După ce starea de alertă maximă a paralizat o săptămână capitala administrativă a Europei, fiind căutaţi cu disperare fanaticii musulmani de la ISIS, duminică, Bruxelles-ul a fost invadat cu pompă de unul dintre reprezentanţii noii civilizaţii otomane a lui Erdogan. Premierul guvernului islamist de la Ankara, Ahmed Davutoglu, a venit la summitul UE-Turcia să primească nu doar bani, ci şi semnalul clar că Turcia va fi un viitor stat membru al UE. Pe agenda summit-ului s-au aflat probleme precum combaterea terorismului, energia, comerţul, dar şi problemele geopolitice. Problema imigraţiei a fost însă subiectul central al reuniunii.
Nu ştim de ce vizita la Bruxelles i s-a părut premierului turc un “eveniment istoric”. De ce a plusat, afirmând, nici mai mult, nici mai puţin, că “toţi colegii mei din Europa sunt de acord că Turcia şi UE au acelaşi destin”. Premoniţie sau avertisment voalat? Să fie oare Islamul acest “destin comun”? Este vorba cumva de vreo revoluţie gastronomică a baclavalei şi kebab-ului, care vor înlocui treptat hamburgerul şi aripile de pui KFC din întreaga Uniune Europeană? Vor deveni burka şi hijabul ţinute obligatorii, eliminând din Europa jeans-ul şi rochia de seară? Nu ştim ce va fi simţit Hollande, ai cărui compatrioţi au murit seceraţi de gloanţele jihadiştilor, auzind de la reprezentantul regimului islamist autoritar de la Ankara (care îi ajută în secret pe fanaticii din ISIS) că Europa Luminilor şi a democraţiei liberale are acelaşi destin cu Anatolia bigotismului musulman.
Dacă în privinţa situaţiei din Siria, Merkel şi Hollande joacă pe cartea Rusiei (militând pentru o axă Paris-Berlin-Moscova împotriva ISIS), în ceea ce priveşte stoparea valurilor de imigranţi, Germania şi Franţa fac jocurile cu Turcia. Concesii, bani, promisiuni de liberalizare a regimului de vize pentru turci din 2016. Nimic despre măcelărirea kurzilor, nimic despre libertatea presei în Turcia. Situaţia extrem de complexă din Siria şi defragmentarea Orientului Mijlociu au adus Uniunea Europeană în punctul mort al unei inacceptabile dependenţe faţă de două regimuri autoritare: cel din Rusia şi cel din Turcia. Dacă Rusia reuşea să dicteze obiective politice şantajând Europa cu robinetul cu gaz, Turcia o face de minune ameninţând că dă drumul la conducta cu refugiaţi.
Premierul de la Ankara a reuşit să îi convingă pe şefii de stat şi de guvern prezenţi la summit să plătească tribut. Este vorba de 3 miliarde de euro, bani în schimbul cărora Ankara se angajează să ţină sub control pe teritoriul ei tot aliotmanul de milioane de refugiaţi sirieni, care altfel ar invada Europa. Tribut plătit din buzunarul cetăţeanului european pentru liniştea planurilor doamnei Merkel. Jumătate de miliard va fi plătit din bugetul Comisiei Europene, restul de două miliarde şi jumătate prin contribuţia directă a statelor membre. Adică, din taxele şi impozitele plătite de cetăţenii europeni.
Dar cea mai gravă concesie făcută Turceiei a fost cea referitoare la capitolul criteriilor politice de aderare. În timp ce cu state mici şi mijlocii din estul Europei Bruxelles-ul era de o severitate draconică privind respectarea criteriilor politice de la Copenhaga, ca pre-condiţie absolută a integrării lor în UE, cu Turcia condusă de un politician autoritar şi corupt instituţiile europene devine – folosind un eufemism – hiper-tolerant. Degeaba, preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, ne asigura că nu este vorba de a face rabat de la criteriile politicii de extindere a UE. De fapt acest lucru se întâmplă.
Îmi imaginez satisfacţia pe care o are Erdogan de a vedea UE prinsă la înghesuială, gata să închidă ochii la abuzurile regimului său. Un cec în alb şi o formă de “legitimare” venită de la europeni. Erdogan se va simţi din ce în ce mai încurajat să extermine orice opoziţie politică din ţară şi să strivească cu buldozerul minoritatea kurdă. Sau, este suficient să fii stat membru NATO ca să ai imunitate absolută în faţa tribunalelor internaţionale când comiţi crime şi calci în picioare drepturile omului?
Potrivit unui sondaj de anul trecut, 83% dintre francezi, 72% dintre germani, 68% dintre belgieni şi 64% dintre britanici se arătau ostili aderării Turciei la Uniunea Europeană. Cu toate acestea, şefii de stat şi de guvern din Uniunea Europeană au decis la acest summit ca, în decembrie, să aibă loc o conferinţă inter-guvernamentală la Bruxelles în vederea deschiderii capitolului 17 din negocierile dintre Turcia şi UE în perspectiva aderării statului turc la spaţiul comunitar. La sfârşitul primului trimestru al anului viitor, în martie 2016, Uniunea Europeană va da publicităţii un raport privind situaţia respectării de către guvernul de la Ankara a criteriilor de aderare. În octombrie 2016, vom asista la o liberalizare totală, dar temporară (pe o perioadă de trei luni) a regimului de vize între Uniunea Europeană şi Turcia.
Între timp, guvernele din UE ar trebui să răspundă în faţa propriilor lor cetăţeni la întrebările legitime pe care le suscită informaţiile vehiculate atât de presa turcă, cât şi de cea europeană, privind complicitatea dintre actualui regim islamist de la Ankara şi organizaţia teroristă Statul Islamic. Mii de noi membri ISIS sunt musulmani cetăţeni truci. Ei pot foarte uşor să se alăture organizaţiei teroriste din Turcia, pentru că agenţilor Statului Islamic le este permis de către autorităţile de la Ankara (poliţie, servicii de securitate, toate controlate de islamiştii lui Erdogan) să recruteze viitori combatanţi jihadişti de pe întreg teritoriul Turciei.
Jihadiştii din ISIS trec uşor graniţa dintre Siria şi Turcia sub oblăduirea agenţiei de informaţii a statului turc şi a forţelor armate turce. ISIS a deschis chiar şi un stand de recrutare în Istanbul, în cartierul Fatih, fanaticii salafişti pretinzând că nu fac altceva decât să colecteze “ajutoare umanitare pentru fraţii lor musulmani din Siria”. Turcia a organizat transferuri de militanţi jihadişti din Asia Centrală şi Caucaz spre Siria. Peste o mie de militanţi jihadişti din Tadjikistan au zburat cu Turkish Airlines şi au aterizat în teritoriile controlate de ISIS. Sub protecţia serviciilor de securitate ale Turciei, ISIS a vândut până acum în mod liber petrol pe piaţa turcă în valoare de un miliard de euro. Bani cu care organizaţia teroristă îşi reface forţele şi cumpără armament. Regimul islamist de la Ankara a coordonat această contrabandă cu combustibil. Turcia este ţara care s-a simţit cea mai afectată de decizia ONU de a impune sancţiuni împotriva Statului Islamic. Donaţiile importante de bani între Qatar şi Statul Islamic se fac prin băncile turceşti. Într-un discurs în faţa presei, prim-ministrul Turciei, Ahmed Davutoglu, a ezitat să descrie Statul Islamic ca pe o organizaţia teroristă. El a descris ISIS ca fiind o reacţie de frustrarea a bieţilor musulmani sunniţi la situaţia neplăcută din regiune.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.