O mare retrospectivă într-unul dintre cele mai frumoase muzee pariziene

Organizată de Muzeul Marmottan Monet din Paris şi Muzeul Matisse din Cateau-Cambrésis, o expoziţie, intitulată „Henri Edmond Cross şi neoimpresionismul. De la Seurat la Matisse”, deschisă până la 19 februarie, aduce omagiu artei lui Henri Edmond Cross (1856-1910), unul dintre artiştii singulari ai neoimpresionismului.

Urmărind cronologic evoluţia creaţiei sale, expoziţia, situată în rotonda Nuferilor, la subsolul muzeului, o compară cu cea a altor neoimpresionişti, evidenţiind relaţiile între anii parizieni, în care se alătură lui Seurat, Signac şi primilor reprezentanţi ai acestui curent, şi anii 1892-1910, când se stabileşte la Saint- Clair, care constituie punctul de întâlnire cu generaţia lui Matisse şi a viitorilor fovi.

100 de pânze şi acuarele, provenind din colecţii particulare şi din muzee din alte ţări, ca Germania, Belgia, Japonia sau Statele Unite, prilejuiesc descoperirea unor opere de cea mai mare importanţă pentru istoria neoimpresionismului.

Culesul viei în Var

După moartea prematură a lui Georges Seurat în 1891, Henri Edmond Cross devine, împreună cu Paul Signac, un pictor major al neoimpresionismului, botezat astfel, în 1886, de criticul Félix Fénéon. Spre deosebire de impresionişti, adepţii acestei mişcări au elaborat o artă mai sintetică, bazată pe tehnica juxtapunerii tuşelor mici de culoare, de unde şi numele de pointillism şi divizionism date acestei şcoli, în relaţie cu teoriile ştiinţifice despre culoare şi lumină. Instalat pe coasta din Var în 1891, Cross creează, cu pânza sa „Culesul viei”, realizată în tuşe foarte fine, o capodoperă care traduce sentimentul de armonie între om şi natură.

În pofida suportului teoretic neoimpresionist, artistul nu cade în plasa unui dogmatism pictural. O dovedeşte gustul lui pentru acuarelă, artă care cere o mare dexteritate în faţa motivului, transpus pe viu sau reinterpretat în atelier. Către mijlocul deceniului 1890, Cross adoptă de altfel un pointillism mai puţin sintetic, care dă tuşei autonomie cromatică. În studiul în acuarelă pentru „L’Air du soir”, el exaltă cu virtuozitate, într-un format mic, efectele de lumină pentru a da viaţă unei compoziţii dinamice, apropiată de abstract.

Pădurea, operă din 1906, relevând relaţiile lui cu fovismul

Prima parte a expoziţiei prezintă pânzele artiştilor din prima grupare neoimpresionistă, Cross, Signac, Angrand, Dubois-Pillet, Pissarro, Luce, Van Rysselberghe, care au pus în practică riguros amestecul optic al culorilor. Urmează „al doilea neoimpresionism”, în care tuşa se măreşte şi culorile devin „sonore”. Ultima parte este dedicată relaţiilor între Cross şi tânăra generaţie: Matisse, Derain, Camoin, Manguin, care fac din primul o punte de legătură între divizionismul lui Seurat şi fovism.

Cross, care i-a atras în jurul lui, în Var, pe prietenii curentului neoimpresionist, ca Paul Signac, Maximilien Luce, Théo Van Rysselberghe, adoptă la sfârşitul secolului o tuşă mai împăstată şi dreptunghiulară. În legătură cu preocuparea sa pentru contrastele al căror „dozaj este de o dificultate incredibilă”, după cum afirmă el, abandonează „căutările privind decolorarea culorilor de către lumină pentru a încerca, dimpotrivă, să traducă intensitatea ei, exaltând tentele”. În această pictură de o rară forţă, artistul traduce suflul furtunii printr-o modulare îndrăzneaţă a culorilor, între umbră şi lumină.

Spontaneitatea acuarelor de la Veneţia

„Avem nevoie de Sud cu orice preţ, de accente limpezi, inocente, vesele şi delicate”. Acestei afirmaţii a lui Nietzsche i-ar putea răspunde peisajul mediteranean, tipic pentru arta senină a lui Cross, care capătă, la sfârşitul carierei, o libertate inedită. În contact cu artiştii unei noi generaţii, cum ar fi Matisse, care frecventează la începutul secolului al XX-lea regiunea lui de adopţie, Cross dovedeşte în paleta sa accente apropiate de fovism, noul curent iniţiat de Matisse cu pânza sa din 1904, „Lux, calm şi voluptate”, pictată sub dubla influenţă a lui Signac şi a lui Cross.

Studiu pentru L’Air du soir

Suferind de artroză şi de boli care l-au obligat la un dur tratament medical la Paris, Cross pleacă, în iulie 1903, la Veneţia. Descoperind în acuarelă o tehnică capabilă să fixeze senzaţiile imediate, a realizat acolo mai multe opere în care apa este personajul principal, dintre care unele i-au inspirat picturi în ulei de mare format. Uşurinţa cu care artistul reuşeşte, dintr-o trăsătură spontană, să surprindă atmosfera contrastează cu practica desenului pregătitor descoperit, de exemplu, la Signac. Picturii din primii ani, atentă la ştiinţa culorilor, îi răspunde, în ultimele pânze, un abandon liric, caracteristic artiştilor care posedă o absolută stăpânire a artei lor. Fără a renega tuşa mozaicată, Cross evocă cu o minunată vibraţie a culorilor şi cu graţia compoziţiei un peisaj idilic, în care nudurile feminine devin simbolul fuziunii panteiste a omului cu natura. „În ce mă priveşte, aspiraţiile mele tind tot mai mult către o artă oarecum muzicală”, îi declara el lui Matisse.

Matisse, Lux, calm şi voluptate

Expoziţia de la Muzeul Marmottan este prima mare retrospectivă pariziană dedicată acestui pictor ale cărui paletă şi natură poetică îl singularizează printre neoimpresionişti. Importanţa ei constă în reevaluarea unei opere destul de puţin cunoscute şi în prilejul de a descoperi aspecte mai compozite pe care focalizarea asupra figurilor tutelare ale neoimpresionismului, Seurat şi Signac, le obturează în mod obişnuit.

Arta lui Cross prezintă un interes special. Este primul neoimpresionist care s-a stabilit în Provence, îndrăgostit de lumina de acolo şi de culorile elegiace. Opera lui combină spontaneitatea cu rigoarea, poezia cu descrierea.

În acuarele, Cross uită tuşa pointilistă, se lasă pradă spontaneităţii, armoniei. Un catalog substanţial însoţeşte evenimentul.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.