O predică pentru biserica anglicană din București și țara ei gazdă

Biserica Anglicană din Bucureşti a împlinit o sută de ani de când a fost pusă prima piatră de temelie la fundaţia clădirii bisericii de la Grădina Icoanei, în anul 1913. Construcţia a fost apoi întreruptă de izbucnirea şi derularea primului război mondial şi a fost terminată în 1922. De atunci în Biserică s-au ţinut slujbe în mod constant, mai puţin între 1940 – 1944, cînd Bucureştiul era sub ocupaţie germană. Activitatea neîntreruptă a Bisericii Anglicane a fost susţinută prin numirea unor preoţi parohi dedicaţi exclusiv Bisericii de la Bucureşti sau invitati temporar atunci cînd a fost necesar.

Este un moment mare pentru biserică, un prilej important pentru comunitatea anglicană din regiune și pentru comunitatea din București. Mai presus de toate, este o mărturie a capacității de rezistență a credinței creștine a celor care au trecut prin acest oraș. Credeți-mă că a fost greu și încă mai este. Supraviețuitoare a două războaie mondiale și a celor mai negre zile ale comunismului, Biserica Anglicană nu a fost cel mai frecventabil loc din București .

Cu toate acestea, biserica de caramidă roșie a supravietuit celor două crunte razboaie, ocupației germane din București, când a fost închisă timp de 4 ani, și anilor întunecați ai comunismului, atunci când credința nu a fost încurajată și nu a existat cu adevărat o comunitate vorbitoare de limbă engleză în oraș, pentru a veni la Biserica Anglicană. Au urmat sângeroasa revoluție, au urmat și anii turbulenți de după 1989, ani de incertitudine politică și economică, atunci când biserica a luptat pentru a putea sta pe picioarele sale și a-și găsi locul său în lume, la fel ca și țara noastra gazdă, România.

Am fost și vom rămâne o oază, o mică lumânare a speranței și susținerii pentru comunitatea creștină vorbitoare de limbă engleză, amenințați de capcanele și pericolele ultimilor o sută de ani, dar nu învinși de ele.

Și totuși nu numai ca am supraviețuit. Acum, de fapt, înflorim.

În urmă cu patru luni am rămas fără preot și cu datorii, iar ca și cum nu ar fi fost destul, în această vară au apărut alte datorii neprevăzute.

În această săptămână ne-am achitat datoriile, toți creditorii noștri au fost plătiți până la ultimul penny. Am ieșit de pe roșu și suntem iar în negru, cum se spune în engleză. Viitorul pare luminos, strălucitor cel puțin față de cum a fost de Paște.

Săptămâna viitoare vom avea euharistia și apoi Episcopul John Flack va veni să conducă festivitățile noastre. Vor fi o nuntă și două botezuri, dar nicio înmormântare sper! De Crăciun, slujba ne va fi condusă de părintele Jan Jensen, care va rămâne cu noi până în ianuarie .

Deci, ce faci atunci când ajungi într-un asemenea moment important, atât de important ca acesta?

Înainte de a începe să ne felicităm pe noi înșine, există unele lucruri care trebuie să fie rezolvate .

Trebuie să iertăm cele trecute, astfel încât să putem privi spre viitor. Dacă biserica și-a șters, atunci noi, credincioșii ce suntem azi aici, trebuie sa iertăm, pentru a avea parte de un nou început.

Mesajul iertării este esențială pentru creștinism și credința noastră . Hristos a murit pe cruce pentru păcatele noastre.

Vă rog să faceți ceva nu pentru mine, ci pentru Hristos în această săptămână . Gândiți-vă la acei oameni care v-au rănit, amintiți-vă de greșelile pe care ei le-au făcut, greșeli mai mari și mai mărunte.

Și iertați-i pe acei oameni, chiar dacă merită sau nu.

Dacă încercați să iertați, dar nu puteți, pentru că rana este prea adâncă, faceți-vă curaj, pentru că sunteți oameni. Rugați-L pe Hristos să vă ajute pentru a ierta. Întrebați-L de mai multe ori în cazul în care rana nu se vindecă. El vă va ajuta să iertați, chiar și ce este de neiertat doare, ceea ce a cauzat atât de multă durere, o rană care încă persistă în viața ta.

În acest fel te vei deschide pentru binecuvântările pe care Le are pentru tine. Și El are binecuvântări pentru tine, pentru că Hristos a șters deja datoriile noastre și are un plan pentru noi .

Joi seara, foarte târziu, Marian, trezorierul nostru, m-a sunat. A fost foarte modest, cu o voce obosită și cu o durere în gât. El mi-a dat vestea că toți banii au fost depuși în contul nostru bancar și acum putem plăti toate datoriile noastre .

În dimineața următoare am plâns pentru că eram în cele din urmă fără datorii, era ca și cum păcatele noastre ar fi fost iertate. Am muncit din greu pentru a ne scoate din datorii, la fel cum au făcut ca mulți în această biserică: Patti, Jay, Nick, Marian, Ian și alții, astfel încât într-un fel acest lucru a fost rodul muncii noastre .

Dar știi ce? Iertarea lui Hristos nu costă nimic. Noi nu putem lucra pentru ea. Aceasta este dată în mod liber și cu grație.

Păcatele noastre sunt datoriile care ne țin legați de trecut și nu ne lasă să ne bucurăm de libertatea pe care Hristos o are pentru noi .

Deci, lăsați deoparte acele resentimente și ranchiune pe care le purtați cu voi în această săptămână și, în timp ce faceți asta, cereți-le iertare celor pe care Voi ia-ți rănit, cu vorba sau cu fapta, poate voit, poate nevoit. Nu contează cu cât de mult timp în urmă ați greșit, cere-ți totuși iertare și vei fi iertat de Dumnezeu și poate și de persoana față de care ați greșit. M-am gândit o dată chiar și doi ani să cer iertare cuiva, descurajat de faptul că ea m-ar considera prost că imi cer scuze păentru ceva ce se intamplase cu 20 de ani in urma. Mi-am facut pana la urma curaj, aveam nevoie de curaj sa o fac, si ea m-a iertat si am reluat prietenia aceea care fusese intrerupta toti acei ani, din cauza unei greseli.

Soțul ei a murit acum câteva săptămâni și am sunat-o să-i spun cât de rău îmi pare și ea a fost recunoscătoar pentru telefon. Dacă nu mi-aș fi cerut scuze nu ar fi fost niciun telefon, nici prietenie și nici mângâiere.

Dacă ati reflecta un moment la biserica noastra, care se apropie de venerabila varsta de 100, permiteți-mi să vă spun că suntem aici datorită oamenilor care au pășit prin aceste usi din stejar masiv în ultimul secol. Suntem aici datorită Lui , care este pe cruce în spatele meu deasupra altarului și în pictura din la partea din față a bisericii .

Nu atât de mulți oameni care au ajutat biserica pentru a supraviețui pentru a-i cunoaste pe toți. Pe unii îi știe doar Hristos si ii poarta in inima. Dar azi pot să spun multumesc celor care sunt cu noi, lui Patti, lui Nick, lui Jay, Clotildei, lui Gaby, lui Marian și Sonjei.

Îmi amintesc, de asemenea, de sprijinul lui Nancy și Alan, a căror sănătate îi împiedică să vină frecvent la biserică, dar și de preoții noștri de după 1989, Chris , John , Steve , James , Martin și Patrick.

Suntem spiritul Bisericii Învierii și suntem martori ai lui Hristos.

Toate aceste războaie îngrozitoare, suferința, ocupația și de anii de necredință nu a putut stinge flacăra speranței și flacăra lui Hristos.

Dumnezeu să binecuvânteze Biserica Învierii. La multi ani!”

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.