Pun unele declarații ale domnului Hellvig de astăzi din Parlament în categoria erorilor materiale ale celor de la Hotnews, pentru că îmi vine greu să cred că un șef de serviciu secret poate declara cum „SRI, in cazul in care voi fi ales de Parlament, va ramane intr-un parteneriat strategic cu SUA”. Adică ne bucurăm cu toții, dar nu ăsta-i filmul. Să le spunem simple emoții de începător sau sensibilitatea unui om care înțelege „marea obsesie a civililor” și geopolitica aferentă situației din Ucraina, care „ne pune in situatia in care trebuie sa fim atenti”. (sursa)
În ceea ce privește așa-numitele legi Big Brother, personal, mă aflu în minoritatea celor care consideră că ar fi bine, într-o societate europeană și democratică, să fim mai bine protejați de provocările cibernetice ale erei în care trăim, cumva fără să-și bată joc cineva de drepturile și libertățile individului. Cum aici e o dezbatere întreagă, nu o dezgrop din nou, dar nu pot să observ că de la insistențele ușor tragice ale domnului Maior la asigurările domnului Hellvig s-au mai calmat spiritele: „trebuie sa facem cat mai multe incat sa fim siguri ca sistemele de securitate si de IT sunt protejate” și „trebuie sa gasim un raspuns cu privire la cele 3 legi. Trebuie sa satisfaca drepturile si libertatile cetateanului, dar trebuie sa raspunda si capacitatii de functionare a SRI”.
Domnul Hellvig transmite asigurări parlamentarilor că a discutat cu președintele Iohannis și că în 3-6 luni „vom rezolva această problemă”, conform Hotnews. Practic, problema nu este a Parlamentului. Departe de mine să îmi închipui că acesta devine o simplă ștampilă pentru noi inițiative legislative. Din nou, emoțiile. Iți trebuie ceva cojones să le spui unor parlamentari în față, mai ales celor din Comisia care te controlează, în situația în care ești ales, că se rezolvă chiar și peste capul lor. Dar aici cred că vorbim mai mult despre aceeași înțelegere care a făcut ca Legea securității cibernetice să treacă tacit prin Camera Deputaților.
Nu vreau să fiu răutăcios. Am mai scris că președintele Iohannis „trebuie să fie tâmpit să nu promulge legea [securității cibernetice], pentru că i se acordă prin CSAT o jucărie nouă și frumoasă care înainte exista doar la nivel tehnic.” Dar declarația domnului Hellvig cu privire la capacitatea de funcționare a SRI trădează unele limitări. Chiar și implementată în forma inițială, declarată neconstituțională de CCR, nu cred că SRI-ul ar avea capacitatea sau resursele umane necesare unui stat virtual polițienesc. Și nici nu cred că asta era intenția, dar percepția a fost cea a unei proaste și slabe implementări ale unor capacități întâlnite prin unele democrații occidentale în legislația locală; state cu istorie democratică, totuși.
Problema, în fapt, este aceea de percepție a controlului, de reminiscențele legate de Securitate și de faptul că instituția nu a reușit, în ultimele decade și în ciuda reformelor interne admise cu jumătate de gură de diferiți directori în diferite rapoarte publice, să se umanizeze. Înțeleg că nu ai voie să faci reclamă succeselor în linia asta de muncă, dar asta nu înseamnă că nu-ți poți împinge agenda pe linia relației cu publicul înainte să răspunzi la orice întrebare cu „știm!”. Har zeilor, au o pagină de Facebook și lucrurile par să se mai miște, dar e departe de a face un charm offensive adecvat. Iar alternativa, apropo de întreaga discuție pornită în siajul masacrului de la Charlie Hebdo, nici nu merită întreținută ca gând. Dacă preconcepția publică în legătură cu o astfel de organizație este că încă mai e loc de reformă, pentru că schimbările făcute nu au fost vizibile, atunci poate e timpul unui efort ceva mai soft, de dialog și transparență ne-operațională.
Asta ar putea începe direct de sus, de la un director care să spună ceva mai mult decât un gen de lasă, rămâne cum ne-am înțeles. Nu cred că SRI-ul este un așa numit blunt instrument, bâta unor politicieni, folositoare doar de dat în capul cui trebuie. Astăzi, domnul Hellvig nu prea a infirmat, însă, zvonurile. Mai așteptăm.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.