O picătură de fericire într-o mare agitată

Percheziţiile de la Direcţia Protecţia Copilului Teleorman, din municipiile Alexandria şi Roşiorii de Vede, efectuate joi, reprezintă şi, cu siguranţă, continuă să fie doar o parte mică dintr-un întreg al sistemului defectuos al adopţiilor din România.

În aceeaşi zi, total întâmplător şi fără a avea la cunoştinţă descinderile din Teleorman, am fost să îi cunoaştem pe preotul Simeon, de la Parohia Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, din Roşiorii de Vede, şi pe copiii cărora acesta şi-a dedicat viaţa în a îi ajuta şi îndruma în viaţă, copiii abandonaţi. Este vorba despre un departament de asistenţă socială, integrat în cadrul Parohiei.

Cu ajutorul mai multor oameni de bine au fost colectate bunuri care să le servească vieţii de zi cu zi, dar şi acestea pe o perioadă limitată.

În curtea bisericii am fost întâmpinaţi de acesta şi de câţiva dintre micuţii pe care îi are în grijă. Iar numărul acestor copii este mult mai mare, 120 de suflete lăsate în voia sorţii chiar de cei care le-au dat naştere.
Încet, încet, în jurul nostru s-au adunat zeci de copii, bucuroşi de oaspeţi. Alături le erau câteva dintre doamnele ce se ocupă de ei. În urma discuţiei cu părintele Simeon, am aflat că există o persoană responsabilă de minimum 15 copii, plasaţi în centre special construite pentru ei. Copiii merg la şcoală, însă rata abandonului şcolar este mare, rata promovabilităţii studiilor liceale redusă şi aproximativ un copil din 100 reuşeşte să urmeze studii universitare. Lipsa fondurilor împiedică oferirea unei vieţi lipsite de griji. Şi, nu în ultimul rând, lipsa educaţiei sociale îi îndeamnă pe cei mai mulţi să aleagă căi uşoare de obţinere a independenţei, acţiuni ce îi fac să ducă mai departe greşelile celor care le-au dat viaţă.

Aceşti copii fac parte din familii destrămate sau cu părinţi la închisoare, abandonaţi complet sau, pur şi simplu, lăsaţi acolo, dar fără a se renunţa la drepturile părinteşti asupra lor.

Am păşit într-un mediu primitor, cu suflete ce tânjeau mai mult la atenţia noastră, a oamenilor ce încercăm să le vindem iluzia unei vieţi mai bune, dar fără a ne dori neapărat să o facem, decât la cadourile primite. Am aruncat o picătură de fericire într-o mare agitată, cu speranţa ca într-o zi mai multe picături să creeze valuri.

Lipsa iniţiativelor solide de împiedicare a creşterii ratei abandonului plasează România în topul abandonurilor din Europa şi cu o rată scăzută a cazurilor soluţionate de adopţie. Birocraţia şi, mai presus de toate, nepăsarea taie din şansele acestor copii de a avea o familie sau măcar posibilitatea încadrării lor corecte în societate.

O realitate a secolului 21 pe care mulţi o văd, puţini o pricep.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.