„Numai nişte minţi bolnave se pot gândi la o enclavizare a zonei Harghita-Covasna!”

Aţi organizat la Sfântu Gheorghe sesiunea naţională de comunicări ştiinţifice – ediţia a 18-a – „Românii din sud-estul Transilvaniei”, la care au participat peste 100 de intelectuali români. Care au fost concluziile desprinse la finalul acestei sesiuni?

Există o dimensiune demografică, care este de-a dreptul îngrijorătoare după rezultatele preliminare ale recensământului din 2011. Este pentru prima oară când numărul românilor s-a redus la cote alarmante nu numai în localităţile tradiţional etnic-mixte, ci şi în zonele Topliţa şi Întorsura Buzăului. Cauzele: migraţia în Europa şi îmbătrânirea populaţiei. Practic, asistăm la aceste procese – zicem noi – naturale, care vizează în ansamblu populaţia României, dar mai există şi plecarea tinerilor valoroşi, a elitei intelectuale din Harghita şi Covasna care nu se poate realiza în cele două judeţe. Ocuparea posturilor publice condiţionată de cunoaşterea limbii maghiare şi alte constrângeri pe care le cunoaştem foarte bine face ca tinerii noştri valoroşi să nu se-ntoarcă acasă. În aceste condiţii, asistăm la aceste fenomene prin care atât asociaţiile, cât şi instituţiile culturale identitare se confruntă cu această mare problemă a „schimbului doi”, a celor care vor veni după noi.

Ce influenţă a avut politicul în toată această poveste?

Când partidele politice româneşti sunt în opoziţie, clamează păstrarea identităţii, susţinerea idealurilor româneşti şi dorinţa de a rezista prin cultură în zona aceasta în care ofensiva maghiară pe toate planurilor este bine cunoscută. Cum ajung la putere şi văd că nu pot guverna fără UDMR, cedează şi toate promisiunile făcute în timp ce erau în opoziţie se diluează sau dispar total. Aşa am ajuns ca, pe fond, maghiarii, prin reprezentanţii lor, să obţină an de an tot ce şi-au propus pe plan identitar şi nu numai, dacă luăm în calcul retrocedările „restitutio in integrum” de tot felul, mai mult sau mai puţin legale. Nu s-au limitat doar la situaţia existentă după 1946, din timpul regimului comunist, ci s-a mers înapoi în istorie chiar până înainte de 1918.

Dar s-a dovedit că în urma naţionalizării parţiale a regelui Ferdinand au existat despăgubiri în aur, certificate de documentele de la Paris…

Este foarte corect ce spuneţi, aţi pus degetul pe rană, însă nu s-a ţinut seamă de aceste lucruri, s-a încercat să se întoarcă roata istoriei şi practic se revine la situaţia de dinainte de 1918, când românii erau pe nicăieri pe-aici din punctul de vedere al proprietăţii.

Cum s-a ajuns la acest tip perfid de separare etnică?

Toate aceste lucruri despre care aminteam se realizează fără violenţă, se fac într-un mod foarte subtil pe baza şi prin modificarea legislaţiei româneşti. Noi nu avem practic bază legală să asigurăm întâietatea limbii române în zonă sau să stopăm simbolistica revanşardă, nostalgică… Este rezultatul lipsei unei viziuni şi a unei strategii unitare din partea guvernului şi a clasei politice româneşti, nu împotriva maghiarilor, ci pentru a se asigura o configuraţie multietnică şi pluriconfesională, pentru a se stopa separatismul. Se insistă acum foarte mult pentru repunerea pe tapet a legii privind statutul minorităţilor. Această lege are nişte capcane extraordinare. Am arătat noi cei de la Forumul Civic al Românilor din Covasna şi Harghita în parlament nocivitatea conceptelor de autonomie culturală, de drepturi colective, legarea acestor drepturi de teritoriu, lucruri care nu se întâlnesc în practica europeană. Apoi urmează angajarea pe criterii etnice în instituţii. Statul român n-ar putea schimba un director la o şcoală fără avizul Consiliului Autonomiei Culturale… Ceea ce este aberant chiar şi dacă ne uităm doar la bunele practici europene!

Din punctul meu de vedere, normalizarea situaţiei de-aici este legată de normalizarea situaţiei din ţară, „mingea” fiind la clasa politică. Eu am spus aşa: dacă înainte de a se intra în NATO sau în UE s-a încheiat Pactul de la Snagov între toate forţele politice româneşti, aşa ar trebui şi acum dat un răspuns insistenţelor Budapestei. Un răspuns clar şi răspicat, să nu se abordeze politicianist această problemă a românilor. O altă chestiune deosebit de importantă ar fi cea a preconizatei reorganizări administrativ-teritoriale care ar duce la o refacere a fostei Regiuni Autonome Maghiare, chiar dacă se păstrează judeţele, însă cu atribuţiuni diminuate de genul „plaselor” de odinioară.

Apoi avem nevoie de o solidaritate la nivel naţional a mediului academic. Vedeţi dumneavoastră, Academia Maghiară este prezentă în zonă. Noi abordăm problematica românească cu intelectualii care vin la sesiunile pe care le organizăm, însă nu este o prioritate a Academiei Române. Marii formatori de opinie – şi mă bucur că într-un ziar precum Cotidianul apar astfel de lucruri, a apărut şi studiul etnic al domnului profesor Baltasiu – şi media în general, marile trusturi de presă nu se interesează de soarta noastră. Nu este la modă poate sau nu dă bine la imagine. În perioada interbelică, problematica românilor din zona asta făcea parte din priorităţi. Marile conştiinţe ale vremii, elita, un Iorga, un Goga, un Gusti, făceau un titlu de cinste din prezenţa lor aici, din sprijinul cultural acordat românilor din Harghita şi Covasna.

Suntem mai catolici decât Papa? În Ungaria au românii drepturi colective?

Ei au ştiut foarte bine să rezolve problemele cu liderii românilor de-acolo şi desfăşoară în mod tacit procesul de asimilare continuă şi nu există o reacţie nici din partea noastră, nici din partea Europei.

Există varianta de refacere a hărţii Ardealului de după Diktatul de la Viena?

Minorităţile au dreptul să ceară. Majorităţile dau cât consideră, sau cât au dreptul să dea. Cred totuşi că nu vom ajunge după alegeri în situaţia în care va fi nevoie de un nou compromis la guvernare cu UDMR-ul, pentru că atunci ar fi foarte posibilă varianta pe care aţi expus-o. Sper că se va putea realiza o majoritate românească şi UDMR va ieşi din situaţia de a fi veşnic la guvernare. Nu se poate merge prea departe, mai încolo de autonomie locală. Statul trebuie să-şi păstreze instituţiile administrative, culturale şi ale ordinii publice. Cel mai mic judeţ din ţară, Covasna, cu 200.000 de locuitori. Unde se află judeţul Covasna? Lipit de Braşov. Ce-ar însemna o enclavă, cum s-ar putea trăi? Ar deveni o epavă. Toată zona asta este legată prin mii de fire de sistemul de gaze, de electricitate, de căi de comunicaţii, de relaţii interumane, economice… Numai minţile bolnave pot gândi la o enclavizare a zonei Harghita – Covasna. Există strategi care se ocupă de aşa ceva, profitând de slăbiciunile statului român, dar există şi posibilitatea să se pună stop acestor agresiuni…

Vorbim despre trezirea în cel de-al doisprezecelea ceas?

Cam aşa ceva! Clasa politică să-şi vadă de treaba ei, mediul academic şi mass-media să vină aici şi să imprime un model de solidaritate românească. Ştiţi cum spunea într-o discuţie Ioan Ungureanu (n.r. fost ministru al Culturii la Chişinău)? „Nu vă înţeleg de ce mergeţi în vârful picioarelor în casa voastră, în ţara voastră!” Trebuie să restabilim încrederea în această zonă, care nu trebuie să fie percepută ca o zonă cu deficit geopolitic. În urma ultimei sesiuni de comunicări s-a ajuns la o concluzie. Indiferent că unii vor să facă – iată şi manualul recent – istoria secuimii, că venirea secuilor aici a însemnat totul pe acest pământ, realitatea a fost cu totul alta. Zona a fost din străvechime una de interferenţă cu Ţara Românească. Graniţa a fost artificială, s-a revărsat istorie prin Carpaţii ăştia. Sunt şi puternice interferenţe româno-maghiare şi există şanse reale ca lumea de jos, oamenii de rând, să conştientizeze că nu se poate trăi altfel aici decât cum s-a trăit în toată istoria, prin legăturile strânse cu românii din Moldova şi din Ţara Românească.

Fanatismul ăsta al unor lideri maghiari trebuie să fie în perspectivă izolat. Secuiul de rând şi maghiarul de rând au aceleaşi probleme ca şi românul. Ei sunt oameni de foarte bună calitate, oameni harnici, gospodari. Mai mult de jumătate dintre ei sunt români maghiarizaţi. Noi, cu o strategie bine gândită, cu o politică de stat bine chibzuită, putem rezolva problemele existente. În acest moment se beneficiază de toate drepturile posibile. Ceea ce vor în continuare, nu mai sunt drepturi, sunt privilegii! Cei care au într-adevăr nevoie de apărarea unor drepturi sunt românii minoritari şi trebuie trecut de la abordarea afectivă la soluţii pragmatice.

Sesiunea Naţională de Comunicări Ştiinţifice „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie, cultură şi civilizaţie”, ediţia a XVIII-a

O nouă dovadă a solidarităţii comunităţii ştiinţifice şi culturale româneşti cu problematica păstrării şi afirmării identităţii românilor din Arcul intracarpatic.

În zilele de 21-22 septembrie 2012, la Sf. Gheorghe s-au desfăşurat lucrările celei de a XVIII-a ediţii a Sesiunii Naţionale de Comunicări Ştiinţifice „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie, cultură şi civilizaţie”. Lucrările sesiunii au început cu un popas duhovnicesc la Catedrala „Sf. Nicolae” şi „Sf. Gheorghe” – monument simbol al dăinuirii noastre ortodoxe şi româneşti pe aceste meleaguri strămoşeşti. În rugăciunea înălţată de către IPS Ioan Selejan şi preacucernicii preoţi parohi ce slujesc la altarul sfântului locaş s-a dat slavă lui Dumnezeu pentru toate darurile Sale şi pentru bucuria de a fi întruniţi ca o mare familie, o importantă comunitate de oameni de cultură şi de ştiinţă din întreg spaţiul românesc.

Ediţia din acest an a coincis cu împlinirea a 18 ani de la înfiinţarea Episcopiei Covasnei şi Harghitei şi întronizarea ca arhiereu a Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Ioan Selejan. Ca de fiecare dată, întrunirea a constituit un bun prilej pentru a adresa, şi cu această ocazie, din partea participanţilor, sentimentele de preţuire şi recunoştinţă pentru activitate ierarhică pilduitoare şi slujire deosebită a Vlădicului Ioan, în toţi aceşti 18 ani. S-a subliniat faptul că, doar raportând acest moment al înfiinţării Episcopiei Covasnei şi Harghitei, eveniment de o covârşitoare importanţă pentru destinul românilor din sud-estul Transilvaniei, la istoria instituţiilor de cultură şi spiritualitate românească din zonă şi la viitoarele sale implicaţii binefăcătoare, pe termen lung, putem înţelege mai bine rostul şi semnificaţia cu totul deosebită a tinerei noastre Eparhii şi a tot ce s-a înfăptuit în aceşti ani prin pastoraţia ziditoare şi vizionară a Vlădicului Ioan. Au fost adresate mulţumiri Vlădicului Ioan, pentru implicarea benefică şi eficientă în asigurarea cadrului instituţional şi a bunei funcţionări a instituţiilor de cultură românească din judeţele Covasna şi Harghita, pentru participarea la toate ediţiile precedente ale prezentei Sesiuni şi la alte manifestări asemănătoare.

Sesiunea Naţională de Comunicări Ştiinţifice „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie, cultură şi civilizaţie”, organizatăde Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, din cadrul Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Centrul European de Studii Covasna–Harghita şi Liga Cultural –Creştină „Andrei Şaguna”, din anul 1995, a devenit o manifestare recunoscută pentru valoarea contribuţiilor din domeniul cercetării istoriei, culturii şi civilizaţiei româneşti din sud-estul Transilvaniei. Ajunsă anul acesta la ediţia a 18–a, Sesiunea s-a impus treptat ca una dintre activităţile ştiinţifice cu impact social şi cultural semnificativ la nivel local, regional şi naţional. Şi la actuala ediţie, pe lângă probleme referitoare la istoria şi cultura naţională, majoritatea temelor prezentate au abordat aspecte ale istoriei şi culturii româneşti din sud-estul Transilvaniei şi ale convieţuirii interetnice din zona Arcului intracarpatic. Acest fapt reprezintă un sprijin substanţial adus cercetătorilor din judeţele Covasna şi Harghita – muzeografi, arhivişti, profesori, preoţi şi al altor iubitori de istorie şi de cultură, al căror număr este destul de redus

La Sesiune au prezentat comunicări peste 100 de cunoscuţi specialişti – cercetători, muzeografi, arhivişti, etnografi, teologi, sociologi, profesori, preoţi şi alţi oameni de ştiinţă şi cultură, din peste 25 de localităţi din întreaga ţară. Prin comunicările prezentate de domnii profesori Viorel Hodiş din Cluj-Napoca şi Mircea Măran din Vârşeţ, programul Sesiunii a cuprins şi teme referitoare la românii din Republica Moldova şi din Serbia. A fost subliniată prezenţa la ediţia din acest an a Sesiunii a peste 25 de cercetători din Bucureşti – şi a specialiştilor din cadrul Societăţii Ştefadina – împreună cu dl director Mihai Nicolae – căruia î-au fost adresate mulţumiri pentru sprijinul acordat în buna organizare .a sesiunii şi nu numai. Continuând tradiţia şi în acest an, sesiunea a beneficiat de prezenţa unor distinşi cercetători din Cluj-Napoca, Tg. Mureş, Sibiu, Braşov, Bacău, Iaşi, Arad, Piteşti, Baia Mare, Roman, Aiud, Râşnov, Vama Buzăului şi din localităţile judeţelor Covasna şi Harghita: Miercurea-Ciuc, Sf. Gheorghe, Topliţa, Subcetate, Joseni, Bixad, Vâlcele ş.a.

Simpla lecturare a titlurilor celor peste 100 de comunicări ce au fost prezentate în plen şi în cadrul secţiunilor şi dezbaterilor oferă imaginea unei manifestări ştiinţifice de anvergură naţională. La aceasta să adăugăm climatul în care s-au desfăşurat dezbaterile, pe marginea materialelor prezentate, cât şi plusul de cunoaştere şi motivare pentru viitoarea activitatea de cercetare a realităţilor din sud-estul Transilvaniei, în istorie şi contemporaneitate, cu sprijinul şi participarea şi a altor distinşi cercetători, din întreg spaţiu românesc. Temele conferinţelor înscrise în programul Sesiunii nu au ocolit problemele „sensibile” ale istoriei şi convieţuirii româno-maghiare, cât şi diferenţele existente între abordările istoricilor şi publiciştilor maghiari şi cele ale istoriografiei şi publicisticii româneşti, privind istoria românilor în general, şi a celor din Transilvania, în mod deosebit. În acest context s-a stabilit să fie redactat, în scurt timp, un manual de istorie a românilor din Arcul Intracarpatic şi a convieţuirii acestora cu maghiari, secui, saşi, romi şi cu cetăţenii de alte etnii, ca răspuns la manualul intitulat Istoria Secuimii lansat, zilele trecute, la Miercurea-Ciuc. O parte din comunicările cuprinse în programul sesiunii sunt publicate în volumul Profesioniştii noştri 5. Ioan Lăcătuşu, arhivist, istoric, sociolog la 65 de ani, volum apărut la Editura Eurocarpatica, sub îngrijirea prof. Vasile Stancu, cu binecuvântarea IPS Ioan Selejan. O altă parte din aceste comunicări vor fi publicate în revista „Angvstia” nr. 17/2013, anuarul Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni şi al Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”.

În numele organizatorilor au fost adresate mulţumiri finanţatorilor sesiunii: Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, Consiliului Judeţean Covasna, Consiliului Local Sf. Gheorghe, Societăţii Ştefadina Comserv SRL Bucureşti, Clubului Sportiv Muncitoresc Sf. Gheorghe, Hanului Nufărul Reci, Grupului Şcolar „Constantin Brâncuşi”; sponsorilor: domnii Gheorghe Bejan din Bacău, Ioan Bălan, Constantin Gheorghincă şi Gheorghe Şimon, din Sf. Gheorghe, grupului de voluntari din cadrul asociaţiilor membre ale Forumului Civica al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş şi, nu în ultimul rând, partenerilor media: Informaţia Harghitei, Condeiul Ardelean, Mesagerul de Covasna, Observatorul de Covasna, Cuvântul liber din Tg. Mureş şi tuturor reprezentanţilor mass-media locală, regională şi naţională.

În prima zi a sesiunii a fost lansat volumul Profesioniştii noştri 5. Ioan Lăcătuşu, arhivist, istoric, sociolog la 65 de ani, volum apărut la Editura Eurocarpatica, sub îngrijirea prof. Vasile Stancu, iar în ziua a doua mai mullte noi apariţii editoriale, printre care volumul Biserici, şcoli, comunităţi rurale româneşti din Covasna şi Harghita (1850-1918), de Nicoleta Ploşnea, apărut recent la Editura Grai Românesc, din Miercurea-Ciuc. Prin numărul şi calitatea participanţilor, prin conţinutul şi mesajul comunicărilor prezentate, prin nivelul dezbaterilor şi prin „zestrea” de materiale intrate, sau care vor intra în circuitul ştiinţific, ediţia din acest an a Sesiunii Naţionale de Comunicări Ştiinţifice „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie, cultură şi civilizaţie” exprimă solidaritatea unei importante părţi a comunităţii ştiinţifice şi a societăţii civile româneşti cu problematica păstrării şi afirmării identităţii românilor din Arcul intracarpatic.

Dr. Ioan Lăcătuşu

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.