Paddington este un outsider, iar motivul recurent în filmul nostru este modul în care el se autoproiectează în lumi imaginare. De pildă, când este în Peru, se uită într-un glob de sticlă cu imaginea Londrei, întrebându-se cum o fi să trăieşti acolo. Ajuns la Londra, contemplă o căsuţă de păpuşi, gândindu-se la viaţa stranie în familia Browns. În Muzeul de Ştiinţe Naturale, priveşte exponatele din vitrine, gândindu-se cum ar fi să fie şi el un animal împăiat. De-abia spre sfârşitul filmului îşi găseşte locul şi este capabil să iasă din căsuţa de păpuşi şi să păşească în lumea reală. A devenit un insider sau, cel puţin, o fiinţă mulţumită de statutul său dublu de peruvian şi londonez, urs şi membru al familiei Brown”, explică regizorul.

Cea mai grea sarcină pentru scenograful Gary Williamson a fost accea de a filma afară, în locuri publice. “Pot controla ceea ce se întâmplă într-un studio, dar nu pot controla Londra!”, exclamă el. În legătură cu aceasta, realizatorii spun că au fost întâmpinaţi cu braţele deschise, celebrul ursuleţ dovedindu-şi încă o dată abilitatea de a emoţiona, deschizându-le calea în multe situaţii dificile, cum ar fi închiderea unui peron de gară, redecorarea unor case particulare sau filmarea într-un muzeu naţional. “N-am întâmpinat nicio problemă, toată lumea a fost dispusă să ne ajute, dovada că Paddington scoate la iveală ce e mai bun în oameni”, adaugă regizorul.

Una dintre cele mai importante decizii pe care realizatorii au trebuit să le ia a fost alegerea actorului care să-i dea glas lui Paddington, ursuleţul care a învăţat engleza ascultând plăci de gramofon în jungla sa peruviană.

Iniţial, a fost contactat celebrul actor britanic Colin Firth, care a înregistrat mai multe scene în studio, la cererea regizorului Paul King. În cele din urmă, cei doi s-au văzut puşi în faţa unei decizii dificile. King explică: “Treptat, am realizat amândoi că vocea lui Colin pur şi simplu nu se potrivea. Trebuia o voce mai subţire şi mai tânără, nu una gravă, cu intonaţii profunde, cum este a lui Colin. De aceea, am hotărât amândoi, de comun acord, să căutăm pe altcineva”. Căutarea a durat mai multe săptămâni, mulţi dintre actorii britanici celebri venind să dea probă pentru rol. În cele din urmă, King l-a contactat pe tânărul actor britanic Ben Whishaw, pe care îl admira de mulţi ani. După prima probă, acesta a obţinut rolul. “Vocea lui Paddington este oarecum stranie, cu un accent uşor demodat, din cauză faptului că a învăţat engleza ascultând înregistrări vechi. Ben a înţeles asta şi i-a adăugat o pronunţie mormăită, cum ar avea-o un urs dacă ar putea vorbi. Acum, ori de câte ori îl aud pe Ben, mă gândesc la Paddington”, adaugă râzând regizorul.

Ursuleţul şi căciuliţa lui roşie

Semnele distinctive ale ursuleţului Paddington sunt pălăria roşie, jacheta de stofă albastră şi zâmbetul său uşor bizar. Realizatorii au păstrat această imagine în film. “Sursa noastră de inspiraţie au fost ilustraţiile originale publicate la sfărşitul anilor ’50. Intenţia a fost de a combina aceste elemente cu aspectul real al unui pui de urs. Echipa deosebit de talentată de la Framestore a venit apoi cu efectele speciale”, explică producătoarea executivă Rosie Alison.

La crearea lui au lucrat circa 500 de oameni – desenatori, animatori, creatori de efecte speciale, designeri şi creatori de costume, fiecare şi-a adus contribuţia la „naşterea” ursuleţului. Supervizorii echipei, Andy Kind şi Pablo Grillo, care au creat personaje fantastice precum Dobby şi Hipogrifii din seria filmelor Harry Potter, comentează: “Crearea unui personaj generat exclusiv pe computer este totdeauna o sarcină extrem de dificilă. Interacţiunea sa cu actorii şi decorurile trebuie să fie perfectă pentru a fi credibilă. De aceea, trebuie lucrat în cele mai mici detalii – de la unduirile blănii la o pală de vânt, până la modul în care îi tremură burta atunci când merge. Fiecare imagine a fost retuşată manual. A fost o muncă titanică, care a necesitat devotament şi abnegaţie, dar eu cred că a meritat şi că rezultatul final este extraordinar”.

“Povestea spusă în film este una fără vârstă. Paddington este, în esenţă, prototipul refugiatului, pe parcursul filmului regăsindu-se multe referiri la imigranţi şi problemele lor. Am înfăţişat Londra ca pe un oraş tolerant, în care oricine e binevenit şi se poate simţi ca acasă, chiar dacă e diferit de ceilalţi. Este o poveste despre compasiune, toleranţă, empatie, bunăvoinţa faţă de străini şi deschiderea spre a-i înţelege pe ceilalţi – exact în spiritul cărţilor cu Paddington”, conchide producătoarea executivă Rosie Alison.

Să mai adăugăm câte ceva despre interpreţi.

Ben Whishaw (vocea lui Paddington) a studiat la Academia Regală de Artă Dramatică. Imediat după absolvire, i s-au oferit două roluri pe marele ecran – Enduring Love, în regia lui Roger Michel şi Layer Cake, al lui Matthew Vaughan – precum şi rolul din serialul de comedie intitulat The Booze Cruise.

Au urmat rolurile din: Stoned, în care îl interpretează pe Keith Richards, chitaristul formaţiei Rolling Stones, Perfume: The Story of a Murderer (rolul principal), I’m Not There, un portret cinematografic al lui Bob Dylan, realizat de regizorul Todd Haynes, Brideshead Revisited, în regia lui Julian Jarrold, celebrul serialul BBC intitulat Criminal Justice (pentru care Ben a fost distins cu Premiul Emmy şi cu o nominalizare la Premiul BAFTA pentru cel mai bun actor în 2009), Bright Star, în care joacă rolul poetului John Keats, The Tempest, alături de Helen Mirren şi Russell Brand, Cloud Atlas, cu Tom Hanks, Jim Sturgess şi Halle Berry, Skyfall, alături de Daniel Craig şi Ralph Fiennes (rol pe care îl va relua în următorul James Bond), serialul BBC intitulat The Hour şi recentul film independent Lilting.

În 2015, el va putea fi văzut pe marele ecran în thriller-ul SF intitulat Lobster, în care îi va avea ca parteneri pe Colin Farrell şi Rachel Weisz, în rolul lui Herman Melville din filmul The Heart Of The Sea, despre Moby Dick şi The Suffragette, alături de Meryl Steep şi Helena Bonham Carter.

Hugh Bonneville (Henry Brown) a fost distins cu două nominalizări la Globul de Aur şi două la Premiul Emmy pentru rolul din celebrul serial britanic Downton Abbey, care a obţinut, în total, două Premii BAFTA, nouă Premii Emmy şi două Globuri de Aur.

Hugh a debutat pe marele ecran în 1994, în Mary Shelley’s Frankenstein, regizat de Kenneth Branagh. De atunci, el a jucat în numeroase filme, dintre care amintim: Notting Hill, alături de Hugh Grant şi Julia Roberts, Mansfield Park, Stage Beauty, Asylum, Scenes Of A Sexual Nature, Man To Man, From Time To Time, Glorious 39, Burke & Hare, Third Star, Shanghai, Iris (pentru care a fost nominalizat la Premiul BAFTA pentru cel mai bun actor într-un rol secundar şi a fost premiat la Festivalul Filmului de la Berlin în 2002), French Film (pentru care a fost distins cu Premiul Juriului la Festivalul Filmului de Comedie de la Monte Carlo) şi The Monuments Men, în regia lui George Clooney.

Sally Hawkins (Mary Brown) a intrat în atenţia internaţională în 2008, datorită rolului principal din filmul lui Mike Leigh, Happy-Go-Lucky, pentru care a fost distinsă cu Globul de Aur pentru cea mai bună actriţă de comedie şi cu Ursul de Argint la Festivalul Filmului de la Berlin în 2008.

Din numeroasele sale roluri le mai amintim pe cele din: Blue Jasmine, al lui Woody Allen, alături de Cate Blanchett, rol pentru care Hawkins a fost nominalizată la Oscar, la Globul de Aur şi la Premiul BAFTA pentru cea mai bună actriţă într-un rol secundar, Godzilla, An Education, Made In Dagenham, Submarine, Great Expectations, al lui Mike Newell, thriller-ul intitulat Layer Cake, în regia lui Matthew Vaughan, Vera Drake, al lui Mike Leigh, Never Let Me Go, al lui Mark Romanek, Jayne Eyre şi The Double.

Nicole Kidman (Millicent) a intrat în atenţia publicului american în 1989, datorită rolului din thriller-ul psihologic intitulat Dead Calm, în regia lui Phillip Noyce. În 1995, Kidman a fost distinsă cu Globul de Aur pentru cea mai bună actriţă şi a fost nominalizată la Premiul BAFTA pentru rolul din comedia neagră intitulată To Die For, în regia lui Gus Van Sant. Pentru acest rol i-au mai fost acordate premii din partea Asociaţiilor Criticilor de Film din Boston şi Londra şi la Festivalul Filmului de la Seattle.

În 2003, Kidman a fost distinsă cu Premiul Oscar, Globul de Aur, Premiul BAFTA şi Ursul de Argint la Festivalul Filmului de la Berlin pentru interpretarea Virginiei Woolf în filmul lui Stephen Daldry The Hours. În 2002, ea fusese nominalizată la Oscar şi la Globul de Aur pentru rolul din Moulin Rouge!. Ea a obţinut de două ori Globul de Aur, pentru rolurile din The Others, în regia şi scenariul lui Alejandro Amenabar şi To Die For, al lui Gus Van Sant.

Din bogata sa filmografie mai amintim: Cold Mountain, Billy Bathgate, Birth (fiind nominalizată la Globul de Aur pentru toate trei), Margot At The Wedding, The Golden Compass, Happy Feet, Just Go With It, Nine, Fur: An Imaginary Portrait Of Diane Arbus, The Interpreter, Bewitched, The Human Stain, Dogville, Eyes Wide Shut, Rabbit Hole (pentru care a fost nominalizată la Oscar, Globul de Aur şi la Premiul Independent Spirit pentru cea mai bună actriţă), Birthday Girl, The Peacemaker, The Portrait Of A Lady, Batman Forever, Malice, Far And Away, Grace Of Monaco, The Paperboy (o nouă nominalizare la Globul de Aur), Stoker, Before I Go To Sleep, Queen Of The Desert, Strangerland şi The Family Fang.

Julie Walters (Dna Bird) a fost distinsă cu o nominalizare la Oscar, precum şi cu Globul de Aur şi Premiul BAFTA în 1983 pentru rolul principal din Educating Rita, în care l-a avut ca partener pe Michael Caine. În 2000, ea a fost din nou nominalizată la Oscar şi a obţinut Premiul BAFTA pentru cea mai bună actriţă într-un rol secundar pentru rolul profesoarei de balet din Billy Elliot, în regia lui Stephen Daldry. De asemenea, Walters este binecunoscută pe plan internaţional ca Molly Weasley din seria filmelor Harry Potter.

Din bogata sa carieră, care se întinde de-a lungul a peste 30 de ani, mai amintim rolurile din: Titanic Town, în regia lui Roger Michell, Calendar Girls, al lui Nigel Cole, Wah-Wah, în regia lui Richard E. Grant, Driving Lessons, al lui Jeremy Brock, Becoming Jane, al lui Julian Jarrold şi Mamma Mia!

Peter Capaldi (Dl Curry) a fost distins cu două nominalizări şi un Premiu BAFTA pentru cel mai bun actor de comedie pentru rolul din serialul BBC intitulat The Thick of It. De asemenea, el a obţinut un Oscar şi Premiul BAFTA pentru filmul de scurtmetraj intitulat Franz Kafka’s It’s A Wonderful Life, în calitate de regizor şi scenarist.

Printre rolurile sale se mai numără cele din: WWZ, In The Loop, The Fifth Estate, Magicians, Soft Top Hard Shoulder, Dangerous Liaisons, The Lair Of The White Worm şi Local Hero, precum şi apariţiile pe micul ecran, în: The Hour, The Devils Whore, Prime Suspect, The Accused, The Suspicions of Mr Whycher, Minder, Poirot, Crown Court, Skins şi PeepShow.

Jim Broadbent (Dl Gruber) este multiplu laureat al premiilor Oscar, BAFTA, Emmy şi Globul de Aur, binecunoscut pentru roluri ca cele din Harry Potter, Moulin Rouge!, Iris şi The Iron Lady.

Broadbent este un colaborator frecvent al regizorului Mike Leigh, împreună cu care a realizat filme precum: Another Year, Life Is Sweet, Topsy Turvy, Vera Drake şi filmul de televiziune intitulat A Sense of History, la care este şi autorul scenariului. Dintre numeroasele sale roluri mai amintim: Cloud Atlas, Bullets Over Broadway, Perrier’s Bounty, The Damned United, Harry Potter and the Half-Blood Prince, The Young Victoria, Indiana Jones and the Kingdom of the Crystal Skull, Hot Fuzz, And When Did You Last See Your Father?, Little Voice, Bridget Jones’s Diary, Gangs of New York, The Gathering Storm, Nicholas Nickleby, Bright Young Things, Vanity Fair, Bridget Jones: The Edge of Reason, Crying Game şi The Chronicles of Narnia: The Lion, the Witch and the Wardrobe.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.