O bursă a proiectelor publice

Nu ştiu de ce se întâmplă, invariabil, să reacţionăm în ultimul moment, când, în general, nu se mai poate face nimic. Întregul dezastru actual are la bază o imensă vinovăţie colectivă a celor care, uneori, devin critici redutabili, însă prea târziu. Critica, în general, în contextul socio-cultural românesc, este plasată anacronic. Trăim într-o atomizare în care apare permanent sindromul dictaturii, care unora le este salvator. Aşa am avut disidenţă politică fără s-o fi ştiut prea bine. Acum avem democraţie fără să existe manifestarea ei în realitate. În lumea românească, actorii sociali se substituie rolului în aşa fel încât se creează o realitate experimentală sută la sută. Desigur, opacitatea publică pentru un alt tip de reacţii şi comportament este uriaşă, dar persistenţa ei a ajuns sufocantă. Prin sistemul existent, toate categoriile profesionale sunt invitate la o subminare a celuilalt, pentru a face încă un pas pe scările dictatelor. Toate acestea sunt posibile prin Constituţie, Justiţie, mentalităţi. Reacţiile corecte, câte există, au, mai curând, efect negativ asupra celui care se implică, consolidând răul, metamorfozându-l. Sistemul în sine nu permite clătinarea acestor citadele ale dictaturii, sub nicio formă. Dacă în jurul României au dispărut imperii, aici reţetele dictaturii îşi găsesc amatorii şi utilitatea cu o fervoare tot mai determinantă. Logica lumii româneşti actuale este una concentraţionară. Nici alegerile, nici justiţia, nici unii oameni politici nu mai pot rezolva nimic. Neconformitatea întregii orânduiri actuale se bazează pe un dispreţ strategic faţă de oameni, de om. În asemenea context, românii sunt prinşi într-o capcană din care fiecare se salvează cum poate, iluzoriu, intrând în configuraţiile anti-democratice. Cu o presă paralizată financiar şi moral, deprofesionalizată, cu o „industrie” a cărţii schingiuită de impostura generală, mediul public este redus la zero.

„Reformele” nu fac decât să pună în alte cuvinte fondul pe care vor să-l înlocuiască. Nu reforma este principiul călăuzitor, ci o surdă luptă pentru putere şi supravieţuire a mediocrităţii care îşi dă mâna peste timp, generaţii, epoci. Nu întâmplător se resimte acest parcurs din rău în mai rău, de parcă soluţiile corecte ar fi absolut imposibile, periculoase. Permanentizarea acestei situaţii arată o clasă politică infracţională, extrem de extinsă, mai exact, o corupţie ultra-profesionalizată. Argumentele ei sunt de natura unor pretinse merite, acestea nefiind, de fapt, altă parte a propagandei. Dacă, după război, aveam mari „conştiinţe” prin participarea la asasinate în masă, nu cred că, astăzi, situaţia este diferită, adăugând toate nuanţele implicite. Faptul că avem pe absurda scară socială exemple identice s-a transformat într-un fel de normă ca normalitate. Firescul confiscat are consecinţe până la orice iniţiativă, compromiţând înseşi relaţiile interumane. Procesul de reconsolidare generală a dictaturii pare singura viziune a schimbărilor. Aşa s-a ajuns la o egalizare apocaliptică, nu există nicio diferenţă esenţială între majoritatea politicienilor aflaţi în închisori şi cei în exerciţiu. Această situaţie ar fi trebui să anunţe alegeri anticipate, proiecte ale societăţii civile prind partidele politice, confiscarea integrală a averilor celor implicaţi în acte de corupţie. Infestat de activişti ai mediului infracţional, mediul public nu are posibilitatea unor opţiuni, confruntându-se doar cu blocarea unor aberaţii care, datorită sistemului, se reîntorc pe alte căi în realitatea curentă. O bursă a proiectelor publice, subliniat democratică până în ultimul amănunt, ar fi o soluţie, singura de luat în seamă. Partidele politice actuale au probleme care, în mod normal, ar trebui să le pună lacătul pe uşă, complicităţile evidente necesitând măsuri radical-juridice.

Absenţa unor atitudini corecte în trecut a dus la această degringoladă pe care justiţia va trebui să o rezolve. Adâncindu-se în metamorfozarea propriului trecut totalitar, România a ajuns la o vulnerabilitate dincolo de orice limite. Măsurile judiciare cer o schimbare totală a instituţiilor, a drepturilor şi responsabilităţilor cetăţeneşti, o eliminare a monopolurilor din toate domeniile, altfel totul se va transforma într-o mascaradă.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Ioan Vieru 1330 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.