Opinia publică are convingerea că un suspect sau, şi mai grav, un inculpat poate candida atâta vreme cât vinovăţia sa nu a fost probată în procesul penal şi că morala nu ar avea nimic de-a face cu legea care stabileşte condiţiile participării la alegeri, condiţii care nu fac referire la reputaţie, conduită etică, oprobriu public etc.
În plus, se observă de la autorităţi o superficialitate inadmisibilă în analiza dosarelor de candidatură, iar de la opinia publică o resemnare sau o lipsă de reacţie faţă de o procedură de contestare judiciară a candidaturilor care pare formală, ipocrită şi aproape imposibilă din raţiuni de celeritate (termenele sunt de 48 de ore pentru contestaţia la decizia biroului electoral şi de 24 de ore de la sentinţa primei instanţe de respingere a contestaţiei).
O lege care nu se întemeiază pe etică şi moralitate, care nu răspunde aşteptărilor populaţiei, nu mai este o lege în sensul CEDO, ea devine ilegitimă. În domeniul electoral este chiar esenţial ca legea să fie legată de moralitate şi etică, întrucât politicienii şi aleşii sunt instrumentele democraţiei. O societate fără o democraţie întemeiată moral este o societate care se îndreaptă către autocraţie. Un astfel de pericol rezultă din slogane de campanie care sună periculos: să salvăm Bucureştiul de politicieni înseamnă nu să înlocuim politicienii acuali cu unii mai buni, mai etici, mai eficienţi, ci cu autocraţi care ne vor elimina, pas cu pas, dreptul de vot, ceea ce semnifică lipsirea de democraţie.
Pe de altă parte, legile electorale nu sunt emise în eter, nu se justifică prin ele însele şi nu se aplică în afara oricăror alte dispoziţii legale. Dacă ar fi aşa, atunci condiţia de a depune, în prealabil, un număr de semnături de susţinere ar fi o ipocrizie a legii, un permanent mijloc de a mima consultarea populară în afara perioadei normale de campanie electorală.
De altfel, legislaţia electorală nu poate fi înţeleasă şi aplicată în afara unor legi care reglementează funcţionarea administraţiei publice (spre exemplu, în legea administraţiei publice locale se stabilesc o serie de condiţii de moralitate şi de reputaţie care ar împiedica un suspect sau un inculpat să acceadă la funcţia de primar). În plus, în cazul în care candidaţii ar fi suspecţi sau inculpaţi în dosare penale, atunci legea alegerilor ar veni în conflict direct cu dispoziţii ale Codului de procedură penală, dispoziţii care, inculcate fiind, pot duce la arestarea candidaţilor şi la eventuale sancţiuni consecvenţiale aplicabile organelor care (nu) aplică sistematic legea.
În cele ce urmează (şi în atenţia Birourilor electorale de circumscripţie, precum şi a celor care intenţionează să conteste candidaturile celor puşi sub control judiciar, cu sau fără cauţiune) sunt câteva extrase şi comentarii relative la impactul acestor dispoziţii procesual penale în alegeri:
Conform art. 215 alin.1 din Codul de procedură penală, inculpatul pus sub control judiciar trebuie să respecte următoarele obligaţii:
a) să se prezinte la organul de urmărire penala, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanţa de judecată, ori de câte ori este chemat;
[…]c) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa […], conform programului […] sau ori de câte ori este chemat.
Notă: să presupunem că Piedone, Vanghelie, Oprescu sau Scripcaru vor fi aleşi primari (posibilitate care nu este doar teorie); în orice situaţie critică ce ar implica prezenţa unor asemenea primari de nădejde, iubiţi de popor, s-ar putea întâmpla ca procurorul, judecătorul sau poliţistul să îl cheme pentru diverse motive, „primarele” fiind obligat să se prezinte „ori de câte ori este chemat”, în caz contrar el expunându-se unei decizii de arestare; aşadar, prioritar pentru o astfel de persoană într-o astfel de situaţie nu va fi interesul comunităţii locale ameninţate de situaţia critică, ci convocarea organelor de urmărire penală.
Conform art. 215 alin.2 din acelaşi Cod de procedură penală, organul judiciar care a dispus măsura controlului judiciar poate, printre altele, să impună inculpatului:
a) să nu depăşească o anumită limită teritorială, decât cu încuviinţarea prealabilă a acestuia;
b) să nu se deplaseze în locuri anume stabilite de organul judiciar sau să se deplaseze doar în locurile stabilite de acesta;
c) să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;
[…]e) să nu desfăşoare […] activitatea în exercitarea căreia a săvârşit fapta;
[…]h) să nu participe […] la adunări publice.
Notă: nu putem şti, dar putem bănui că măcar una dintre obligaţiile de mai sus a fost impusă inculpaţilor care candidează la primărie, întrucât, de regulă, inculparea este „mulţumită” activităţii de primar derulate de cei în cauză cu (dez)onoare şi emoţie (de tipul dispreţului şi batjocurii la adresa inteligenţei alegătorilor). Mi-amintesc aproape cu certitudine că lui Oprescu i s-a permis să îşi părăsească domiciliul din afara Bucureştiului doar pentru a face pe chirurgul la Spitalul Municipal.
Birourile electorale de circumscripţie ar trebui, dacă îşi iau în serios rolul, să ceară actele prin care organele judiciare au impus astfel de măsuri inculpaţilor care candidează. În prezenţa oricăreia dintre acestea, va fi fost evident că acei candidaţi – inculpaţi nu doar că nu puteau strânge legal semnături de susţinere, dar ei se vor fi expus şi arestului preventiv. De altfel, gestul lui Piedone de a sfida justiţia (care i-a interzis o dată candidatura) prin depunerea unei a doua candidaturi este o probă a relei-credinţe în executarea obligaţiilor impuse în cadrul controlului judiciar.
Or, la aliniatul 3 al art. 215 Cprpcen se stabileşte că încălcarea cu rea-credinţă a obligaţiilor de mai sus determină înlocuirea controlului judiciar cu arestul preventiv.
Eu, unul, nu înţeleg de ce parchetul sau, după caz, instanţa nu îşi respectă obligaţia de supraveghere a controlului judiciar prevăzută de art.215 alin.4 şi alin.6 Cprpen – în mod normal şi prudent, aceste organe judiciare ar fi trebuit să monitorizeze acţiunea de strângere de semnături şi să intervină la Biroul electoral/judecătorie/tribunal pentru a sesiza aspectele de încălcare a condiţiilor controlului judiciar şi să ia măsurile ce se impun. Unde sunt DNA şi DIICOT când este nevoie de ele? Pentru modul în care s-au adunat semnături în multe cazuri de candidaţi inculpaţi, ar trebui să devină aplicabile imediat dispoziţiile art. 215 alin.7 Cprpen, organele penale urmând a cere arestarea, mai ales că tribunalul a indicat, în cazul Piedone, că sunt aspecte penale incidente în dosarul de candidatură.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.