Recent, emisiunile de ştiri au transmis un fapt inimaginabil pentru România în perioada de criză economică sau postcriză pe care o traversăm: o societate comercială realizează un profit de 19%. Societatea comercială nu este alta decât Apa Nova, care a fost înfiinţată în 1999 după ce compania franceză Veolia a cumpărat Regia de Apă Bucureşti. Tot emisiunile de ştiri ne-au informat că în toate celelalte ţări în care compania Veolia are investiţii profitul nu depăşeşte 1,5%.
Preţul considerat modic – 100 milioane de dolari – cu care compania a cumpărat Regia de Apă Bucureşti cuprindea cele două staţii de filtrare, Dragomireşti şi Roşu, plus reţeaua de distribuţie, a fost justificat atunci prin investiţiile majore pe care compania urma să le facă în înlocuirea reţelei şi modernizarea celor două staţii.
De atunci au trecut 16 ani. Dacă în fiecare an compania ar fi schimbat câte20 kmde reţea – ceea ce nu este deloc mult -, în prezent am fi avut o reţea nouă de circa320 km, ceea ce înseamnă puţin mai mult de 50% din reţeaua de apă a Capitalei. Dar Apa Nova s-a mulţumit doar cu intervenţiile de urgenţă, aşa cum fac şi Enel şi Distrigaz.
Cei care trebuiau să urmărească realizarea investiţiilor, să facă presiuni pentru îndeplinirea cauzelor contractuale aflăm tot din jurnalele de ştiri că sunt suspectaţi de luare de mită, oferită cu generozitate de societatea care realizează profit de 19%.
Consiliul General al Municipiului Bucureşti, beneficiarul investiţiilor efectuate de Apa Nova, aproba indulgent proiectele care măreau profitul companiei.
Concluzia vine de la sine: în România nu putem lăsa lupta cu corupţia doar pe seama DNA.
Societatea civilă trebuie să-şi îndeplinească rolul de observator al bunei funcţionări a instituţiilor statale, pe care îl îndeplineşte cu succes în alte părţi ale lumii şi să ceară periodic Executivului să o informeze cu realizarea clauzelor din contractele de investiţii.
Au trecut 25 ani şi Capitala arată mai rău ca în 1990 iar reţelele de apă, gaze, canal şi electricitate – definitorii pentru confortul urban – sunt aceleaşi ca în 1989.
Ştiam cu toţii că Arena Naţională a costat cu zeci de milioane mai mult decât proiectul similar realizat în Germania. Aflăm acum că şi acoperişul care a costat 25 milioane de euro nu rezistă decât la ploi uşoare, de vară, duminică seară cedând, pur şi simplu, în faţa şuvoaielor de apă căzute din cerul aglomerat de nori.
Şi cu toate acestea nu am văzut niciun primar general sau de sector indignat, niciun consiliu general sau local oripilat. Ba mai mult, am aflat săptămâna aceasta că Primăria Generală şi primăriile de sector au beneficiat de un buget de investiţii în ultimii 10 ani de circa 20 miliarde de euro. Niciunul din organele abilitate să verifice aceste investiţii nu pare preocupat să afle unde s-au dus aceşti bani.
Nu credeţi că ar fi timpul să fie ajutaţi?
Constantin Sima este preşedintele Asociaţiei Procurorilor din România
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.