Nu este om politic român de astăzi de numele căruia să nu se lege grave fapte de corupţie, cu aparenţă de legalitate sau evident ilegale. Nu este om politic de astăzi de numele căruia să nu se lege mizeria socială în care s-a adâncit patologic societatea. Nu este om politic român de astăzi de numele căruia să vrei să mai auzi în viitorul apropiat.
Aceşti oameni politici situaţi la vârf au imensul tupeu de a se afişa drept produs al democraţiei, al alegerilor libere, prezentându-se în orice împrejurare drept voce a poporului. Niciunul, cu rare excepţii, nu are asumarea sa, riscul său. Identitatea omului politic român de astăzi este a unei mase compacte de indivizi cu nimic mai presus de traficanţii de orice natură ar fi, care au ocupat pârghiile statului. Nu altfel stăteau lucrurile cu partidul comunist, asistat de securitate. Formaţi în spiritul totalitarismului, fără onoare, caracter, spirit civic, aceste armate de delincvenţi cu aere de vedete de telenovele au creat o reţea în societate, cu ierarhizări care pot activa în orice secundă monstruosul sistem în a-i apăra. În acest mod de funcţionare a sistemului politic, nu putem avea nici democraţie, nici alternativă la actuala stare de lucruri.
Plecarea masivă din ţară a intelectualităţii tinere, şi nu numai, a slăbit rezistenţa la acest fenomen prin care întreaga societate este orientată spre stres maxim. Oamenii nu pot discuta continuu starea generală, nu pot fi la curent cu toate aberaţiile, din simplul motiv că mai au şi treabă, şi viaţă personală. Neaşezarea politică are efecte peste care nimeni nu mai poate trece. Vârtejul zilei îi face pe actualii politicieni să spere în cariere eterne.
Acest mod de manifestare a dus, nici nu se putea altfel, la o politizare generală, la o debilizare de sus până a jos a calităţii instituţionale. Punctele-cheie ale statului au ajuns în aceste condiţii nişte SRL-uri în toată regula. Lipsa unor standarde morale de nediscutat adânceşte prăpastia între contribuabili şi sistem, până la nimicirea celui dintâi. Într-o astfel de reţetă se regăsesc toate dictaturile din trecut şi din prezent. Acestea se întâmplă pentru că există o comandă unică: o Constituţie depăşită, stufoasă, ilegitimă, un profitor al mediului politic intern, respectiv Traian Băsescu, şi un aparat statal reformat doar la nivelul antetelor şi biroticii. O asemenea ţară nu va avea prea multe de spus nici la Bruxelles, nici la Washington. Fiecare om politic de astăzi, de la ultimul nivel în sus, are certitudini de dictator, prin puterea pe care o deţine, care îl apără de orice abuz ar face. Răspunderea ministerială nu este însoţită şi de o răspundere preşedenţială reală, sau, la orice nivel, până la portarul de la primărie. Aroganţa omului politic este bine clădită juridic. O regăsim ca aer al prezentului irespirabil. Urgenţele administrative plus corupţia autogenerându-se frânează orice tendinţă spre reforme, spre un alt tip de viaţă în România.
Dacă românii vor o ţară lipsită de valorile democraţiei, economiei, moralei, cumsecădeniei, Europa nu are cum să îi oblige la mai mult. Ceea ce unii au numit ingerinţa în treburile interne este un fenomen normal de intervenţie într-o zonă fără reacţie şi fără stabilitate într-o direcţie acceptabilă. Dacă situaţia internă nu se va schimba, aceste ingerinţe vor fi tot mai mari, ca atare, soarta românilor, trăitorilor în România, va fi decisă, în mod logic, în altă parte.
Cum se poate, oare, dezvolta economic, intelectual, spiritual o ţară administrată de peste mări şi ţări, de te miri unde, de nici nu ştii exact cine? În acest timp, ce fac politicienii noştri? Se pare că, atunci când nu sunt la furat, cumpără voturi sau locuri în forul legislativ. Toţi vor să reprezinte ţara, mai nou Europa, niciunul nu se gândeşte la miile sau sutele care votează direct, şi care, pentru mandatul lor, reprezintă totul. Restul sunt vorbe care ar trebui să lase imediat locul faptelor, evitând demagogia care se arată apocaliptic la orizont sub lozinca poporului. Nu întâmplător această lozincă s-a conectat la sistemul subteran tocmai prin Traian Băsescu, acest naş al tuturor carieriştilor politici, transformând campania electorală într-o secţie de psihiatrie cu grad de risc. Multinaţionalele, infractorii economici transfrontalieri, jurnaliştii din presa de scandal găsesc în această Românie ceea ce le trebuie pentru a prospera.
Procesul comunismului s-a finalizat cu o carte, câteva cariere redutabile, probabil, iremediabil compromise, şi cu un preşedinte tot mai dictator pe parcursul mandatului său. Nimeni nu-şi imagina că foştii activişti comunişti vor plăti măcar cu un leu din pensie, sau din imensele averi pe care le deţin în prezent. Însă o responsabilizare a vieţii politice de la Bucureşti, atât de necesară, părea un punct oarecum realizabil. Dar, se pare, metodele securiste, inşii lipsiţi de caracter, infractorii economici, tot acest amalgam trebuie să fie eliminat din orice zonă decizională. Dacă mediul politic, deocamdată, confiscat, nu va face aproape nimic, ceea ce este oarecum o tragică evidenţă, societatea ar putea face câte ceva, netrecând cu arme şi bagaje de partea aleşilor.
Ruptura între clasa politică şi societatea românească se va adânci dramatic în perioada următoare, motivele divergenţelor fiind acumulate istoric şi contextual, pe fondul crizei. Actualii conducători nu au nici autoritate morală, nici soluţii. Acestea pot veni exclusiv din sacrificiu, din vocaţie. Niciunul nu se situează printre aceste repere, deşi toţi le mimează.
Fără a exagera, viaţa românilor este în prezent precum a lucrătorilor de pe plantaţiile din fostele colonii. Clasa politică actuală (şi imediat următoare) nu mai are nicio legătură cu realitatea. Această derivă se află sub protecţia unui sistem legislativ iresponsabil care trebuie demontat. Cine o va face? Este o întrebare care ar trebui să producă angajamente personale fiecărui cetăţean.
Nimeni nu ar trebui să mai aibă imunitate, ca din spatele tuturor tinichelelor să poată exercita cele mai de neimaginat abuzuri. Altfel singura dezvoltare a României vor fi exporturile de cerşetori la Paris şi înlocuirea sezonieră a bordurilor stradale.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.