O viață de om povestită pe o bancă

Nea Matei stă pe o bancă, aflată lângă alte trei. Patru bănci și patru oameni într-o după-amiază călduță de primăvară. În jur miroase a verde și a lemn ars.

Fiecare om are povestea lui de viață. Și oamenii parcă sunt cărți. Își încep povestea când își deschid sufletul, precum o carte își mișcă paginile. Cu privirea în pământ, nea Matei privește în gol spre asfalt, fără să îl vadă. Cu mâinile încrucișate pe genunchi și ușor aplecat de spate, bărbatul pare indiferent la tot ce îl înconjoară. Îl întreb dacă pot sta lângă el, pe bancă. Nu are nimic împotrivă. Încet, încet, cu o voce din care răzbate amarul, începe să-și depene amintirile.

Pe vremuri a lucrat la fabrica de anvelope Danubiana, aflată în Popești-Leordeni, apoi a mai lucrat pe ici, pe colo. Și pentru că era fiu de chiabur, iar comuniștii au confiscat proprietățile familiei de la Sintești, i-a fost destul de greu să răzbească. S-a căsătorit și a avut doi copii. Până să se angajeze la Danubiana (nea Matei îi spunea în glumă „Danubeleaua“), iar copiii erau încă mici, a locuit cu soția și cu ambii copii într-o cămăruță închiriată, într-o casă din Popești-Leordeni. Vara mai era cum mai era, însă iarna, gheața de sub patul în care dormeau toți patru era groasă cât brațul.

Germania, un vis frumos

Apoi s-a angajat la fabrică și a primit o locuință de serviciu într-un bloc nou-construit, prin ’65. Lucra în 2-3 schimburi și când ajungea acasă era negru de fum. Fumul și țigările i-au afectat plămânii. Și fuma foarte mult. „Prima țigară am fumat-o la 14 ani, iar când tatăl meu a aflat, m-a bătut cu cureaua“, își amintește nea Matei. În urmă cu ceva timp, a fost operat la plămâni și din cauza asta respira greu când povestea. Se oprea des din povestit și ofta din când în când, trăgându-și sufletul necăjit.

S-a bucurat când a venit Revoluția. Spera să vină vremuri mai bune. Și visa să plece în Germania. A rămas doar un vis. Acum este la pensie și citește cărți doar în limba germană. Și face chiar și integrame dintr-o revistă nemțească de care i-a făcut rost un prieten. A fost și în Germania, la niște prieteni, a stat un timp, dar s-a întors. Și a rămas cu regretul că nu s-a putut muta acolo. Acum e prea târziu. Și e singur. Soția i-a murit de câțiva ani. A dus-o la spital și a internat-o, că avea mari dureri de spate, iar a doua zi, când s-a dus la ea să îi ducă ceva de mâncare, a găsit patul gol.

Nimeni nu se mai ține de cuvânt

Copiii s-au căsătorit și sunt acum la casele lor. N-au timp decât de familiile lor și de serviciu.

Mai vorbește cu ei la telefon, dar în rest își vede fiecare de viața lui. Nea Matei se descurcă cum poate. Mănâncă te miri ce, își spală rufele, face curățenie. Se gospodărește singur. Trece câteodată pe la biserică și îi place să stea pe bancă, la aer. În casă nu rezistă mult. De când a ieșit la pensie, parcă nu mai are niciun rost pe lumea asta. Și își drămuiește pensia de câteva sute de lei pe lună.

Politică nu face. E dezamăgit de toate promisiunile guvernelor și ale președinților făcute în prag de alegeri. Pentru că după aia nimeni nu se mai ține de cuvânt.
În timp ce povestește, nea Matei ia un pahar de cafea rămas lângă el pe bancă și privește înăuntrul lui. Clatină din cap și îl așază la loc, cu grijă, să nu se verse aerul din el.
Un vânt de primăvară adie peste palmele sale bătătorite și peste ridurile adânci, săpate de ani și de greutăți pe fața-i tristă. Cu glas molcom, nea Matei mai șoptește mâhnit: „Asta e. Viața merge înainte. Până unde se termină“.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Alice-Diana Boboc 16 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.