O poveste de dragoste între doi monştri sacri ai cinematografiei
 

O poveste de dragoste între doi monştri sacri ai cinematografiei
Franco Nero şi Vanessa Redgrave

Franco Nero, între Strauss-Kahn şi Tarantino

Pe data de 23 noiembrie Franco Nero va împlini 70 de ani. În timp ce Tarantino, regizorul peliculei "Pulp Fiction", îl vrea într-un nou film, Franco Nero va apărea într-o producţie tv, "Scorched", din serialul "Lege şi Ordine", în care interpretează rolul fostului director al Fondului Monetar Internaţional, Strauss-Kahn, protagonistul scandalului sexual din această vară. În rolul lui Anne Sinclair evoluează Kathleen Garrett. "Anumiţi oameni ai puterii cred că sunt irezistibili", afirma Franco Nero. Producătorul Ted Kotcheff s-a decis de a-l alege pentru rolul lui Dominique Strauss-Kahn pe Franco Nero.

Publicul de o anumită vârstă îşi aduce aminte şi acum de acest bărbat frumos, atletic, brunet, cu nişte ochi albaştri intenşi, renumitul pistolar admirat atât în America, cât şi în Europa, din filmele spaghetti-western ale lui Sergio Corbucci, în care interpreta rolul lui Django, dar şi în cele în care era poliţist şi se lupta cu Mafia. Împreună cu Clint Eastwood şi Giuliano Gemma, au îmbogăţit scena miticilor eroi ai westernului italian. S-a lansat pe ecran alături de Annie Girardot şi Rossano Brazzi, în „La ragazza in prestito", în 1964. În timp ce filma la Django a fost ales de John Hudson pentru a interpreta rolul Abel, din „La Bibblia", Cain fiind Richard Harris.

A fost încurajat de regizorii Carlo Lizzani, Antonio Pietrangeli şi John Huston. Cariera sa numără peste 170 de titluri de filme şi nu a cunoscut niciodată pauze. Dintre peliculele ce i-au adus popularitatea, să amintim "L'uomo, l'orgoglio, la vendetta", în regia lui Luigi Bazzoni (1968), „Il mercenario" (1968), „Los amigos", în regia lui Paolo Cavara (1972), „Il delitto Matteotti" (1973), „Mussolini: ultimo atto" (1974), „Il bandito dagli occhi azzurri" (1980), „Il detective con la faccia di Bogart" (1980), „Salamandra" (1981), „Il giorno del Cobra" (1980), „Django 2 - Il grande ritorno" (1987), „Talk of Angels" (1998), „Sacra corona" (2001), „L'ultimo pistolero" (2002), „Bastardi" (2008), „Tesoro, sono un killer" (2009) şi „Rasputin" (2010)... În 1968 i se decernează Premiul „David di Donatello". După ce a fost un personaj în stilul lui Jack London, a fost şi Giacomo Matteotti, dar şi Rudolph Valentino în „The Legend of Valentino". În întreaga sa carieră a rămas unul dintre actorii foarte căutaţi de regizori străini, fiind foarte activ atât în cinematografie, cât şi în televiziune. Şi astăzi, fascinaţia sa masculină continuă să iradieze şi să cucerească inimile femeilor. În 2000 a produs şi interpretat primul film regizat de fiul său Carlo Gabriel Nero. Pelicula „Ultimul pistolar", alături de Alessandro Gassman şi Anna Galiera, s-a bucurat de un imens succes.

Franco Nero şi Kathleen Garrett în timpul filmărilor, interpretându-i pe Strauss-Kahn şi Anne Sinclair

„Ted Kotcheff m-a chemat spunându-mi că doreşte o faţă care să se vândă în întreaga lume. Am acceptat rolul şi, timp de două săptămâni, am filmat între 14 şi 16 ore pe zi. Camerista unui mare hotel îl acuză de violenţă sexuală, e arestat în aeroport, iar scandalul sfârşeşte pe ziarele din întreaga lume, cariera îi este distrusă. Filmul începe cu Di Stasio în faţa oglinzii, în baie. Îşi aranjează cravata. Apoi, intră o cameristă de culoare, în lacrimi. Apoi, eu, din nou, în taxi, merg către aeroport. Îmi amintesc că am uitat ceva în apartamentul de la hotel. Vreau să mă întorc, dar nu e timp... Când avionul aterizează pe pistă, se apropie de mine două persoane. Îmi pun cătuşele. Mă gândesc: este o farsă americană. Nu ştiu ce fac... Astfel începe odiseea mea. Cert este că femeilor le plac oamenii puternici pe care îi simt atrăgători, deşi unii dintre ei cred că sunt irezistibili", povesteşte Franco Nero despre secvenţele din filmul „Scorched". Franco Nero admite că nu a văzut „Law and Order", dar ştie că este un serial foarte popular în Statele Unite. Episodul a fost lansat în 21 septembrie şi de aceea actorul se află acum în Statele Unite.

Acum, Tarantino îl vrea în „Django eliberat din cătuşe". În această nouă peliculă a lui Tarantino îi are ca parteneri, într-un fastuos cast, pe actorul afro-american Jamie Fox, pe Christoph Waltz, din „Inglorious Bastards", dar şi pe Leonardo DiCaprio, Samuel Jackson... Quentin Tarantino iubeşte filmele cu cowboy şi a decis de a se lansa pe undă, realizând un spaghetti-western cu Franco Nero. Filmul se va nnumi „L'angelo, il bruto e il saggio", ca un omagiu adus lui Sergio Leone în care Franco Nero va fi regizor şi producător, împreună cu Enzo Castellari. O peliculă în care umorul se va amesteca cu acţiunea. Va fi un film cu o numeroasă participare. Murray Abraham va fi „cel rău", Keith Carradine, „cel înţelept"...

În Django

Agenda lui Franco Nero este deosebit de bogată. În paralel, filmează într-o altă producţie despre viaţa lui Fellini unde interpretează rolul producătorului care-l acompaniază pe regizor într-o călătorie în Mexic, în căutarea unui mag misterios. A refuzat recent de a juca într-un alt fim italian, unde trebuia să interpreteze rolul mareşalului Rocca, afirmând: „Industria cinematografică din Italia este în criză. Din 13.000 de săli în timpurile de aur am ajuns acum la 3.700. Apoi, actorii sunt prost remuneraţi".

Ca regizor, este mândru de una dintre ultimele sale creaţii, „Forever Blues", pe care i-a dedicat lui Louis Armstrong şi care a fost prezentată la Festivalul de Jazz de la New Orleans, lucru destul de rar ca un film să fie invitat la un festival de jazz.

În luna august, pe Walk of Fame, din Toronto, Franco Nero a primit o stea, iar în 2010 a fost recompensat cu Premiul "Diva" la München.

A reîntâlnit-o acum câţiva ani, la Londra, după 40 de ani, pe femeia vieţii sale, Vanessa Redgrave, acum în vârstă de 74 de ani, iar în 2006 s-au şi recăsătorit în secret. Povestea lor de dragoste începuse în timpul filmărilor la „Camelot". Au jucat împreună în „Un liniştit loc la ţară", în regia lui Elio Petri, în „Vacanţa". În 1967 s-au căsătorit şi au un fiu, Carlo Gabriel, care este regizor. Amândoi au îmbrăcat recent togile odată cu acordarea titlului de Doctor Honoris Causa al Universităţii Brunelle din Londra.

"Am fost departe, dar şi prezentă"

Franco Nero, un veritabil Strauss-Kahn

Britanica Vanessa Redgrave provine dintr-o dinastie de actori, chiar şi străbunicul ei a fost comediant. Tradiţie urmată de părinţii ei, Michael Redgrave şi Rachel Kempson, ca şi de fraţii ei Lynn Redgrave şi Corin Redgrave. După promovarea şcolii de balet, Vanessa a studiat până în 1958 dramaturgia la "Central School of Speech and Drama". În acelaşi an debutează în teatru şi film alături de tatăl ei. Printre succesele actriţei se numără acordarea unor distincţii: Premiul „Oscar" pentru cea mai bună actriţă în rol secundar, Premiul „Globul de Aur" pentru cea mai bună actriţă (dramă), Premiul „Globul de Aur" pentru cea mai bună actriţă în rol secundar (tv), ca şi alegerea ei ca membră în ansamblul renumit de teatru "Royal Shakespeare Company". Înainte de a-l întâlni pe Franco Nero, Vanessa a fost căsătorită cu regizorul Tony Richardson, cu care a avut două fiice, Natasha şi Joely Richardson.

Nemuritoare rămân rolurile sale din „Blow-Up" al lui Antonioni, „Isadora", Nina din „Pescăruşul", ecranizat de Sidney Lumet, Andromaca din „Troienele", „Elizabeth I", „Crima din Orient Express", „Julia"...

Acum, programul ei este la fel de încărcat. Va juca în „Night Train to Lisbon", de Bille August, cu Jeremy Iron şi Christopher Lee.

La festivitatea decernării trofeului Diva, la Munchen

Bucurii şi dureri pe care Vanessa Redgrave le-a împărţit alături de fiica sa, Joely Richardson. Acum cele două, mamă şi fiică, sunt împreună în pelicula „Anonymous", ea interpretând rolul Reginei Elisabeth. Despre acest rol spune: „Cred că Elisabeth a fost una dintre acele persoane care a iubit cu capul, care se îndrăgostea din inteligenţă". „Am fost o mamă bună, dar şi nebună, departe, dar şi prezentă. Şi sunt mândră că am nişte copii minunaţi". Joely va fi superstar în „The Girl with the Dragon Tatoo", ecranizat după Stieg Larsson. Redgrave a trăit momente dramatice când şi-a pierdut fiica cea mare, Natasha, care a decedat într-un accident de schi. Şi, cu toate acestea, nu a încetat să lucreze foarte mult. În curând o vom vedea în „Coriolanus", în regia lui Ralph Fiennes, o istorie a orgoliului.

„Pot să spun că sunt o femeie fericită, deoarece povestea dintre mine şi Franco Nero este minunată. Şi acum sunt pasionată de politică, care-mi absoarbe mult din timpul meu. Astăzi cred cu convingere că muzica, teatrul, cinematograful şi politica sunt mult mai importante decât mâncarea. Dacă spiritul rezistă, atunci fiinţa umană poate să depăşească cele mai mari suferinţe. Filme precum «Miral» al lui Julian Schnabel sau «West-Eastern Divan Orchestra», care uneşte studenţi palestinieni, arabi sunt fenomene care mă mişcă pentru că şi acum sunt o combatantă pentru drepturile omului". Este, de altfel cunoscută pentru activismul său politic, fiind şi Ambasadoare a Bunăvoinţei din partea Organizaţiei Naţiunilor Unite. Apelul ei la TIFF a fost „Salvaţi Roşia Montana!".

Accesări: 6396
Magdalena Popa Buluc
Publicat Vineri, 18 noiembrie 2011

 
mail  print  Yahoo!  twitter  Facebook
Voteaza articolul
[DA]
[NU]
+15
17 Voturi

 

Alte articole scrise de Magdalena Popa Buluc: Alte articole din categorie:


 
Comentarii

mel
00:51:40, 19 Nov 2011 1
Dati-o afara pe Magdalena Popa Buluc! E agramata si scrie cu picioarele (nu mai precizez cu ce "traduce"...)
ContraPro
-2
 

2000
Sunt de acord cu termenii si conditiile Cotidianul.ro: Cotidianul.ro militeaza pentru exprimare civilizata si isi rezerva dreptul de a sterge/edita comentariile care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum si comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob. Comentatorii ce nu respecta conditile mai sus mentionate vor fi tratati ca atare.