“Nutriţia, activitatea fizică şi stăpânirea stresului, cheile pentru a avea o stare de spirit zen şi o sănătate de fier”

Asemeni acelor pietrari din Evul Mediu, care, cu dalta, înfăţişau scene din Biblie pe câte un portal de catedrală şi nu cunoşteau altă bucurie decât aceea de a extrage viaţa din materia greoaie şi fără expresie, doctorul John G. Ionescu, aplecat în laboratorul său, înseamnă cu puncte mici vibraţia unui zbor melodic. Explorează veşnicia armoniei, la fel ca şi misterul tinereţii fără bătrâneţe.

Profesorul John G. Ionescu este director ştiinţific şi fondator al “Clinicii Speciale Neukirchen”, de lângă München, precum şi al companiilor “Bio-Data” şi “Energy Cosmetic” din Bavaria. Doctorul John G. Ionescu ne vorbeşte despre ultimele cercetări în domeniul alergiilor, psoriazisului, bolilor de mediu, cât şi al terapiilor anti-aging.

În 1976 a absolvit cursurile Facultăţii de biochimie şi imunologie din Bucureşti, apoi s-a specializat la Montreal, pentru ca în 1980 să se stabilească în Germania, unde a primit titlul de Doctor în biochimie medicală al Universităţii din Saarbrücken.

Metodele sale de tratare a alergiilor şi a diferitelor afecţiuni dermatologice i-au adus recunoaşterea internaţională. Anual, în clinica sa din Neukirchen sunt trataţi peste 1.800 de pacienţi. Este membru al Academiei Europene de Alergologie şi Imunologie Clinică, al Societăţii Germane de Toxicologie, al Academiei Americane de Medicină Anti-Aging. A activat ca profesor de biochimie clinică la “Capital University of Integrative Medicine” din Washington, iar în prezent este profesor asociat de medicină integrativă şi gerontologie la Universitatea “Carol Davila” din Bucureşti şi profesor de medicină nutriţională la “Donau University” din Krems, Austria.

– Când aţi părăsit România aţi fost tratat ca un emigrant?

– N-aş putea să spun. Există un moment în care trebuie să ştii să te desprinzi, să-ţi iei soarta în propriile mâini şi să decizi în consecinţă. La fel ca şi în medicină. Eu am aterizat în Canada la un congres internaţional, prilej cu care întreaga echipă a rămas acolo. Datorită faptului că vorbeam bine engleza şi franceza, n-a fost greu să obţin o primă integrare în mediul universitar. După o perioadă de specializare am venit în Germania unde am şi rămas în urma unei oferte făcute de marea firmă de medicamente Hoechst, care era interesată de un program de cercetare legat de studiile pe care le făcusem în România şi în Canada. În Germania am intrat direct în efectuarea doctoratului la Universitatea din Saarbrücken şi mi-am continuat colaborarea cu această firmă. Am convingerea că atunci când un specialist plecat din România vine cu un solid bagaj de cunoştinţe profesionale, se poate integra fără probleme. Pregătirea profesională este cheia succesului. Bineînţeles că posibilitatea de integrare ţine şi de felul în care te comporţi în raportul cu oamenii, de felul în care vorbeşti limba ţării respective, de felul în care participi la diferite activităţi ale comunităţii din care faci parte…

Impreuna cu Printul Albert de Monaco, in timpul Conferintei Mondiale Anti-Aging, Monte Carlo

Psoriazisul, o boală cronică de lungă durată

– Metodele dumneavoastră de diagnosticare a unor boli de piele şi conceptele de tratament fără citostatice, cortizon şi radiaţii au făcut obiectul a numeroase lucrări ştiinţifice, apărute în reviste de specialitate din Europa şi din SUA. Ce rezultate miraculoase aţi obţinut în clinica pe care o conduceţi? Care au fost direcţiile pe care v-aţi axat? Care este secretul terapeutic al succesului dumneavostră?

– În peste 200 de lucrări ştiinţifice sunt relatate rezultatele deosebite obţinute în diagnosticarea şi tratamentul dermatitei atopice, psoriazisului, acneei, lupusului eritomatos, dermatomiozitei, precum şi eczemelor seboreice, microbiene sau toxice. În ultimii 12 ani ne confruntăm din ce în ce mai mult cu pacienţi suferind de boli de mediu, cum ar fi sensibilităţile multiple la concentraţii infinitezimale de substanţe chimice, sindromul oboselii cronice şi fibromialgia. Obervăm o creştere explozivă a bolilor alergice şi degenerative. În acest domeniu avem rezultate terapeutice de excepţie. Privitor la metodele speciale de terapie, trebuie să precizăm că pentru a trata în mod corect o boală trebuie mai întâi să îi cunoaştem cauzele. De aceea clinica noastră este cunoscută pe plan european şi mondial pentru diagnosticul acribic, detaliat al factorilor provocatori şi se deosebşte în mod sensibil de clinicile care utilizează tratamente cu cortizon, retinoide, imunosupresive sau radiaţii, tocmai pentru că nu foloseşte metodele clasice de tratare a simptomelor, ci se axează pe tratarea specifică a cauzelor acestor boli. Bolile alergice au la bază o triadă cauzală. Primul facor îl reprezintă alergenii, structuri proteice cu o greutate moleculară mare, dar care pot declanşa boala alergică numai în combinaţie cu alţi doi factori. Cel de-al doilea îl constituie infecţiile asociate care afectează pielea, mucoasele şi în special tractul digestiv. Al treilea, esenţial pentru declanşarea unei alergii, este factorul toxic din mediul înconjurător. Numai împreună aceşti trei factori pot declanşa o alergie.

– Una dintre bolile secolului al XXI-lea, care afectează tot mai multe persoane, este psoriazisul. Desigur, etiologia acestei boli are numeroase necunoscute. Pe fond de predispoziţie genetică se grefează factori favorizanţi. Ce tratamente folosiţi pentru remisiunea bolii?

– Pe lângă factorii genetici, ce vizează expresia accentuată a unor gene pro-inflamatoare în corp, a unor gene ce controlează factorii de diviziune celulară, a unor factori răspunzători de declanşarea aterosclerozei şi a bolilor vasculare, sau a altora de care depind procesele energetice, de dezintoxicare hepatică sau de transcripţie a informaţiei genetice, acest background îl găsim la analiza genomului pacienţilor cu psoriazis. El face chiar obiectul unui proiect de cercetare în clinica noastră, în colaborare cu “Universitatea din Innsbruck”, care urmăreşte tocmai corelaţia dintre expresia genomului psoriatic şi factorii de nutriţie, aşa-numitul nutrigenom. Este o temă spectaculară care ne arată că o nutriţie adecvată poate influenţa pozitiv boala psoriatică şi poate reduce expresia genelor negative, relevante pentru ea. Predispozitia genetică o găsim la 45% dintre bolnavi, dar constatăm că restul de 55%, lipsiţi de markerii genetici, fac totuşi boala din cauza factorilor adjuvanţi, printre care găsim factori climatici, cum ar fi mediul umed, rece. Acestor bolnavi le fac bine căldura şi expunerea la soare, adică terapiile prooxidative. Sunt apoi tulburările imunitare, în sensul unui răspuns prelungit la infecţii cronice. Mai amintim o serie de intoleranţe alimentare, factorii chimici, ce pot agrava boala prin contact cutanat sau prin ingerare, şi factorul iatrogen, care conduce la activarea psoriazsului prin medicamente, cum ar fi betablokerii, sărurile de litium, anumite antibiotice sau interferonul.

– Un alt factor important în declanşarea bolii ar fi stresul?

– Într-adevăr, atât la psoriazis, cât şi la neurodermită, factorul de stres are un extraordinar efect de înrăutăţire, de agravare a bolii. Am demonstrat o descărcare continuă de hormoni de stres, numiţi catecolamine. Acesta este însă un fenomen secundar care are la bază o încărcare cronică a sistemului nervos cu substanţe nocive din mediu, luate din alimentaţie, inhalate sau, la copiii mici, transmise în timpul sarcinii, transplacentar. Este vorba despre metalele grele de tipul mercurului, staniului, plumbului sau al substanţelor toxice de genul pesticidelor sau aditivilor alimentari.

Cu actorul George Hamilton si Prof. Michael Klentze, Presedintele Asociatiei Europene de Anti-Aging la Congresul din Las Vegas

În căutarea tinereţii eterne

– Dacă ar fi ca zeii să ne îndeplinească toate dorinţele, ne-am dori tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. De ce îmbătrânim? Aşa cum afirma profesorul Şcolii de Geriatrie, Ana Aslan, “scopul nu este prelungirea vieţii, ci adăugarea de ani sănătoşi”. Bătrâneţea este un fenomen greu definibil. Vă ocupaţi intens de acest capitol. Ce ne-aţi putea dezvălui despre cercetările dumneavoastră în acest domeniu?

– Primul fenomen este îmbătrânirea corpului determinată genetic. Am putea vorbi de vârsta de pe “buletin”, de vârsta socială, care depinde de funcţia pe care o îndeplinim în societate, de vârsta biologică. Ea se caracterizează prin scăderea nivelului de energie celulară, a valorilor hormonale (care sunt un marker al îmbătrânirii), a capacităţii de detoxifiere celulară şi de reparare a materialului genetic. Pe lângă îmbătrânirea determinată genetic, există şi îmbătrânirea cauzată de fenomene externe: lumina solară, alimentaţia nepotrivită, poluarea mediului, infecţiile microbiene, sedentarismul şi stresul. Plecând de la analiza patogeniei câtorva boli, am înţeles că şi în cazul procesului de îmbătrânire avea de-a face cu factori care ţin de bagajul genetic al fiecăruia dintre noi, printre care se numără şi scăderea nivelului de hormoni esenţiali pentru menţinerea unui ten elastic, a musculaturii, cum ar fi estrogenii la femei sau testosteronul şi hormonul somatotrop la bărbaţi. În aceeaşi măsură constatăm accentuarea fenomenului de catabolism, deci de degradare generală, precum şi scăderea capacităţii de formare a pigmentului natural, a melaninei. Pe de altă parte, factorii externi, precum expunerea repetată la soare, conduc la îmbătrânirea evidentă a pielii prin deshidratare si repetate procese inflamatorii. Constatăm distrugerea structurilor cutanate de susţinere (colagenul, elastina), apariţia pungilor sub ochi şi a fenomenului de elastoză. Somnul ne ajută să regenerăm atât sistemul nervos, cât şi pielea. Alimentaţia este un factor decisiv pentru încetinirea procesului de îmbătrânire. Un aport hiperaloric conduce la îmbătrânirea accelerată, mai ales prin carbohidraţi simpli, deci prin glucide (zahăr, dulciuri, făinoase). Ar trebui să scriem într-o casetă şi să afişăm în bucătărie acest avertisment: “Îmbătrânim accentuat dacă mâncăm multe dulciuri şi făinoase”. În acest sens, recomandăm tuturor celor care doresc să reducă ritmul procesului de îmbătrânire să-şi modifice corespunzător dieta personală.

–Aţi lansat în străinătate produsele dumneavoastră proprii, legate de medicina anti-aging, care au stârnit un interes enorm pe plan mondial.

– De aceste probleme nu sunt interesaţi numai medicii care vor să se specializeze în domeniu, dar şi publicul obişnuit, vedetele care vor să arate cât mai bine. Prinţul de Monaco, prinţesa de Hohenzollern, actorul George Hamilton, şeicul Saud şi mulţi alţii sunt interesaţi de evaluarea şi tratarea optimală a procesului de îmbătrânire. În acest context este de maxim interes evaluarea rapidă a nivelului de radicali liberi şi a statusului antioxidativ al pacienţilor. La Spezialklinik Neukirchen, de lângă München, folosim cu succes o tehnologie nouă de chemoluminiscenţă care permite investigarea rapidă şi de rutină a radicalilor liberi şi a stressului oxidativ din sânge sau din plasmă. 

– Afirmaţi că se constată o creştere a bolilor de mediu, despre care se ştie puţin în România, care au devenit din ce în ce mai agresive. Care sunt simptomele lor?

– Aceste boli, care, până la începutul anului 2000, erau confundate, poate chiar voit, cu boli nervoase, cu sindromuri psihogene, indicându-li-se pacienţilor intervenţii psihoterapeutice, sunt din ce în ce mai frecvente. Pacientul se prezintă cu o simptomatologie polimorfă, cu tot felul de simptome care nu pot fi încadrate standard în cadrul unei boli cunoscute. De exemplu, la acelaşi pacient se pot constata intoleranţe acute la substanţe chimice din mediu, cum ar fi unii detergenţi, substanţe cu care se impregnează covoarele, substanţe degajate din masele plastice sau intoleranţe la cele mai mici cantităţi de metale grele. Aceşti pacienţi, intrând în contact cu cantităţi infinitezimale de astfel de substanţe, suferă tulburări neuro-imunologice grave, asociate cu o serie întreagă de simptome cum ar fi tremurături sau parestezii ale membrelor, dureri neuromusculare generalizate, probleme de concentrare masive, incapacitatea de a duce o frază până la sfârşit, de a scrie o pagină întreagă, de a se exprima coerent, cefalee, migrenă etc. fără ca prin analizele normale care se practicau până de curând să se poată pune un diagnostic, să se poată determina o cauzalitate a simptomatologiei.

– Să înţelegem că timp de ani de zile aceşti pacienţi au fost catalogaţi drept bolnavi psihic sau cu probleme neuro-psihiatrice?

– Da. Realitatea arată că, în peste 90% din aceste cazuri, simptomele majore sunt însă asociate cu o încărcare a sistemului nervos cu substanţe toxice din mediu, după cum observăm la pacienţii cu aşa-numita MCS (Multiple Chemical Sensitivity), sau cu stări de oboseală cronică, în care pacienţii respectivi acuză o stare de oboseală accentuată de cel puţin şase luni şi chiar după 12-14 ore de somn nu pot duce nicio activitate până la sfârşit, ei fiind scoşi din circuitul de muncă normal. Mulţi dintre ei îşi pierd jobul din acest motiv şi sunt catalogaţi mai devreme sau mai târziu ca suferind de un stres necunoscut, de o distonie neuro-vegetativă sau stări depresive cronice. O analiză a cauzelor arată că, de fapt, în spatele acestor simptome stau boli microbiologice grave, în special viroze cronice, viroze cu Epstein-Barr-virus, răspunzător pentru mononucleoza infecţioasă, viroze cu herpes virus, cu citomegalic virus, care produc o dereglare masivă a funcţionalităţii sistemului nervos.  Bineînţeles, atât sindromul MCS, cât şi cel al oboselii cronice (CFS) sunt asociate şi cu deficienţe imunologice. Este uşor de înţeles că o încărcătură toxică cronică cu poluanţi din mediu afectează în mod evident funcţionalitatea sistemului imunologic, conducând la o stare de predilecţie pentru infecţii asociate. Celor două sindroame li se adaugă şi fibromialgia, închizând triada bolilor de mediu consacrate în ultimii ani şi recunoscute de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, cu o clasificare corespunzătoare în sistemul DRG (Diagnosis Related Groups). Fibromialgia este caracterizată prin dureri difuze neuromusculare, osoase care se detectează prin identificarea a 18 „tender points” (puncte de durere la apăsare) şi este asociată cu o stare de inflamaţie cronică generalizată în corp, care poate fi identificată prin teste de laborator şi o examinare clinică corespunzătoare.

– Problema generală a fost incapacitatea de a diagnostica corect aceste boli?

– Exact. Până în anii 2000-2003, majoritatea medicilor din Uniunea Europeană nu erau familiarizaţi cu ele. Le lipsea, în cele mai multe cazuri, arsenalul diagnostic corespunzător pentru a identifica factorii provocatori şi criteriile de clasificare. Ca atare, la noi în clinică, pe lângă bolile majore de care ne ocupăm din anii ’80, dermatita atopică, neurodermita, psoriazisul, bolile autoimune, precum lupusul, sclerodermia ş.a., am observat o creştere din ce în ce mai accentuată a grupurilor de pacienţi cu aceste boli de mediu şi am cerut Caselor de Asigurări de Sănătate recunoaşterea acestor maladii ca entităţi medicale definite şi neconfundabile cu sindroamele psihice. Împreună cu acestea, am stabilit un pachet de trei teste esenţiale pentru identificarea acestor pacienţi.

– Vă bazaţi pe tehnologii de vârf şi aparatură de ultimă oră pe care le folosiţi în clinica dumneavoastră?

– Avantajul pe care îl avem în comparaţie cu alte unităţi medicale din Germania îl reprezintă această dotare excepţională, foarte costisitoare, şi prezenţa unui personal de înaltă calificare, a unor colaboratori de la „Max Planck Institut”, printre care doctorii Alexandru şi Raluca Constantinescu din România, specialişti în biologie moleculară şi genetică, cu care am reuşit să punem pe picioare o nouă secţie de investigare a expresiei genetice la pacienţii cu boli de mediu sau la pacienţii cu boli de piele cronice. Aducând aceste trei dovezi, nu se mai poate oscila între un bolnav psihic şi unul cu boli de mediu. Datorită acestui diagnostic acribic, urmat de tratamentul corespunzător, toate Casele de Asigurări din Germania plătesc numai în clinica noastră tratamentul acestor boli de mediu.

Alaturi de Prof. L. Chen si Prof. R. Goldmann, Presedintele Asociatiei Anti-Aging Americane

„Războiul german” dintre Casele de Asigurări, spitale şi pacienţi

– Vorbiţi-ne, vă rog, despre sistemul actual de asigurări de sănătate din Germania. Îşi dovedeşte el eficienţa? Vă întreb asta pentru că Legea Asigurărilor de Sănătate de la noi este inspirată după cea germană.

– Sistemul de Sănătate german a trecut printr-o criză evidentă din cauza costurilor enorme apărute în ultimii ani: creşterea costurilor medicamentelor, ajungând la ora actuală, în unele cazuri, la preţuri fantastice (de exemplu, aceeaşi aspirină Bayer poate fi cumpărată în Spania de trei ori mai ieftin decât în Germania), a costurilor din spitale, provocată de preţul medicamentelor, şi al terapiilor operaţionale de mare precizie, cât şi a aparaturii extrem de costisitoare. Să mai adăugăm creşterea salarizării de la an la an. Toate acestea au antrenat o spirală a preţurilor greu de controlat, care a adus Casele de Asigurări într-o situaţie dezastruoasă. Ca răspuns la această evoluţie problematică, în ultimii ani, acestea au introdus un nou sistem de retribuire a spitalelor germane, bazat pe aşa-numitul DRG Sistem (Diagnosis Related Groups). Astfel, o operaţie de apendicită se indexează cu un anumit cod şi este plătită cu o sumă fixă, o intervenţie pe colecist se indexează cu un alt cod şi este plătită cu o altă sumă, tratamentul unei neurodermite cu cortizon timp de două săptămâni se indexează cu alt cod şi este plătită conform indexării etc. Să spunem că Spitalul din Mainz avea un cost zilnic pe secţia de interne de 350 de euro. Atunci când costurile bugetare au explodat, Casele de Asigurări au introdus noul sistem care a creat un haos. Spitalele au încercat să ţină pacienţii cât mai puţin pentru a primi aceeaşi sumă de bani şi a economisi zile de terapie. S-au creat deficienţe valutare de la an la an, combinate cu „războiul” dintre Casele de Asigurări şi spitale. Primele, din cauza observării unor abuzuri făcute la diverse niveluri, în spitale, cu facturi în care apăreau mai multe performanţe decât se făcuseră în realitate, au început să supună practic fiecare a doua sau a treia factură unui control medical de specialitate prin aşa-numitul MDK (Medizinische Dienst der Krankenkassen), prin consilierii lor medicali. Spitalele au constatat în scurt timp că toate analizele şi rapoartele făcute de aceste comisii medicale erau în favoarea Caselor, confirmând, de exemplu, că un anumit pacient în loc de 20 de zile putea să stea numai 10 zile şi ca atare spitalul trebuie să dea înapoi jumătate din suma primită.

– Cine putea să hotărască durata tratamentului care diferă de la un pacient la altul?

– Aceasta este partea abuzivă. Persoanele care făceau aceste analize de la „masa verde”, cum se spune, nu vedeau pacientul, nu asistau la tratament, dar îşi dădeau cu părerea că s-a fi putut face mai ieftin sau în mai puţine zile. S-au creat nesfârşite procese şi contestaţii şi, deoarece Casele au forţat enorm acest sistem de supraveghere, în ultimii trei ani şi jumătate au dispărut peste 1.000 de spitale din Germania.

– Şi cei care suferă sunt pacienţii.

– În primul rând pacienţii, pentru că ei în multe cazuri a trebuit să fie externaţi înainte de sfârşitul terapiei. Dorinţa Caselor de a comprima şi de a reduce costurile a distrus spitalele. Noi am trecut peste acest fenomen destul de elegant, reuşind să documentăm fiecare caz.

– Şi acum ce se întâmplă? Se menţine aceeaşi situaţie?

– Sistemul medical oficial german, care înseamnă 90% din sistemul de sănătate al ţării, continuă această criză. Se ajunge la procese interminabile pentru un caz sau altul şi rezultatul este incert. Nu se poate prognoza care va fi situaţia în sistemul de sănătate german peste doi ani. Se speră că se va ajunge la un nou echilibru… Dar nu se ştie…

– Se vorbeşte despre numărul crescut de furtuni şi explozii solare în ultimul timp. Aceşti factori influenţează sănătatea?

– Da. Avem de-a face cu mai multe fenomene. În primul rând efectul de seră, legat de poluare. Exploziile solare se combină cu aşa-numitele găuri din stratul de ozon, ceea ce duce la o creştere a riscului de boli maligne ale pielii, în special ale cancerului de piele, sau a stărilor precanceroase, cum ar fi hipercheratoza actinică, dar şi a tulburărilor oncologice clasice de tipul epiteliomului, bazalionului şi, cel mai grav, al melanomului. Riscul este mărit şi de expunerea neprotejată la soare. Îmbinate, toate acestea pot conduce la modificări genetice, de tipul mutaţiilor micro-punctuale sau majore în structura ADN-ului din structurile pielii, conducând, mai devreme sau mai târziu, la boli de piele foarte grave.

– Reveniţi mereu acasă, colaborând cu nume de prestigiu ale medicinii româneşti.

– Păstrez legătura cu mai mulţi dermatologi din România, printre care, cu profesorul Nedelcu, profesorul Giurcăneanu sau profesorul Tătaru. Am condus studii legate de produsele noastre din Germania, la Spitalul Militar Central şi la Colentina. Sper să continuăm. Revin din când în când la cursurile postuniversitate pe care le ţin la UMF Bucureşti, ca profesor asociat, şi mai consiliez persoanele din România care se ocupă de prezentarea şi răspândirea produselor dermato-cosmetice din seria „Energy”, create în clinica noastră.

– De ce credeţi că pleacă atât de mulţi medici din România?

– Nu pot fi decât două aspecte: realizarea profesională (acesta a fost unul dintre motivele care m-a hotărât şi pe mine să părăsesc ţara în timpul dictaturii ceauşiste şi să ajung în Canada în anii ’80, nevăzând niciun fel de perspectivă de a duce un studiu până la capăt, de a face cercetare sau un proiect) şi condiţiile materiale net superioare din Occident. Soluţia nu poate fi decât liberalizarea pieţei în domeniul medical.

– Ce vă nelinişteşte în lumea de azi?

Nu ştiu care va fi rezultatul crizei economice în următorii doi ani. Prognozele sunt de toate felurile. Pe de o parte, cum vedem la ora actuală în Germania, paralel cu o mică efervescenţă economică, provocată în primul rând de creşterea exporturilor, lumea speră că va depăşi criza. Pe de altă parte, analizele făcute de economişti de valoare, americani, englezi, francezi sau germani, prevăd accentuarea crizei, poate chiar începând cu toamna acestui an. Sub semnul întrebării stau alte ţări, cum ar fi România, Spania, Irlanda… Evoluţia şi finalul acestei crize din 2010 mă nelinişteşte. Îmi pun întrebarea cum va arăta lumea în 2012 sau în 2013. Analizele prevăd o accentuare, o creştere incredibilă a preţului aurului, ceea ce este un semn de criză. Sper într-o revenire la normalitate, într-o redresare a sistemului monetar internaţional, a balanţei de plăţi între nord şi sud, între ţările subdezvoltate şi cele dezvoltate.

– Care sunt pasiunile dumneavoastră, în afara profesiei?

– Sportul principal care mi-a adus mari satisfacţii a fost yachtingul. Şi acum închiriez o barcă charter în Marea Mediterană sau în Marea Caraibelor pentru a face o croazieră pe baza brevetului de navigaţie pe care îl deţin. Ultima experienţă plăcută am avut-o anul trecut, când am participat ca skipper, deci conducător de barcă, pe ambarcaţiunea domnului Copos, la Campionatul Mării Negre, în care, din şapte curse la care am participat, am câştigat cinci, reuşind să îmbunătăţesc situaţia în clasament a acestei ambarcaţiuni. Ultima regată s-a desfăşurat între Mangalia şi Istanbul. Sunt şi un pasionat de schi. Sunt un împătimit al muzicii simfonice, în care parcă ascult ritmul anotimpurilor care se repetă, sigure pe veşnicia lor. Muzica cu puterea ei vindecătoare este graiul cel mai veridic al inteligenţei şi al sensibilităţii.

– La ce visaţi?

– Visez să am mai mult timp liber, pentru că mă aflu într-un stres permanent, conduc patru firme în Germania şi vă imaginaţi câte probleme apar. Visez să citesc o carte sub un copac, netulburat de nici un fel de întrebare, telefon sau pacient. Dar nu ştiu când voi ajunge la acest vis.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.