O minciună prezidenţială l-a dat de gol pe Băsescu

Traian Băsescu a graţiat în 2009 o infractoare pe care în 2002, în calitate de primar nu a atacat-o în justiţie, deşi primăria Bucureşti era parte vătămată. Un caz şcoală privind mafia restituirilor

Unde poate duce o minciună inutilă

Pe 11 martie a.c., în cadrul unei declaraţii de presă susţinută la Palatul Cotroceni, Traian Băsescu a făcut următoarea afirmaţie: „nu am făcut multe graţieri în primul meu mandat. Dacă veţi urmări, toate graţierile sunt în primul mandat. În al doilea mandat, nu există nicio graţiere, nici măcar pe motive umanitare”. Traian Băsescu a făcut această declaraţie în contextul unei campanii deşănţate de presă a trei televiziuni de ştiri (nu a intrat în „joc” B1 TV) campanii care vizau graţierea lui Gică Popescu.

Ca şi în alte situaţii, afirmaţia lui Traian Băsescu a fost una mincinosă. Nu au trecut decât patru sau cinci zile şi presa a descoperit că pe 22 decembrie 2009, deci exact la începutul celui de-al doilea mandat, Traian Băsescu a semnat Decretul nr.1.890/22.12.2009, publicat în Monitorul Oficial nr.912/24.12.2009 privind graţierea numitei Nicoleta Mărăcine. „Din motive umanitare, preşedintele României, Traian Băsescu, a semnat astăzi, 22 decembrie a.c., Decretul de graţiere pentru doamna Constantin (Mărăcine) Nicoleta, cu privire la restul rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals, prevăzute de art. 288 şi 291 Cod penal. Aceasta este mamă a şase copii minori. În prezent beneficiază de amânarea executării pedepsei”. Acesta este comunicatul care a apărut pe site-ul administraţiei prezidenţiale pe 22 decembrie 2009. Se impune o întrebare: de ce a MINŢIT Traian Băsescu, din moment ce chiar la „el acasă” exista o probă care în deconspira. Mai mult, atenţie, pe 17 septembrie 2013 site-ul avocatura.com (un site citit nu doar de cei din domeniu) a publicat un articol cu următorul titlu: EXCLUSIV ! Avocata condamnata pentru falsuri prin instante cu imobile nationalizate, gratiata de doua ori de Basescu. Din articol reieşea clar că a doua graţiere a fost făcută în prima zi a celui de-al doilea mandat al preşedintelui Băsescu. Articolul a fost preluat la vremea respectivă de mai multe medii de informare, dar a trecut neobservat, fiind ecranat de alte evenimente. Deci informaţia privind graţierea din 22 decembrie avea o arie de răspândire public, deci este cu atât mai mult inexplicabilă minciuna prezidenţială. După ce s-a descoperit că preşedintele a minţit, ştirea a devenit subiect „gras” care a început să fie rostogolit în presă.

Semne mari de întrebare privind graţierile Nicoletei Mărăcine

Nu comentăm resorturile preşedintelui privind persoanele pe care le-a graţiat între 2006 şi 2009. Totuşi există suspiciuni legate de cele două graţieri (dacă nu minţea, în veci nu se mai relua ştirea privind graţierea de două ori a unei persoane – n.a.) ale dnei Mărăcine. Fosta avocată a făcut parte dintr-o reţea a mafiei restituirilor. Dar nici acest lucru frapează, ci existenţa unor posibile legături mai vechi între Traian Băsescu şi Nicoleta Mărăcine. Pe scurt faptele. În 1998, Nicoleta Mărăcine obţine prin intermediul justiţiei restituirea unui imobil dinb fostul cartier Jianu (actualul Primăverii – deci vă daţi seama cam despre ce imobil poate fi vorba), pentru două persoane decedate cu mulţi ani în urmă. Mărăcine a lucrat mână în mână cu o judecătoare şi o grefieră. S-a descoperit toată tărăşenia şi cele trei infractoare au fost cercetate penal şi trimise în judecată. Şi acum vine marele semn de întrebare, privind o posibilă mai veche legătură între Traian Băsescu şi Nicoleta Mărăcine. În 2002, Primăria Municipiului Bucureşti, care era parte vătămată – prejudiciul adus primăriei era de 1,4 miliarde de lei=peste 175.000 de dolari, o sumă uriaşă la vremea respectivă – nu s-a constituit parte civilă în proces. Primar general era Traian Băsescu. Oare de ce Traian Băsescu nu a intervenit în proces? Avea o legătură cu Mărăcine şi reţeaua ei? Aici organele abilitate ar putea efectua o cercetare. Pentru că suspiciunile sunt foarte, foarte mari şi coincidenţele abundă. Mai ales că non-combatul din 2002 al primarului Băsescu se „leagă” cu cele două graţieri din 2009.

Ce a spus duminică Băsescu despre mafia restituirilor

De parcă nici usturoi nu a mîncat şi nici gura… Traian Băsescu a făcut duminică seara la Realitatea TV o serie de referiri la mafia restitutirilor. Pe care a înfierat-o cu mânie proletară. Din păcate, duminică seara nu se cunoştea povestea Băsescu-Mărăcine şi evident nici non-combatul din 2002 al primarului Băsescu. Redăm fragmentul din emisiune în care se face referire la mafia restitutirilor:

Rareş Bogdan: Apropo de restituiri, credeţi că restituirile în România au fost făcute legal? Pentru că vedem lucruri inimaginabile la nivelul Ardealului, la nivelul Bucureştiului.

Traian Băsescu: Nu numai la Ardeal, Bucureşti, în toată ţara. A fost şi un proces extrem de corupt în implementare şi a fost şi un proces imposibil pe alocuri. Şi v-o spune un om care a fost primarul capitalei şi ştie de ce s-a lovit la restituiri, de situaţii imposibile.

Rareş Bogdan: Au fost băieţi deştepţi ai restituirilor? Putem vorbi de băieţi deştepţi?

Traian Băsescu: Au fost cei care au cumpărat drepturi litigioase. Au fost filiere întregi de şmecheri care au cumpărat drepturi litigioase, şi în Bucureşti este frecventă întâmplarea aceasta. Proprietarii nu puteau recupera, dar ei aveau filiere create cu avocaţi, cu judecători, în care se duceau şi dobândeau foarte repede proprietatea. Deci filiere de fraudare a procesului de restituire au fost şi la terenurile agricole şi la clădiri.

Rareş Bogdan: Credeţi că au fost şi oameni din PDL implicaţi în asta?

Traian Băsescu: Vă asigur că dacă aş fi ştiut că există aşa ceva când eram preşedinte îi dădeam afară.

Un caz şcoală de mafie imobiliară

Vă prezentăm (aproape integral – am eliminat unele pasaje pur tehnice) Decizia nr. 2663/2003, din dosarul 8972003 de la Curtea Supremă de Justiţia (actuala ÎCCJ) privind faptele comise de avocata Mărăcine Nicoleta (M.N. în documentul juridic), judecătoarea Stoican Georgeta (S.G.) şi grefiera Tică Liliana (T.C). Documentul juridic este unul cutremurător şi descrie practic un caz şcoală de acţiune a mafiei imobiliare – în materie de restituiri – aici personajele principale fiind cele mai periculoase în materie, deoarece nu este vorba de rechini imobiliari, ci de cei care permit rechinilor imobiliari să-şi atingă scopurile, adică doi oameni din justiţie, precum şi un avocat, care de asemenea trebuie să acţioneze în spiritul legalităţii.

Decizia 2663/2003

S-a reţinut că inculpata S.G., judecător în cadrul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti şi inculpata T.L., grefier în cadrul aceleaşi instanţe, în complicitate cu inculpata M.N., avocat în cadrul Baroului Bucureşti, şi-au îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu şi, prin falsificarea unor înscrisuri oficiale şi folosirea acestora s-au restituit fraudulos imobile celor ce se pretindeau proprietari, cauzând Primăriei Municipiului Bucureşti un prejudiciu în valoare de 1.458.358.006 lei

Instanţa de fond a reţinut că inculpata M.N., în calitate de avocat, a formulat şi semnat acţiunea civilă prin care reclamanţii P.D. şi P.A. au chemat în judecată Consiliul General al municipiului Bucureşti pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, să oblige pe pârât să lase acestora în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în Bucureşti, str. Pictor Rosenthal, fostă parcelare Jianu, în suprafaţă de 678 m2.

În motivarea cererii s-a arătat că reclamanţii au dobândit terenul revendicat în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1590/1939, transcris în Registrul de inscripţiuni-transcripţiuni al Tribunalului Ilfov sub nr. 10473 din 8 iulie 1939 şi s-a susţinut că terenul menţionat a fost trecut abuziv în proprietatea statului român.

Deşi s-a menţionat că, în dovedirea pretenţiei deduse judecăţii, se anexează contractul de vânzare-cumpărare invocat, în locul acestuia a fost depus, în fotocopie, un alt contract de vânzare-cumpărare, având ca obiect o altă suprafaţă de teren.

La data promovării acestei acţiuni de către inculpată, reclamanţii P.D. şi P.A. erau decedaţi din anul 1966 şi, respectiv, 1970, iar cele două contracte, atât cel invocat, cât şi cel anexat cererii de chemare în judecată, nu există în evidenţa Arhivelor Naţionale unde există însă contractul real, nr. 33398 din 13 septembrie 1939, încheiat între B.M.B. şi cumpărătorii P.D. şi P.A., în baza căruia aceştia din urmă au dobândit proprietatea asupra unui teren în suprafaţă de 446 m2, constituind parcela 2 din blocul 28 din parcul Jianu.

Inculpata a mai anexat cererii de chemare două adrese şi anume: adresa nr. 1567/1998 emisă de SC H.N. SA şi adresa nr. 3466 din 19 februarie 1998 emisă de Serviciul Cadastral Fond Funciar din cadrul Primăriei sectorului 1 Bucureşti. Însă, ambele adrese reprezintă în fapt relaţiile date de cele două instituţii în cauza penală nr. 1156/1998 şi cauza civilă nr. 1157/1998, aşa încât invocarea acestora alături de contractul de vânzare-cumpărare fals fac dovada neechivocă a intenţiei de a obţine, fraudulos, o hotărâre judecătorească favorabilă.

Cauza, înregistrată la 23 februarie 1998 sub nr. 3119/1998 al Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti a fost repartizată Completului 3, cu prim termen de judecată la 3 aprilie 1998, fiind însă soluţionată de un alt complet de judecată şi anume completul condus de inculpata S.G., judecător în cadrul aceleaşi instanţe.

În perioada cuprinsă între data înregistrării cererii de chemare în judecată şi data soluţionării acesteia, din dispoziţia inculpatei S.G., inculpata T.L., grefier la aceeaşi instanţă, a întocmit o adresă către expertul S.S., solicitând efectuarea unei expertize tehnice în cauza civilă menţionată. Adresa a fost semnată de către inculpata T.L., atât la rubrica judecător, cât şi la rubrica grefier.

Potrivit art. 201 C. proc. civ., proba cu expertiză tehnică nu putea fi dispusă decât de către completul de judecată, prin încheiere.

Adresa a fost înmânată inculpatei M.N. care, la rându-i, a înmânat-o fratelui său C.P.B. Acesta a prezentat-o expertului care a efectuat expertiza tehnică şi a individualizat suprafaţa de teren de 446 m2.

Acţiunea a fost admisă de către inculpata S.G. la termenul de judecată din 3 aprilie 1998, cauza nefiind soluţionată însă în şedinţă publică împreună cu celelalte cauze.

În practicaua sentinţei au fost atestate în fals apelul părţilor, prezenţa reclamanţilor, referatul cauzei făcut de către grefier, precum şi cuvântul pe fond.

Deşi la termenul menţionat grefier de şedinţă a fost martora V.E., care nu a avut cunoştinţă de această cauză, atât minuta, cât şi sentinţa au fost semnate de inculpata T.L.

De asemenea, aceeaşi inculpată a completat dovezile de comunicare a acestei sentinţe civile, pe care le-a dat inculpatei M.N. Ulterior, aceasta a făcut menţiunea comunicării prin afişare la domiciliul reclamanţilor, deşi aceştia erau decedaţi, iar pentru pârât s-a aplicat doar o ştampilă, consemnându-se ziua de 10 aprilie 1998 ca dată a comunicării, fără nici o semnătură pentru primire. Sentinţa nu a fost înregistrată în evidenţele pârâtului care, în acest mod, a fost lipsit de posibilitatea exercitării căilor de atac împotriva acesteia.

La cererea inculpatei M.N., martora G.M.D., grefier în cadrul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, a investit sentinţa cu formulă executorie. Titlul executoriu a fost înmânat inculpatei M.N., deşi aceasta nu avea nici o calitate în cauza civilă arătată.

În vederea valorificării ulterioare a suprafeţei de 446 m2 şi cunoscând că sentinţa, faţă de faptul că reclamanţii sunt decedaţi, nu poate fi executată, inculpata M.N. a formulat o nouă acţiune în numele reclamantei C.A., decedată ulterior, la 17 martie 2000.

Această din urmă cerere a fost înregistrată sub nr. 1157/1998 al Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti şi a fost fixat primul termen de judecată la 4 mai 1998. Acest termen a fost preschimbat la 30 ianuarie 1998, când judecarea cauzei a fost suspendată.

Deşi în arhiva instanţei dosarul apare ca fiind intrat la 11 martie 1998, iar în registrul informativ general al instanţei nu a fost evidenţiată repunerea pe rol a cauzei civile, aceasta a fost soluţionată la data de 8 mai 1998, prin sentinţa civilă nr. 6974, semnată de inculpatele S.G. şi T.L.

Prin sentinţa menţionată a fost admisă acţiunea reclamantei C.A. în contradictoriu cu pârâţii P.D. şi P.A. şi s-a constatat că între reclamantă şi pârâţi a intervenit vânzarea-cumpărarea terenului în suprafaţă de 446 m2.

Şi în această sentinţă au fost înscrise în fals în practica prezenţa reclamantei şi concluziile pe fond. Nici această cauză nu a fost soluţionată în şedinţă publică, împreună cu celelalte cauze aflate pe rol, iar dosarul, reconstituit ulterior, a dispărut din arhiva instanţei. Totodată, din evidenţele Primăriei municipiului Bucureşti rezultă că aceasta nu a fost citată niciodată în dosarul nr. 1157/1998.

Această din urmă sentinţă, devenită definitivă prin neapelare, a fost investită cu formulă executorie. În baza acesteia, ulterior, terenul a fost înstrăinat succesiv la două persoane fizice.

Notă: Oare câte astfel de secvenţe – neştiurite de presă, nedescoperite de autorităţi – s-au desfăşurat în procesele de restituiri?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.