O incursiune în istoriile cartierului Berceni

Expoziţia „O incursiune în istoriile cartierului Berceni” a fost deschisa în sala Lapidarium a Casei Filipescu-Cesianu (Calea Victoriei) iar conceptul expoziţional a fost realizat în cadrul proiectului „Istorii din cartier”,derulat de Muzeul Municipiului Bucureşti, în parteneriat cu Asociaţia Translucid şi Biblioteca Metropolitană Bucureşti, la sfârşitul anului trecut.

Urmărind morfologia constituirii unui cartier şi evoluţia sa urbanistică de la comună suburbană cu peisaj rustic la apariţia complexurilor de locuinţe în diferitele perioade ale secolului XX, expoziţia O incursiune în istoriile cartierului Bercenivalorifică dinamic memoria locului prin poveşti, fotografii şi documente cartografice care redau câteva repere în transformarea zonei de sud a oraşului (denumită astăzi cartierul Berceni).

Istoria ne povesteşte despre un spaţiu „cucerit” relativ recent de către oraş, care s-a deplasat foarte lent către sud. În secolul al XVIII-lea, la sud de râul Dâmboviţa, la răsărit de Dealul Filaretului și vecinătățile sale, printre întinsele zone cultivate cu viță-de-vie și grădini de zarzavat din sudul târgului, la sfârșitul secolul al XVIII-lea au apărut așezări noi, care vor avea structura unor mahalale în prima parte a secolului al XIX-lea. Cele două așezări se dezvoltă de-a lungul Căii Șerban Vodă. Mahalaua Alexe se afla la ieșirea din oraș a Căii Șerban Vodă (bariera fiind în zona Dealului Piscului, unde este azi Liceul „Gheorghe Șincai”) iar mahalaua Manu Cavafu se dezvoltă la est de această barieră și mergea pânăîn Cărămidarii de Jos.

O suburbie, care a grupat sărăcimea oraşului în secolul al XVIII-lea, a fost mahalaua Flămânda, dezvoltată în jurul bisericii omonime. Numele bisericii a provenit desigur “de la sărăcia bisericii şi a enoriaşilor”. Inițial a fost un schit din lemn datat 1766 iar biserica din zid a fost ridicatăîn anul 1782. Tradiția spune că s-a numit așa pentru că era destinată celor săraci și flămânzi, care așteptau ofrande și pomeni, mai ales cu prilejul marilor sărbători. Pentru a nu fi tulburate slujbele de la Mitropolie de nerăbdarea celor nevoiași, biserica le-a fost destinată lor. Astfel, toate pomenile să fie primite la schitul din vale.

Această mahala a absorbit zona sălaşelor ţigăneşti ale Domniei şi Mitropoliei; se afla la sud de Mitropolie și mahalaua Sf. Ecaterina, apoi la vest de mahalaua Slobozia și la răsărit de Sf. Nicolae Vlădica și vechea uliță a Filaretului, ulterior strada 11 iunie. Se mărginea spre sud și cu balta Filaretului.

Biserica din vechea mahala Flămânda era încă numită la 1936 „Biserica Săracă”. Pentru secolul al XIX-lea, avem o imensă proprietate a Mitropoliei care se afla între mahalaua Săracă şi mahalaua Alexe la est, câmpia Filaretului la vest (cartierul Gramont de mai târziu), Dealul Filaret la sud şi dealul Mitropoliei la nord; pe această suprafaţă erau vii şi pomi fructiferi.

Practic oraşul se termina cu mahalalele aflate cumva la barieră sau dincolo de ea, precum Spirea din Deal, Sf. Ilie-Rahova, Sf. Nicolae-Vlădica, mahalaua Săracă şi Alexe. La sud de această din urmă mahala se întindeau vaste regiuni cu vii şi pomi fructiferi. Adică, partea nordică a actualului cartier Berceni.

În secolul al XIX-lea, cu extensie până către 1914, oraşul se măreşte cu până la cinci ori mai mult, noul perimetru periferic fiind „cea mai laxă structură” a oraşului. În noile cartiere erau „curţi enorme, cu case construite pe loturi mari de teren. Limitele acestei arii sunt cele fixate ca margini ale Bucureştilor de către Regulamentul Organic din 1831.

La sud-vest, oraşul era mărginit de Şoseaua Viilor, care începea din Calea Craiovei și se unea la sud, aproape de cimitirul Bellu în bariera Șerban Vodă cu calea Șerban Vodă, care din acest punct ieșea din oraș. Șoseaua Viilor era puțin locuită, de ambele părți fiind culturi cu viță-de-vie. Ea reprezenta hotarul dintre orașși întinsa moșie Țigănești, limita administrativă a orașului cuprinzând și această zonă, care pornea din mahalaua Bărbătescu Vechi. Șoseaua Viilor înconjura pe la sud dealul Filaret şi mahalaua Bărbătescu Nou-Cuțitul de Argint pentru a se opri în mahalaua Pieptănarilor, foarte aglomerată de locuinţe insalubre şi urmată apoi, spre sud, dincolo de oraș, de comuna suburbană Şerban Vodă. Bariera Șerban Vodă a fost la unirea Șoselei Viilor de azi cu Calea Șerban Vodă.

Dincolo de bariera Șerban Vodăși cimitirul Bellu urmau alte câmpuri cu diverse culturi, zone nelocuite, pânăîn Calea Văcăreștilor, unde, în preajma mănăstirii și închisorii Văcărești, întâlnim bariera sudică a orașului. Limita administrativă a orașului urma Calea Șerban Vodă (astăzi Șoseaua Olteniței), dintre cimitirul Bellu de azi și zona Piața Sudului. Între bariera Șerban Vodăși închisoarea Văcărești era dealul Piscului, traversat de Drumul Piscului, însă zona nu era locuită. Bariera sudică a orașului se afla mai în interior, unde Calea Văcărești se unea cu strada Norilor. Astăzi traseul străzii Norilor de la 1871 este aproximativ cel al B-dului Gheorghe Șincai de azi iar bariera s-a aflat în zona podului de pe Timpuri Noi. Dar limita administrativă sudică a orașului era în zona închisorii de la Văcărești.

La nord de dealul Piscului, pe Calea Șerban Vodă, apar mahalale noi: Manu Cavafu și Alexe, pe fondul populării mahalalelor de margine Broșteni și Cărămidarii de Jos, de sub dealul Piscului. Spre Dâmboviţa, Dealul Piscului nu fusese integrat administrativ în oraş, mahalalele Manu Cavafu şi Cărămidarii de Jos fiind în continuare periferii ale oraşului.

Nu insistam aici asupra secolului XX deoarece expoziţia O incursiune în istoriile cartierului Berceni se referă cu predilecţie la această perioadă.În cadrul activității de cercetare au fost identificate informațiile privind istoria zonei de sud a Bucureștiului și a cartierului Berceni, precum și imagini care să o ilustreze, din arhiva Muzeului Municipiului București sau din Arhivele Naționale ale României.

Străzi, uliţe, locuri dispărute sau transformate, mahalale, grădini, legende locale, istorii ale familiilor sau ale personalităţilor care au trăit în zonă începând cu secolul al XVIII-lea şi până în prezent fac parte din expoziţie. La realizarea acesteia au participat şi locuitorii cartierului, care au contribuit cu istorii personale la rememorarea vieţii cotidiene din alte perioade.

În același timp a fost lansat un apel pentru locuitorii cartierului care au fost invitați să prezinte istorii ale cartierului, ilustrate cu fotografii realizate de ei înșiși, pentru a completa istoriile locurilor din cartier cu propria lor perspectivă. Astfel, o parte dintre povești au fost scrise și trimise de către locuitori, iar cea mai mare parte din istoriile culese au fost sub forma unor interviuri de istorie orală. Istoriile locuitorilor se regăsesc pe blogul cartierului – www.cartierulberceni.com.

Muzeul Municipiului Bucureşti şi partenerii săi vă invită să vizitați expoziţia O incursiune în istoriile cartierului Berceni” până în ziua de 3 aprilie 2016, între orele 10.00-18.00, de miercuri până duminică, la Casa Filipescu-Cesianu.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Adrian Majuru 530 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.