O Lady Macbeth rusoaică, la Opera din Lyon

După Nasul, pus în scenă în 2011, Opera din Lyon prezintă, până în 6 februarie, o altă capodoperă lirică a lui Dimitri Şostakovici, Lady Macbeth din Mzensk, în regia lui Dmitri Cerniakov.

În transpunerea în epoca actuală, într-o întreprindere, regia radicalului Dmitri Cerniakov, lăudat şi controversat, mai ales după Dialogues des Carmélites de la Opera din München, dovedeşte o mare sobrietate.

Apreciat în întreaga lume pentru re-lecturile repertoriului, regizorul rus reia la Lyon, cu importante modificări, montarea sa din 2008 de la Düsseldorf, susţinută de o distribuţie de prim rang.

Ausrine Stundyte, în ţinută tradiţională, înconjurată de personajele îmbrăcate în costume contemporane

Promisiunea shakespeareană a titlului este contrazisă, opera în patru acte, pe libretul semnat de compozitor şi de Aleksandr Preis după romanul lui Nikolai Lesko, o prezintă pe eroină ca pe o femeie venită într-un univers străin, circumscris de un decor unic, în care este stăpânită treptat de frustrări şi de violenţă. Interpretarea eroinei principale, Katerina Ismaïlova, propusă de Ausrine Stundyte, căreia dirijorul Kazushi Ono îi acordă o atenţie specială, a stupefiat critica şi publicul deopotrivă.

Kazushi Ono, mare specialist al acestui repertoriu, acordă o egală atenţie celorlalţi interpreţi: Vladimir Ognovenko, John Daszak, tenorul dramatic din rolul Serghei, Peter Hoare, unul dintre cei mai buni tenori de compoziţie ai momentului, în rolul Zynovy…

Decorul modern al lui Dmitri Cerniakov

Compusă între 1930 şi 1932, Lady Macbeth din Mzensk este o partitură de anvergură – patru acte, 9 tablouri, două ore şi jumătate de muzică. Ea reprezintă noile ambiţii ale unui geniu iconoclast, gata de înfrunte tradiţia. Şostakovici a ales să colaboreze cu unul dintre libretiştii de la Nasul, Alexandre Preis, la adaptarea nuvelei lui Nikolai Leskov (1831-1895), inspirată dintr-un fapt divers. Într-un orăşel de provincie rusesc, o tânără, Katerina Ismailova, neglijată de soţul ei şi hărţuită de socru, devine amanta unui tânăr muncitor, Serghei. Cei doi îi vor ucide pe socru şi apoi pe soţ pentru a-şi putea continua relaţia. Sunt descoperiţi, arestaţi şi condamnaţi la ocnă în Siberia. În timpul drumului, Serghei îi reproşează Katerinei situaţia lor şi începe să curteze o tânără, care acceptă avansurile lui pentru o pereche de ciorapi pe care el i-o cere Katerinei. Aceasta o duce atunci pe tânără în fluviu, unde se îneacă amândouă.

Dmitri Şostakovici modifică finalul poveştii, cele două eroine murind în închisoare. Tânăra ucisă de Katerina, aceasta din urmă de gardieni.

Vladimir Ognovenko şi Ausrine Stundyte

Compozitorul n-a ascuns faptul că are o simpatie specială pentru personajul Katerina. “Mi-am propus să o justific pe Ekaterina prin toate mijloacele. Am căutat să creez un personaj pozitiv şi demn de compasiunea spectatorului”, explica el în 1934, la o lună după premiera triumfală a acestei a doua opere pe care o compusese.

Deşi subiectul este gândit să propună emanciparea femeii, Lady Macbeth din Mzensk n-a satisfăcut canoanele regimului sovietic, deşi ea viza, în aparenţă, regimul ţarist. Şostakovici, care intenţiona să scrie o trilogie despre femeia rusă care să se termine cu o odă apotetică adusă femeii sovietice, a renunţat la idee.

Opera, jucată de 200 de ori, a fost, la ordinul lui Stalin, criticată în Pravda şi scoasă de pe afiş. N-a mai fost prezentată decât în 1963, în timpul lui Hruşciov, când compozitorul a dat o nouă versiune, intitulatăKaterina Ismaïlova.

Opera este jucată frecvent, pe scenele internaţionale, abia din anii ’80.

Peter Hoare, Ausrine Stundyte şi John Daszak

Spectacolul de la Opera din Lyon, realizat în coproducţie cu English National Opera şi cântat în limba rusă, propune versiunea originală.

O calitate a montării este sobrietatea, regizorul evitând să accentueze tensiunea erotică şi violenţa care caracterizează libretul şi partitura.

La prima vedere, spectatorul s-ar putea crede la Christoph Marthaler sau Jacques Tati, cu interiorul de birou inundat de o lumină agresivă, cu compartimentele din plexiglas, cu spaţiile deschise şi plafoanele false.

Cea mai frumoasă idee a scenografiei, semnată tot de Dmitri Cerniakov, este alcovul plin de covoare orientale, în culori calde, care reprezintă camera Katerinei în mijlocul birourilor. Refugiu şi închisoare în acelaşi timp, el evocă parcursul ucigaşei. De asemenea, eroina este îmbrăcată în ţinute tradiţionale, spre deosebire de ceilalţi, care poartă un fel de uniforme pe cât de moderne, pe atât de banale. Costumele sunt concepute de Elena Zaytseva.

Scenă din Lady Macbeth din Mzensk

Dar ceea ce impresionează întotdeauna este muzica. Orchestra nu este menită să acompanieze, ci să comenteze evenimentele, ca un cor antic, şi să traducă sentimentele şi senzaţiile care agită personajele.

Kazushi Ono, dirijor permanent al Orchestrei Operei din Lyon, reuşeşte să păstreze, potrivit criticilor muzicali, toate nuanţele partiturii şi să asigure diferitelor instrumente un rol aproape solistic.

Soprana lituaniană Ausrine Stundyte este uluitoare prin carisma vocală şi prezenţa scenică, cu un timbru bogat şi suplu şi cu o expresivitate incredilă.

John Daszak şi Ausrine Stundyte

Basul rus Vladimir Ognovenko este extraordinar în rolul Boris, patronul-patriarh, brutal şi libidinos. Tenorul britanic John Daszak reuşeşte un Serghei perfect caracterizat psihologic, în timp ce tenorul britanic Peter Hoare întrupează cu mare precizie rolul ingrat al lui Zinovy, soţul Katerinei, după părerea unanimă a cronicarilor spectacolului.

O menţine specială a venit, din partea criticii, pentru Corurile Operei din Lyon, pregătite de Philip White.

Tragică şi derizorie totodată, trama operei subliniază complexitatea unei femei umilite, neglijate, feministă şi stăpână a propriului destin, criminală şi victimă în egală măsură.

Combinaţia de modern şi tradiţional a scenografiei

Dacă montările lui Dmitri Cerniakov nu lasă niciodată indiferentă critica, acest lucru se datorează unei combinaţii de entuziasm şi agasare. Lady Macbeth din Mzensk nu face excepţie de la regulă. A dispărut satul rusesc, totul se petrece într-o întreprindere ultramoderă în care se agită magazioneri şi secretari conectaţi la computere. Acţiunea, din acest punct de vedere, s-ar putea petrece în orice societate occidentală, dacă n-ar exista spaţiul intim al Katerinei, deja amintit, care pare să aparţină unei alte lmi, cea a Rusiei eterne.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.