O dinastie de colecţionari: Jean-Paul Barbier – Josef Mueller

Curiozitatea, ochiul şi priceperea colecţionarului elveţian Jean-Paul Barbier, al cărui bunic a avut şi el această pasiune, l-au îndreptat şi către piese din cele două Americi, din Asia de Sud-Est, Japonia sau arta antică grecească şi romană.

O vânzare istorică

Jean-Paul Barbier-Mueller a hotărât să se despartă anul acesta de piesele de artă precolumbiană, care vor fi scoase la licitaţie de Casa Sotheby’s, la Paris, în 22 şi 23 martie într-o licitaţie ce se anunţă istorică. Vor fi propuse 340 de piese din toate civilizaţiile precolumbiene, de la cea olmecă la cea mayaşă, de la cea aztecă la cea incaşă, trecând prin Teotihuacan. Piese din piatră, din ceramică şi din jad vor regala colecţionarii şi vor seduce un public foarte larg. Colecţia este estimată în jur de 15 milioane de euro.

Raţă în zbor, cultura Tarasca

Niciodată un ansamblu de opere prehispanice de o asemenea importanţă nu a fost oferit pe piaţa de artă. Pedigree-ul său este fantastic. Acest fin cunoscător de artă a ales piese rare de artă precolumbiană.

Peru contestă vânzarea colecţiei Barbier-Mueller. Lima a reclamat faptul că o parte din această colecţie precolumbiană, care va fi pusă în vânzarea la licitaţie, îi aparţine, cerând restituirea a 60 de piese de arheologie din cele peste 300.

Zeiţa Apei

Autorităţile peruviene se referă la o lege din 1822 care interzicea scoaterea din ţară a bunurilor arheologice fără o autorizaţie guvernamentală, specificând în acelaşi timp că “în ciuda cercetărilor, ele nu dispun de informaţii suficiente asupra împrejurărilor în care aceste piese au ieşit din ţară şi au intrat în colecţia particulară”. Expertul Gilles Blazy afirmă totuşi că aceasă revendicare este tardivă. Colecţia nu a fost un secret, ci a făcut obiectul unei expoziţii itinerante în 1992, de la Ermitaj la Lausanne ajungând la Barcelona, care ar fi dorit s-o achiziţioneze, dar criza economică nu i-a permis acest lucru în 2012.

Pentru moment se aplică Convenţiile UNESCO din 1970 care nu au fost retroactive. Chiar dacă Peru nu obţine câştig de cauză, cererea riscă să influenţeze cumpărătorii, dar şi vânzătorul care doreşte să se debaraseze de o colecţie susceptibilă de a fi contestată.

Istoria unui împătimit colecţionar

Urnă funerară din Insula Marajo, Brazilia

Colecţionarul Barbier-Mueller a crescut alături de un tată împătimit de muzică, de ştiinţă, de filosofie, de literatură şi poezie. Îi plăcea, încă de la 13 ani, să hoinărească prin anticariatele din Geneva, de unde şi-a cumpărat primele exemplare de colecţie. În paralel, era interesat de silexuri, de pietre şi de fosile. După studiile de Drept, a avut o strălucită carieră în domeniul imobiliar, care i-a permis să-şi urmeze pasiunea de colecţionar. A strâns un număr impresionant de ediţii originale ale poeţilor francezi şi italieni ai Renaşterii şi şi-a construit colecţia de obiecte de artă.

Cuplu de figurine antropomorfe, cultura Pena del Toro

Întâlnirea, în 1952, cu marele colecţionar Josef Mueller, care i-a devenit socru, a fost decisivă. În 1906, Josef Mueller a descoperit în casa lui Oskar Miller, tatăl unuia dintre prietenii lui de vânătoare, un tablou de Picasso din perioada roz. A fost pentru el o revelaţie. În anul următor, a cumpărat primul său tablou, o operă de Ferdinand Holder. Ajuns la Paris şi întâlnindu-l pe celebrul negustor de artă Ambroise Vollard, a început să achiziţioneze tablouri de Matisse, Renoir, Braque, Cézanne, Degas, Van Gogh, Picasso, Rouault…

Sculptură aztecă

În 1920, Josef Mueller a cumpărat prima operă precolumbiană: „Zeiţa apei”, piesă aztecă, rămasă până astăzi una dintre mândriile colecţiei Barbier –Mueller.

În această colecţie, Jean-Paul Barbier s-a familiarizat cu sculpturile, măştile, fetişurile africane, arta Oceaniei, cea precolumbiană şi cea din Insulele Ciclade şi a început el însuşi să le colecţioneze. A început să studieze şi să călătorească mult. În anul morţii lui Josef Mueller, 1977, ginerele lui a inaugurat la Geneva „Muzeul Barbier-Mueller”, pentru a adăposti colecţiile familiei. În plus, a împrumutat opere pentru expoziţii, a publicat cataloage, a condus şi finanţat programe de studii şi de cercetări. Dorea ca operele colecţiei lui să fie văzute de cât mai multă lume. În acest scop a donat, în urmă cu câţiva ani, numeroase piese din Africa, Oceania şi Americi “Muzeului din Quai Branly”. Pasiunea de colecţionar îi caracterizează şi pe soţia sa Monique, interesată de pictura şi arta contemporană, şi pe cei trei fii ai lor, ale căror colecţii cuprind artă contemporană, monede regale din aur din epoca merovingiană până la sfârşitul dinastiei Capetiene sau armuri de samurai. Acestea din urmă, aparţinând lui Jean Gabriel Barbier-Mueller, au făcut de altfel obiectul unei expoziţii spectaculoase la “Muzeul din Quai Branly”, în 2011.

Stâlp funerar din cultura Chimu

Colecţia de artă precolumbiană, realizată în timp, din 1920 până de curând, este şi ea cea mai completă din lume. Sunt reprezentate la licitaţia de la Sotheby’s toate civilizaţiile de dinainte de Cristofor Columb, din Alaska până în Patagonia, din Mexic în Guatemala, din Brazilia în Peru, trecând prin Anzii centrali şi nordici. Capodopere de artă Olmecă, Maya, Aztecă, Mochica, Inca stau alături de obiecte mai puţin cunoscute, dar la fel de fascinante, cum ar fi statuetele foarte expresive Jalisco din Mexic, ceramica Cupisnique din Peru sau sculpturile epurate din Valdivia, Ecuador.

Figurină din cultura olmecă

Colecţia oferă cea mai vastă panoramă de stiluri, tehnici, forme şi culori ce caracterizează piesele produse în perioadele Preclasică (1500 î.Ch. – 200 d.Ch.), Clasică (200-900 d.Ch.) şi postclasică (1000-1500). Ea pune în lumină, de asemenea, diversitatea materialelor, în cea mai mare parte ceramică, dar şi piatră, lână, bumbac, jad, ca într-un pandantiv din Costa Rica, aur, fildeş marin, rareori lemn ca într-un stâlp funerar Chimu din Peru. Fiecare regiune este prezentă, cu specificităţile ei geologice, cu materialele şi uneltele folosite pentru realizarea obiectelor. „Îmi plac obiectele în care se simte că omul a încercat să se depăşească şi să găsească o modalitate de a acţiona împotriva legilor naturii, dacă pot spune aşa. De a fi inventiv. (…) Îmi place să descopăr personalitatea oamenilor din spatele acestor opere”, mărturisea colecţionarul.

Monique şi Jean-Paul Barbier au continuat tradiţia familiei de a colecţiona piese rare

În 1920, când a început formarea acestei colecţii, artele precolumbiene erau aproape necunoscute. Pieselor cumpărate de Josef Mueller, actualul colecţionar le-a adăugat altele. La început, „dacă vedeam o piesă interesantă, care îmi plăcea mult, o cumpăram. Primele mele obiecte le-am achiziţionat cu socrul meu, în 1955, într-o galerie din Geneva. Aveam 25 de ani, era anul căsătoriei mele. Apoi, am continuat să cumpăr când se ivea ocazia…”.

De-a lungul anilor, s-a documentat, a vizitat colecţii, a întâlnit cei mai buni negustori de artă. A fost adesea în Mexic pentru a descoperi sălile “Muzeului de Antropologie”, în Venezuela şi în Brazilia. „Dar am învăţat mai ales în muzeele din Statele Unite, care au constituit colecţii de artă precolumbiană de 100 de ani şi care au finanţat marile campanii de săpături. Acestea au permis descoperirea civilizaţiei olmece, de exemplu”, mărturisea el.

Frumoasele opere din colecţia Barbier-Mueller

Jean-Paul Barbier şi o parte din colecţia sa

Jean-Paul Barbier a fost întotdeauna în afara curentelor modei. Când a început să colecţioneze artă prehispanică, aceasta era foarte puţin cunoscută. Arheologii, istoricii, etnologii încă nu erau interesaţi de ea. „Astăzi ar fi absolut imposibil să constitui o asemenea colecţie”, afirma Jacques Blazy, expertul responsabil de vânzarea de la Sotheby’s. Colecţia Barbier-Mueller, din care unele capodopere ca „Venus policromă Chupicuaro”, „Divinitatea antropo-zoomorfă cu cap de felină” din Costa Rica, „urna funerară antropomorfă” din insula Marajo sau „Raţă în zbor” de la Tarasca au jucat un rol important în descoperirea şi studierea ştiinţifică a acestor culturi. Dacă unele civilizaţii, cum ar fi cele Olmecă, Maya sau Inca, au făcut în ultimii ani obiectul unor lucrări de ceretare şi expoziţii temporare, altele s-au stins luându-şi secretul cu ele. Aşa s-a întâmplat cu fascinantele sculpturi în piatră de la Guerrero, de stil Mezcala, pure şi calme, despre care se ştiu puţine lucruri, sau cu ceramica policromă din regiune Gran Coclé din Panama, ale cărei simplitate, eleganţă, motive stilizate şi foarte decorative egalează operele contemporane.

Divinitate antropo-zoomorfă din Costa Rica

Unul dintre punctele forte ale colecţiei este tocmai această alăturare a unor opere de neocolit, de o calitate muzeală, cu obiecte mai secrete, surprinzătoare prin modernitatea lor, prin uimitoarea frumuseţe plastică. Ceea ce nu trebuie să-l facă pe privitor să uite că aceste piese aveau în primul rând o funcţiune uzuală, ca în cazul vaselor sau bijuteriilor, una culturală sau rituală, când este vorba despre statuete, măşti, reprezentările unor mici temple, urne funerare, măşti ceremoniale, cădelniţe. Grija pentru decor nu este un scop în sine, ci un mijloc de a adăuga o forţă în plus obiectului, puterii sale magice. Aşa se explică o iconografie populată de figuri antropomorfe, de oameni-jaguari, oameni-şarpe, oameni-păsări, reprezentări şamanice ale unui bestiariu simbolic. Colecţia se adresează în mod egal specialiştilor şi nespecialiştilor. Fiecare piesă are o istorie, un suflet, un mister. În plus, toate au gustul şi culorile călătoriei, fiind martorii preţioşi ai unor civilizaţii dispărute.

Statuetă de la Michoacan, Mexic, asociată zeiţei fertilităţii

În 1992, cu aceste piese a fost organizată o expoziţie, în Spania şi în Portugalia, dedicată celei de 500-a aniversări a călătoriei lui Cristofor Columb. Oraşul Barcelona îşi anunţase intenţia de a cumpăra întreaga colecţie. Dar situaţia economică actuală a făcut proiectul imposibil. „Vânzarea acestei colecţii n-a fost premeditată, ca în cazul colecţiei mele de artă indoneziană, pe care voiam s-o păstrez ca o entitate pentru că o concepusem de la început pentru a forma un ansamblu complet. Ea a ajuns la «Quai Branly». Pentru arta precolumbiană, nu văd niciun inconvenient de a o dispersa. Ea există în capul meu, în cărţile în care a fost publicată. Nu mi se poate lua. Este a mea. Există o coerenţă, există un gust. Istorii, piese care merg împreună, care se completează, amintiri extraordinare…”

Urnă antropomorfă din Amazonia, cca. 1000 d.Ch.

Există în celebra colecţie Barbier-Mueller două direcţii de formare: ediţiile originale ale operelor poeţilor Renaşterii şi obiectele „de artă îndepărtată”. Colecţionarul aprecia că sunt două direcţii care „nu ating aceeaşi fibră. Cărţile nu sunt obiecte care se desfăşoară în spaţiu şi care au o calitate plastică. Este o componentă intelectuală, deşi uneori sunt legate magnific. În ceea ce priveşte obiectul, plăcerea este de cu totul alt fel, o plăcere senzuală. Poţi să le priveşti, să le atingi, să ai cu ele un dialog care durează mult timp după ce le-ai cumpărat”. Alegerile colecţionarului au fost ghidate de curiozitate şi de pasiune. Selecţia sa de obiecte de artă africană şi din Oceania sunt cele mai complete din lume.

Creatorul de modă Raf Simons, directorul de la Christian Dior, a evocat frumuseţea unui costum funerar din Peru: “Acest fragment de mantou funerar al unei mumii al culturii Nazca m-a uimit prin modernitatea sa. Această piesă m-a făcut să mă gândesc la Keith Harning. Ea degajă o certă naivitate şi o francheţe care este în acelaşi timp naturală şi abstractă”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.