ULTIMA ORA
Previous Pause Next
 
Home » Arte & Popcult » O piesă despre Holocaust, jucată de Teatrul Maghiar din Cluj în Cehia

O piesă despre Holocaust, jucată de Teatrul Maghiar din Cluj în Cehia

10 Sep 2009 | 0 comentarii | 791 vizualizari
Rating:
3 voturi
Marime text a A  Trimite pe email   Comenteaza
 
„Născut pentru niciodată”, un spectacol încă necunoscut publicului român, a fost jucat joi la Plzen de actorii Teatrului Maghiar din Cluj. Piesa a mai fost prezentată la Avignon, iar premiera naţională va avea loc la sfârşitul lui septembrie.
 
Nascut pentru niciodata
„Născut pentru niciodată” e titlul simbolic-paradoxal al celei mai recente producţii a Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, pe un text de Visky Andras şi în regia lui Tompa Gabor. Spectacolul este necunoscut publicului român: premiera sa naţională va avea loc abia la sfârşitul lunii septembrie, la Cluj. „Născut pentru niciodată” a fost însă jucat la Festivalul de la Avignon, în iulie, şi la Festivalul Internaţional de Teatru de la Plzen (Cehia), în 10 septembrie. Criticii francezi l-au considerat o revelaţie a secţiunii „off” a Festivalului din Avignon, chiar şi cei mai exigenţi având aprecieri elogioase la adresa creatorilor săi. Criticii de la Plzen urmează să se pronunţe, dar aplauzele de la finalul reprezentaţiei din Cehia sunt de bun augur.

Omul fără nume, eroul piesei lui Visky, este un străin ce poposeşte în mijlocul unei mici comunităţi. Nu contează de unde vine, contează că e Al Zecelea, cel care completează numărul necesar pentru spunerea unui „kadish”, a unei rugăciuni iudaice. Însă Omul fără nume va rămâne un străin. Experienţa sa e atât de altfel faţă de a celorlalţi, încât integrarea e imposibilă. Una din scene, a „pokerului lagărelor”, marchează „superioritatea” sa. Când toţi ceilalţi, purtând măşti-cranii pe faţă, strigă încântaţi „Mauthausen”, „Siberia”, licitând la macabrul joc, el zice „Auschwitz”. E poker, mai mult nu se poate.

Dramaturgul Andras Visky a creat un text dramatic aproape monologal, asemănător unei incantaţii, dar atât de dur în imagini încât aparenţa sa de „poveste” se sparge sub apăsarea întâmplărilor evocate. „Născut pentru niciodată” e mărturia, se poate spune, a unui supravieţuitor al Holocaustului. Tema e frecventă în artă şi poate provoca suspiciuni, ar zice cârcotaşii. Doar că eroul piesei nu e un „martor al Istoriei”, neapărat, ci un om care-şi dezvăluie traumele, temerile, tumorile intime pe care i le-a lăsat Istoria şi care s-au răsfrânt în viaţa sa de zi cu zi. A supravieţuit celei mai teribile experienţe umane, dar nu mai e viu, de fapt. E născut pentru niciodată, pentru că nu se mai poate „rostui” nicăieri.

Alte secvenţe pun Istoria în ramă, ca să facă loc istoriei. Omul fără nume şi-a pierdut familia şi n-o mai poate reface. „Cartea”, acea carte sfântă invocată de ceilalţi, nu-i mai este de ajuns, aşa că el îşi scrie Cartea sa. Dumnezeu e invocat ca un Samson ce a fost „despuiat” de păr şi barbă, pierzându-şi astfel puterea, iar citatele din Scriptură completează acest „puzzle” halucinant, al deznădejdii şi speranţei.
Contrapunctul acestui plan este căderea, sau răzbunarea prin absurd. O scenă, de exemplu, în care bucătarul unei şcoli cu aspect de lagăr îl linguşeşte pe directorul care cântă la vioară şi urlă la elevi, are aspectul unei parodii groteşti, duse la extrem. Absurdă e şi scena „pokerului lagărelor”, cu coregrafia sa hidoasă. În text se face uneori apel la Beckett, trimiterea fiind limpede: lumea şi-a rupt osia şi merge anapoda. Cea mai teribilă secvenţă e însă povestea omorârii unei vaci, narată de Omul fără nume. Un grup de „răzbunători” decide să aplice „soluţia finală”. Aşa că merg la un evreu sărac, îi scot vaca în uliţă şi o „execută”, sub privirile familiei îngrozite. Acest simbol brutal al gratuităţii morţii scoate la iveală, net, derizoriul Istoriei din care Omul fără nume a ieşit născut pentru niciodată. Adepţii „soluţiei finale”, naziştii, şi-au ratat şansa la glorie, dar au ratat şi şansa Omului fără nume de a mai exista. „Istoria” şi „istoria” se anulează reciproc. Chiar şi dacă supravieţuieşte, victima rămâne victimă.

Regizorul Tompa Gabor a mizat pe accentele absurde ale textului integrându-le în ansamblul plin de rigoare al montării. Actorii joacă expresiv dar reţinut, consumând intim şi empatic tensiunea întâmplărilor scenice. Replicile majorităţii sunt aproape inexistente, expresivitatea lor bazându-se pe coregrafia nuanţată imaginată de Vava Ştefănescu, cu zvâcniri de forţă şi unduiri de grup. Corul din care uneori se desprinde câte un personaj a fost alcătuit din Hilda Peter, Attila Orban, Balazs Bodolai, Eniko Gyorgyjakab, Zsolt Bogdan, Erno Gallo, Lehel Salat, Ferenc Sinko şi Emoke Kato. Omul fără nume a fost Dimeny Aron. O echipă admirabilă, care s-a adaptat cu uşurinţă spaţiului de joc de la Plzen şi a păstrat perfect ritmul, naturaleţea, coordonarea şi expresivitatea spectacolului. De remarcat şi scenografia Carmencitei Brojboiu, care exprimă vizual simbolurile piesei, cu „celule” – alveole - care fac parte din viaţa personajelor, ca nişte ghiulele atârnate de glezne, de care nu se poate scăpa. Tema muzicală principală – tristă, uşor resemnată – poteneţează şi mai mult accentele textului dramatic.

„Născut pentru niciodată” e unul din acele spectacole la care se tace şi se simte. A demonstrat-o reprezentaţia de la Plzen, pe care spectatorii au urmărit-o cu atenţie susţinută, aplaudând apoi cu o anume reţinere la început, cu forţă după aceea, ca desprinşi dintr-un vis. „Născut pentru niciodată” este o poveste despre oameni, nu despre Istorie. Despre oameni „după chipul şi asemănarea” noastră, a celor ce mai avem nume.
 

Claudiu Groza (Plzen)
 
 
Cotidianul.ro va recomanda portalul MONEY.ro si MONEY WEB TV.
 
Abonare Newsletter
 
 
 

0 comentarii

 
 
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici.
Daca nu aveti cont va puteti inregistra aici.

 
Întrucât dorim ca site-ul cotidianul.ro să rămână un spaţiu al al discuţiilor civilizate, îi invităm pe cei care postează comentarii la articole să respecte următoarele reguli:



1. Să folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile xenofobe, antisemite sau rasiste

2. Să se refere doar la articolul la care postează

3. Să se abţină de la atacuri off topic la adresa autorilor


Nerespectarea acestor reguli va duce la şteregerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Abaterile repetate vor avea drept consecinţă banarea.
Citeste si:
Video News Network
 
 
 
 
 
 
ARTE & POPCULT

“Un fel de Peter Pan al filmului românesc”

20 Noi 2009 Doinel Tronaru | 0 comentarii
Unul dintre cei mai originali şi esteţi cineaşti români, cu o operă prolifică şi inegală, de un mare rafinament, Iulian Mihu, este readus în atenţia publicului printr-un film documentar, care are premiera luni seară.

“Kraftwerkul francezilor”, Air, concertează pentru prima oară în România (video)

20 Noi 2009 Victor Popescu | 0 comentarii
Duoul parizian de muzică electro va cânta la Sala Polivalentă pe 11 februarie 2010.

Dickens reloaded în 3D

19 Noi 2009 | 0 comentarii
Filmul “Poveste de Crăciun” (“Disney’s A Christmas Carol”), care a avut premiera pe 3 noiembrie, rămâne fidel nuvelei lui Dickens din 1843 în structură, stil şi limba vorbită, dar aduce cea mai modernă cinematografie digitală (3D şi IMAX 3D) pe marile ecrane. Acest melanj este în acelaşi timp punctul forte şi punctul slab al filmului care continuă să ruleze cu succes.

Spiritul francez filtrat prin sensibilitatea românească

19 Noi 2009 Magdalena Popa Buluc | 0 comentarii
La Muzeul Naţional de Artă al României nu pierdeţi o magnifică expoziţie, intitulată „Călătorie în Bretania”, pe urmele artiştilor francezi şi români inspiraţi de lumea bretonă, de vechile oraşe medievale, de tradiţiile şi de bogăţia culturii populare, de peisajul grandios şi sălbatic, de fizionomiile aspre ale locuitorilor.

Hilda Peter: „Acum încep să primesc complimente şi pentru rolurile din teatru“

19 Noi 2009 Gabriela Lupu | 2 comentarii
Pentru a face un interviu cu Hilda Peter, interpreta rolului Katalin Varga din pelicula cu acelaşi nume, actriţă nominalizată la Premiul pentru Cel mai promiţător debut la „British Independent Film Awards“, m-am deplasat până la gară. Nu ca să iau trenul spre Cluj, unde lucrează şi locuieşte actriţa, ci ca să bem împreună o cafea cu vreo câteva ore înainte de plecarea ei spre casă. Discuţia noastră a fost atât de intensă încât relaţia ziarist-intervievat s-a diluat foarte repede şi am sfârşit prin a o conduce la tren de parcă eram prietene de când lumea.
 
CELE MAI
 
 

Spatiile publicitare F5 sunt administrate de