O Bienală de excepţie la Grand Palais

Bienala Anticarilor şi a Bijuteriei de lux se va desfăşura cu fast între 11 şi 21 septembrie, la Grand Palais, într-un decor realizat de Jacques Grange, inspirat de Grădinile de la Versailles.

Grand Palais, monumentul construit pe Champs-Elysees, vizavi de Petit Palais, oferă, în mod regulat, un generos spaţiu de 77.000 de metri pătraţi Saloanelor şi Expoziţiilor prestigioase.

Cupola de la Grand Palais

Construit în 1897, Grand Palais des Beaux-Arts, cum a fost denumit, era menit să adăpostească Expoziţia Universală din 1900, în locul vastului, dar incomodului Palat al Industriilor din 1885. ”Monument consacrat de Republică gloriei artei franceze”, cum arată inscripţia de pe frontonul aripii vestice, el trebuia să primească marile manifestări artistice oficiale ale capitalei.

Transparenţă şi eleganţă la Grand Palais

Nava principală, lungă de aproape 240 de metri, constă într-un spaţiu impozant acoperit cu un larg plafon de sticlă. Bolta semicirculară, cupola pe pandantivi şi domul cântăresc peste 8.500 de tone de oţel, fier şi sticlă. Greutatea metalului folosit este echivalentă cu cea a Turnului Eiffel. Vârful acestui ansamblu culminează la altitudinea de 45 de metri.

Acest tip de construcţie marchează împlinirea stilului eclectic, propriu Beaux Arts, Grand Palais fiind un rezumat al gustului Belle Epoque. Este un edificiu caracteristic marilor structuri transparente, precum Crystal Palace din Londra, conceput de Joseph Paxton în 1851.

Mai concentrată ca niciodată, cu 68 de galerii şi 14 specializate pe bijuterii, Bienala de la Grand Palais, transformat într-o grădină efemeră, speră să depăşească giganticul TEFAF de la Maastricht.

Jacques Grange a recreat Versailles-ul la Grand Palais

Jacques Grange propune o reinterpretare a parcurilor de la Versailles şi Trianon, trasând un plan demn de arhitectul Le Nôtre, cu simbloluri ce reprezintă vestitul savoir vivre franţuzesc. În meniul din acest an, publicul va întâlni un pic din Haute Epoque, dar şi artă clasică, arte primitive şi o puternică prezenţă a artei moderne.

Artele primitive, la înălţime

Cariatida Luba din Congo, lemn şi perle din sticlă

Vor fi negustori de artă asiatică, artă africană, artă islamică, dar şi artă veche europeană. Bernard Dulon, negustor de artă africană, specialist în sectorul Gabon, Mali şi Camerun, se explică: ”Am adus pe această piaţă tot ce poate fi mai bun, piese rare, deşi preţurile sunt în progresie ascendentă”. Se pot întâlni o statuie Ubangi din Kongo, care i-a aparţinut lui Pablo Picasso, sau o Tobă din Camerun, cea mai frumoasă cunoscută în lume. Trebuie subliniat că nici ruşii, nici chinezii, care au invadat piaţa de artă în calitate de cumpărători, nu se interesează încă de arta africană. Noii sosiţi au trecut deja de cumpărăturile de mobilier şi design Art Deco şi îşi doresc din ce în ce mult piese scumpe şi rare. Piaţa de artă africană s-a stabilizat. Mulţi dintre comercianţi au debarcat fie cu o statuetă Fang din colecţia Arman, un relicvar Mahongwe din Gabon, o piesă ascunsă timp de 30 de ani, şi o statuetă Songye tot din Gabon, niciodată prezentată până acum.

Masca Okuyi din Gabon

Specialist în arta japoneză, Jean-Christophe Charbonnier aduce 25 de obiecte care vin din celebra colecţie japoneză Kozu şi o armură japoneză unică în lume, provenind dintr-o colecţie privată franceză. Se constată că preţurile au fost dublate faţă de acum 10 ani. Alături de un bust roman din marmură, de 85×58 de centimetri, provenit dintr-un castel francez, se află un cap egiptean de dimensiuni colosale, în condiţii perfecte. Ambele vor atrage cu siguranţă cumpărători, întrucât sunt la preţuri relativ rezonabile.

Catharina van Hemessen, Odihna înaintea Fugii din Egipt

Unul dintre actorii pieţei de arheologie europeană, Dabiel Lebeurrier, de la Galeria Gilgamesh, expune câteva sute de piese, dintre care 80 nu au fost niciodată văzute până acum. El are o clientelă foarte specializată în acest domeniu, precum Corinne Kervorkian, pasionată de artă islamică, care subliniază creşterea preţurilor la operele de calitate. ”Au început cumpărătorii de artă contemporană să aprecieze modernitatea acestei arte vechi”, precum un manuscris Shah-Nameh, Cartea Regilor persani, echivalentă cu Iliada sau cu Odiseea.

Antoine Barrère propune o expoziţie excepţională în jurul temei Drumul mătăsii, o declinare erudită şi pasionantă care se încrucişează cu zeci de sculpturi din Gandhara, în piatră, stuf şi lut ars.

Reîntoarcerea Marelui Gen

Raymond Quinsac Monvoisin, Achille dându-i lui Nestor Premiul Înţelepciunii

În ambianţa Marelui Secol, bronzuri aurite se îmbină cu marchetării cu flori, dar şi cu faianţe. Cadrul inspirat de Galeria Vandermeeersch, care a instalat un bufet cu plante verzi în vase de Rouen sau de Nevers, aminteşte de maniera în care Le Nôtre şi le imagina pentru Versailles în anul 1660. Un alt mare vas cu decor chinezesc albastru şi alb, ornat cu flori de crin, trezeşte admiraţia. Este o reîntoarcere la artele decorative franceze. Noile săli de la Luvru, consacrate mobilierului din secolul al XVIII-lea, inaugurate în iunie, odată cu deschiderea expoziţiei ”China şi Franţa”, au atras atenţia asupra acestui gen de artă.

Odilon Redon

Reconciliind secolul al XVIII-lea cu al XXI-lea, fiecare galerist îl relevă în maniera sa. Gismondi practică de mai mult timp această confruntare între marchetăriile Boulle şi sculpturile contemporane, Guillaume Leage face să dialogheze vechiul cu contemporanul în lucrările în lemn neoclasice, împrumutate de la Casa Feau.

Cristelniţa în formă de lalea, de la Strasbourg, o piesă splendidă

Les Kraemer oferă simple ziduri drept fundal pentru mobilele şi obiectele expuse, fiecare dintre piese posedând perechea ei într-un mare muzeu al lumii. Se pot vedea, la Metropolitan Museum din New York şi la Victoria&Albert Museum din Londra, gemenele comodelor lui Charles Cressent, din epoca Regence. De altă parte, Guillaume Léage prezintă o pereche de aplice atribuite lui Caffieri, cu trei braţe, din bronz cizelat şi aurit, provenind de la Castelul Rosny, foarte asemănătoare celor livrate pentru Elisabeth de France, Ducesă de Parma la Palatul Colorno, unde se găsesc şi acum.

Francois Pompon, Pasăre din bronz patinat, roşu

Trebuie subliniat şi faptul că amatorii de artă veniţi din Orient, cum sunt chinezii, sunt pasionaţi de cultura occidentală, dar şi de propria lor cultură, şi de aceea achiziţionează numeroase porţelanuri având pe ele şerpi din bronz. Claire Sarti, specialistă în pictura italiană din secolele XV-XVII, mărturiseşte că mare parte din clientela sa este mai ales cea care bântuie muzeele occidentale, dar a avut surpriza să vadă că noii amatori sunt extaziaţi în faţa mobilierului florentin şi a marchetăriei cu pietre dure.

Secolul al XIX-lea, sursa modernităţii

Michele Marieschi, Piaţa San Marco

Anticarii specializaţi în secolul al XIX-lea au specificat că numai excelenta calitate seduce colecţionarii. Sunt pasionaţi de ceramică care bântuie expoziţiile universale, dar şi alte galerii. Michel-Guy Chadelaud pune în evidenţă două creaţii majore ale Casei Christofle, vasul Anacreon şi Jardiniera Barză, realizate între 1873 şi 1874. La fel şi bronzurile Angelique şi Roger pe cal, de Antoine-Louis Barie, propuse de Galeria Univers du Bronze. Directorul ei, Alain Richarm, aminteşte că, astăzi, clienţii nu sunt interesaţi decât de bronzurile de epocă.

Claude Lalanne, Mărul Londrei

Trezesc admiraţia vasele din cristal de rocă, încrustate cu pietre translucide, precum cele de la Casa Froment-Meurice, sau un altul, intitulat Răsăritul şi Apusul, datat 1875, dintr-o faianţă ”impresionistă”, postat pe un suport din lemn sculptat. Pentru Franck Laigneau, Bienala este o ocazie de a lărgi prezenţa artelor decorative scandinave. La cea de a doua participare, Oscar Graf confruntă Art Nouveau cu Modernismul, mobilele şi obiectele realizate în aceiaşi ani, fiind, din punct de vedere estetic, foarte diferite. ”Le spun clienţilor mei că aceasta reprezintă o bună investiţie, deşi uneori nu sunt foarte convinşi, dar pentru mine, cu siguranţă, este o foarte bună afacere de suflet.”

Frumoasele ore ale artei moderne

Alfred de Dreux, Hassan, pictură pe pânză din 1858

Mobilierul clasic din secolele XVII şi XIX lasă un spaţiu larg bijuteriilor, dar şi artei moderne şi contemporane. În acest an, la cea de a 27-a ediţie, surprinde un pastel de Odilon Redon din 1919, Sfintele femei într-o barcă, la galeria Tamenaga, în timp ce Galeria Malaquais prezintă un frumos bronz de Camille Claudel, Aurore. Publicul va admira la Galeria Minotaure o strălucită compoziţie abstractă a românului Mattis Teutsch, datată 1921, sau o operă de Henri Valensi, Sfânta Sofia, datată 1912, iar la Zlotowski, un dialog între Le Corbusier şi Amedée Ozenfant. Totodată pot fi văzute La Table rose de Nicolas De Stael, Spider II de Louise Bourgeois, Plantă roşie pe cerul albastru de Fernand Léger, Studiu pentru un Autoportret de Francis Bacon şi Grup de figuri de Ossip Zadkine.

Aurora de Camille Claudel

În mare vogă, Fontana este prezent la galeria Tornabuoni, cu un Concept spaţial din 1961, în care domină verdele şi galbenul, iar la Galeria Robilant et Voena, o îndrăzneaţă confruntare între un Canaletto şi un Fontana albastru. La Galeria Fleury, specializată în Zadkine, este devoalată o sculptură din 1921, Grup de figuri, cât şi un ansamblu de opere postimpresioniste apreciate de clientela franceză tradiţionlă şi de cea americană.

Există lucruri îndrăzneţe la Galeria Beres, care expune un mic Cabinet de curiozităţi intim, creaţii Nabis şi alte opere clasice, în contrapunere cu mari tablouri de Miro, Millares, Matisse, Ernst sau Hantaï.

Într-una din galeriile Bienalei

Pentru Franck Prazan, Bienala rămâne un ”salon foarte emblematic, care îţi rezervă întâlnirea cu opere-far, aşa cum este opera lui De Stael sau cele ale lui Soulages, Faultrier, Magnelli şi Poliakoff”.

Această Bienală 2014 rezervă o foarte frumoasă surpriză, la standul împărţit de Gradive a lui Thomad Bompard şi Waring Hopkins, o alianţă care răspunde în primul rând unei logici a plăcerii, în unul dintre cele mai mari saloane din lume. La acest stand, ce va fi ”în afara modelor, în afara categoriilor”, cei doi vor prezenta opere în spiritul galeriilor respective, incluzând şi o piesă anterioară anului 1900, dar cu o deschidere contemporană. Thomas Bompard adoră ”transversalitatea”, iar Waring Hopkins cultivă misterul, arătând lucruri atemporale.

Operă de Simon Hantai la Galeria Beres

Dar Bienala ia o distanţă faţă de Art Basel şi Maastricht, prezentând o singură galerie internaţională, de la New York, în care pot fi văzute Autoportretul de Bacon alături de Kazuo Shiraga, mişcarea japoneză Gutai, dar şi Soulages.

O superbă cristelniţă sub formă de lalea, considerată Graalul celor mai frumoase piese de gen, am putea spune cu siguranţă că este o piesă foarte rară, lucrată de orfevrii de la Strasbourg, datată 1720. În acea perioadă, Strasbourg-ul strălucea în domeniul orfevreriei din argint. Această piesă, de la Galeria Kugel, se spune că este cea mai frumoasă piesă de argint aurit, cu o remarcabilă decoraţie în relief.

O defilare de Art Deco

Patru femei, de Le Corbusier

În ultimii ani, noii colecţionari au ajuns pe piaţa de artă cu piese Art Deco, de la obiecte casnice la mobilier, cu piese rare, la un înalt nivel de calitate, surprinzând mereu. La această ediţie Cheska Vallois a adus un lot comun pentru cei mai prestigioşi clienţi ai săi. Este un omagiu adus lui Jacques Doucet, colecţionar mitic, ce a reunit, printre altele, mobilierul lui Eillen Gray – o masă cu scaune lăcuite – sau Pierre Legrin, cu Domnişoarele de la Avignon ale lui Picasso. Dublând proiectul expoziţiei dedicate croitorului Jacques Doucet şi prevăzută la Fundaţia Yves Saint Laurent-Pierre Bergé pentru toamna 2015, Galeria Vallois aduce un omagiu acestui imens colecţionar care şi-a vândut capodoperele din secolul al XVIII-lea în 1912, pentru a se consacra artei contemporane. El a achiziţionat Modigliani, Matisse, Picabia, De Chirico şi opere ale altor mari creatori ai Art Deco. Cheska Vallois prezintă mobilele care i-au aparţinut, printre care şi două taburete rare, de Pierre Legrain, din materiale preţioase, palisandru şi piele de rechin.

Mattis Teutsch, Compoziţie abstractă 1921

La Bienală ai posibilitatea să achiziţionezi piese excepţionale. Felix Marcillhac propune o masă ce a aparţinut Prinţului Eugene, cu un platou de lac negru şi un postament metalic în formă de U, care reflectă perfect gustul colecţionarilor actuali. Aceeaşi modernitate o întâlnim şi la Galeria Mathivet, opera-far fiind o splendidă comodă atipică, creată de Jacques-Emile Ruhlmann în 1932, înainte de moartea sa, ale cărei linii sobre anunţă clar stilul anilor ’50. Yves şi Victor Gastou prezintă o monumentală sufragerie, de Jean-Charles Moreux, din 1940, remarcabilă prin volutele caracteristice creatorului. Dar acest ansamblu relevă surprize. Văzute de aproape, blatul gros de marmură al mesei şi ciocănirea vizibilă a bronzului fac din piese aproape o sculptură, care răspunde în stand unui imens vitraliu italienesc.

Splendidă şi o consolă cu oglindă, cu corali, datată 1970, din metal aurit, decorat, de asemenea, cu corali.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.