E dimineaţă, ora 5.00, întuneric şi frig pe Strada Vasile Lascăr, unde se aflăClubul Sugar, unul dintre localurile after hours ale Bucureştiului.
În faţa localului opresc două taxiuri care vin din direcţii opuse. Opresc şi coboară doar fete. Sunt primele ajunse. Se salută şi se pupă, pesemne că îşi dăduseră întâlnire la ora cu pricina pentru a începe sau poate pentru a continua să chefuiască, împreună, aici. Cele 3 la număr se îndreaptă cu grabă spre uşa clădirii la subsolul căreia se află clubul. În hol sunt doar bărbaţi între 20 şi 40 de ani ce le analizează şi le sorb din priviri… trec printre ei păşind pe mocheta gri care duce la intrarea în beciul unde petrecerea stă să înceapă. Sunt oprite la intrare de două apariţii ca din filmele cu mafioţi, doi, îmbrăcaţi în tricouri şi pantaloni negri şi ghete cu şiretul legat larg. Par relaxaţi, cer taxa de intrare de 20 lei, se încruntă şi nu zâmbesc. Unul ia banii, iar celălalt pune o brăţară din hârtie pe mâinile plătitorilor şi apoi îi pofteşte înăuntru. Două dintre primele ajunse o sprijină pe a treia, care se mai clătina şi călca strâmb, pe scările multe şi puţin luminate cu beculeţe mici albastre, care duc în subteran. (Se vede că domniţa vine de la o petrecere şi e puţin ameţită, iar prietenele ei îi poartă de grijă.) Fetele sunt urmate de alţi amatori petrecăreţi, care le ajung din urmă şi îşi aşteaptă acum rândul pentru primirea braţării magice care face posibilă participarea la dezmăţul ce urmează. Odată cu terminarea scărilor în formă de spirală, se zăreşte exact pupitrul unde DJ-ul, un cap cu căşti mari, are grijă ca mixul să prindă în mreje participanţii la party.
Încăperea imensă, dar nu foarte înaltă oferă atât de puţină lumină… doar nişte raze reci urmate de lasere verzi şi albastre… singura pată de culoare este mocheta roşu-vişiniu de pe jos. Pereţii, pe alocuri din cărămidă aparentă, sunt tot gri, iar sala e suţinută de câteva coloane pătrăţoase şi groase. În faţa canapelelor, în alt ton neutru de culoare, sunt aşezate mese din sticlă, pe care se află frapiere cu gheaţă şi câteva pahare goale. Muzica pulsează din boxele mari aşezate în colţurile încăperii. A… încă o culoare… un tablou imens aşezat chiar pe peretele din spatele canapelei unde s-au aşezat cele trei prime domniţe venite. Un tablou cu o latură mare de nuditate, obscen chiar. Ilustrează, în fundal, şase bărbaţi la duş, iar în prim-plan două femei dezinhibate, ce poartă doar chiloţi din dantelă şi pantofi cu toc cui. Imaginea e imortalizată când una dintre ele manevrează un furtun din care ţâşneşte cu presiune apă spre cealaltă.
Cele 3 au observat şi ele tabloul… îl privesc, şuşotesc şi râd. Una dintre ele chiar scoate telefonul şi îl fotografiază. Fotografie de tablou unui ditamai tabloul.
Între timp mai apar personaje şi locul începe să prindă viaţă… e din ce în ce mai multă mişcare.
La bar un barman aranjează schematic pahare de toate dimensiunile. De la cele mai mari pentru cocktailuri până la cele foarte mici de shot-uri. Iar celălalt barman serveşte clienţii, încă puţini la număr; le face faţă singur.
Un ospătar, care nici nu pare a fi, de fapt, îmbrăcat ca un hipster, se duce la cele trei domniţe şi le întreabă ce să le aducă. Acestea cer meniul şi îl roagă să revină. Analizează produsele, preţurile… şi comandă. Până să revină cu ceea ce au comandat fetele, ospătarul-hipster vine cu o tavă plină de shot-uri şi le serveşte pe fete, dar acestea refuză pe motiv că nu vor alcool şi îşi aşteaptă comanda.
Încet-încet se umple beciul în tonuri de gri. Îşi fac apariţia tot mai multe grupuri de băieţi şi bărbaţi. Vin în haită ca şi cum ar dori să vâneze ceva. Un grup de băieţandri până în 25 de ani se aşază la o masă centrală şi îşi aprind toţi câte o ţigară. Probabil îl aşteaptă şi ei pe ospătarul care se mişcă agale pentru aşa o muzică cu başii în extrem. Surpriza e că unul dintre ei e o persoană publică de care nu ai fi zis că frecventează astfel de locuri. Dar de ce nu? Tinereţea cere experimenterea a tot ce mişună în frumoasa noastră capitală.
Îşi caută o masă liberă şi nişte bărbaţi la peste 30 de ani, acompaniaţi de femei cam de aceeaşi vârstă, cu machiajul şters şi întins care le urâţeşte şi poate le îmbătrâneşte mai mult decât ar trebui.
La bar se afişează alt grup de fete – piţipoance de Capitală, ar spune unele voci care le şuşotesc de când şi-au făcut apariţia. Îmbrăcămintea le e formată din rochii mulate, decupate, gata să explodeze şi tocuri înalte, la care vreo două dintre ele chiar renunţă şi dansează desculţe, sar înnebunite simţind beat-ul. Aş spune că vin dintr-un club de fiţe unde petrecerea a început la 00.00 şi acum e gata; poate chiar de la Bamboo, un club al cărui patron e acelaşi cu cel de aici, de la Sugar After Hours. Poate fetele sunt “de ale casei”, cum s-ar spune. Sau poate vin din altă parte, doar nu le-a ajuns distracţia şi asta este continuarea. Beau câte un shot, sunt asaltate de bărbaţii singuri ce mişună în jurul lor şi continuă să simtă ritmul… dansează, dansează
Apropo de shot-uri: ospătarul-hipsterîncearcă iar să le momească pe cele trei domniţe care au deschis seara cu un păhărel de pe tavă lui cu care dă ture, bezmetic, de la o masă la alta. Expresia feţei lui e de „serviţi, vă rog”. Fetele îl refuză din nou şi fac o altă comandă.
E din ce în ce mai multă lume. Spaţiul e aproape cu totul invadat.Nu mai poţi vizualiza clar doar ceea ce îţi este în preajmă. S-au dezlănţuit cu toţii. Toate braţele se ridică în aer şi parcă totul se întâmplă din ce în ce mai repede. Ritmul e alert, ultima treaptă de viteză. Capului cu căşti i s-a mai alăturat acum un coleg de breaslă, şi încă unul foarte bun, cunoscut şi consacrat pentru astfel de petreceri, DJ Adrian Eftimie. Au împins volumul la maxim. Lumea nu se mai înţelege… doar îşi citesc pe buze unul altuia ce vor să îşi transmită. E mai mult limbaj nonverbal.
Cupluri de 20, dar şi de 40 de ani, destul de multe la număr,le găsiţi aici. Bizar mod de a ieşi la 40 de ani într-un club after hours. Poate tinerii sunt mai neliniştiţi, dar cei de vârsta a doua? Oare ce caută? Ce senzaţii mai vor? Ce altceva în afară de başi şi alcool?
Alte cochete îşi caută locul în sală, fiind urmărite lung cu privirea plină de dorinţă a bărbaţilor care şi ei, poate, şi-au început vânătoarea în vreunul dintre cluburile în care petrecerea a început la ora 00.00, însă neatingându-şi scopul au decis să continue căutarea la o petrecere târzie. E o adevărată junglă acum. Masculii stau la pândă şi îşi vânează prada.
Într-un colţ, un fecior genul hipster (cam aşa sunt majoritatea de fapt) e prins într-un val de energie cum rar poţi crede că există. E în lumea lui, una perfect conturată în mintea bolnăvicioasă care nu observă că nimeni nu mai e ca el. Mâinile-i aproape că ajung să mângâie tavanul; de când a venit braţele îi sunt în aer. Parcă ar fi posedat.
Două dintre cele trei domniţe de la începutul serii îl observă. Surprind o discuţie între ele:
– Fată, îmi e milă de el, aşa, singur. Mai că l-aş chema la noi la masă.
– Sigur a luat ceva. E prea agitat. Cum să îl chemi aici? Nici gând!
– Ştiu! Aş fi făcut asta, doar pentru că, repet, îmi trezeşte milă singurătatea lui.
– E în lumea lui. Nu îşi dă seama!
– Mda. Se simte bine aşa!
Cea de-a treia domniţă a fost răpită între timp, la un dans, de persoana publică de care am mai amintit, un copilandru, tânăr actor al MediaPRO. Pare că se cunosc de-o viaţă.
Ospătarul insistă cu shot-urile lui cadou. Într-un final cedează feţele şi beau un rând. El pleacă mândru că munca de convingere i-a reuşit, domniţele-şi continuă dansul.
Toată lumea e în extaz. Predomină un sentiment de euforie la scară mare, deasupra tuturor. Cum euforie dacă încă vedem feţe încruntate şi guri încleştate? Priviri şi reci şi calde? E un haos total. Lumea se distrează, însă la cei mai mulţi euforia e probabil de la consumul de alcool.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.