Obiecte de artă care povestesc un stil, o pasiune…

Într-o scenografie fastuoasă de Jacques Grange, cea de 27-a Bienală a Anticarilor şi-a închis porţile. O Bienală elitistă, cu un număr restrâns de expozanţi, cu galerii cu piese de valoare şi rare. Iată o mică selecţie din cele mai frumoase obiecte pe care vizitatorii le-au putut admira.

Mobilier şi arte decorative

Masă în lac japonez, cu ornamente de bronz, semnată Jacques Dubois

De la Vârsta de Aur a secolului al XVIII-lea la fastul Art deco, în faţa vizitatorilor s-a derulat o panoramă diversificată a artelor decorative franceze şi străine… Lacurile japoneze, precum un mic Birou, semnat Jacques Dubois, realizat în 1742, ilustrează măiestria ebenistului. Ornat cu bronzuri, el reprezintă o piesă extrem de rară, nemaigăsindu-se decât două modele similare conservate în Colecţia Rothschild de la Waddesdon Manor.

Fotoliu marca Carl Peter Svensson

În standurile Galeriei Aaron s-a putut observa o remarcabilă selecţie de mobilier din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, printre care o pereche de fotolii din palisandru masiv, din lemn de trandafir, ornat cu bronzuri argintate, datate 1865, ce ilustrează stilul neo-Renaşterii, care a făcut furori în Europa în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Ele au fost vândute de către Carl Petter Svensson, tapiser şi negustor de artă din Stockholm. Stilul lor evocă pe cel al Casei londoneze a lui George Trollope.

O piesă rară stil Marie Antoinette la Galeria Kraemer

Semnat de Johann Gabriel Doppelmaier (1671-1750), a putut fi admirat un Glob pământesc în miniatură, cu două sfere, una prezentând Pământul, iar cealaltă, galaxia cerească, datat 1736. Unul din primele globuri încorporate purta semnătura lui Johann Baptist Homann şi a făcut parte din colecţia de la British Library din Londra. Astăzi se cunosc numai 5 exemplare, iar unul este conservat la Muzeul din Dresda. Este o piesă extrem de rară.

Balerina japoneză Sada Yacco

Sada Yacco (1871-1946), starul mondial al dansului, celebra dansatoare japoneză a subjugat lumea întreagă. Trupa sa a fost una dintre primele companii japoneze care au evoluat în Occident, dar şi în Statele Unite, iar în 1900 era prezentă la Expoziţia Universală de la Paris. Dansurile narative ale frumoasei Sada Yacco l-au influenţat pe Picasso, care a realizat un afiş al spectacolului său. Acum, o mică statuetă reprezentând-ope Sada Yacco, realizată de Edmond Lachenal, a fost etalată la Galerie Laurence Vauclair.

Modernism versus Art Nouveau

Ceainic creat de Christophe Dresser

O ţară, două creaţii şi două stiluri diferite: la standul lui Oscar Graf s-au putut admira un Ceainic realizat de Christopher Dresser, datat 1879, şi o Cutie mică de ceai de Archibald Knox, datată 1901. O generaţie îi separă pe cei doi creatori. Primul era născut în 1834 la Glasgow. El a devenit unul dintre cei mai importanţi creatori din epoca victoriană, abordând domeniul artelor decorative. S-a afirmat prin stilul său modernist şi funcţional, care l-a devansat pe cel al Bauhaus-ului din secolul următor. Acest ceainic este unul din cele patru exemplare cunoscute în lume, create în stilul revival, care a triumfat la Expoziţia Universală. Cel de al doilea creator, Archibald Knox, s-a născut în 1864 în Scoţia. El a colaborat cu Dresser, cu firma Liberty and Co, fiind inspirat în creaţiile sale de arta celtică. Era opusul personalităţii lui Dresser. Cutia de ceai este preţioasă şi rafinată, creată la o distanţă de 20 de ani faţă de ceainicul lui Dresser şi se relevă dintr-un univers diferit.

Un Gros Magot

Două vase emailate în stilul exotico-orientalist, la Galeria Herve Aaron

Europa secolului al XVIII-lea era pasionată de chinezării şi în special de repertoriul artelor decorative. O excepţională Pendulă à la Magot, într-o remarcabilă stare de conservare, reprezintă un exemplu elocvent. Voga pendulelor ”à la Magot” s-a născut în 1730 la Paris, cunoscând apogeul între anii 1740 şi 1750. Modelele ornate cu flori, realizate din porţelan, cu Magot. Cu figura sa veselă şi pântecul voluminos, aşezat pe un postament, albastru şi oranj, Hotei, unul dintre cei şapte zei ai norocului din Japonia, este îmbrăcat cu veşmânt negru şi albastru, subliniat pe margine de roşu, realizat în porţelan Imari. Turbanul său, din bronz aurit, este flancat de două pene care-i permit să ţină deasupra capului un ceas de formă hexagonală din porţelan Kutani, deasupra ceasului aflându-se un mic personaj în porţelan emailat reprezentând unul din cei şase discipoli ai lui Budha. El relevă amestecul armonios între diferitele porţelanuri japoneze de la sfârşitul secolului al XVII-lea, îmbinate cu bronzuri aurite, cizelate, care compun această pendulă creată în 1730. Ceasornicarul care a creat pendula este Claude Du Grand-Mesnil. Se mai cunoaşte o pendulă de acest tip, dar a cărei cutie este octogonală, care se află conservată la Versailles, dar a cărei bază, din păcate, a fost pierdută şi refăcută în 1836.

Virtuozitatea marchetăriei florentine

Glob în miniatură, creat de Johan Gabriel Doppelmair

Arta marchetăriei Grand Siècle era formată din pietre dure şi de aceea avea şi denumirea ”pictură în pietre”, de fapt, o tehnică de mare virtuozitate care s-a dezvoltat în Italia în timpul Renaşterii, sub forma unor somptuoase decoruri, sub egida familiei Medici.

Până în primul sfert de veac al secolului al XVII-lea, atelierele romane şi florentine aveau privilegiul marchetăriilor sub forma motivelor geometrice inspirate de placajele murale antice descoperite la Roma. Dar Francesco I de Medici, Marele Duce al Toscanei, care a reorganizat atelierele şi manufacturile de Stat în 1588, a preferat să adauge noi elemente decorative, şi în special ornamente figurative inspirate de floră şi faună.

Pendula Marele Magot

Aceste decoruri policrome au fost îmbogăţite cu fastuoase pietre semipreţioase, de la lapis lazuli la calcedonie sau jasp, încrustate pe marmură neagră de Flandra. Publicul vizitator a fost atras, în Galeria Gismondi de la Paris, de frumuseţea unei mese realizate de Giovanni Battista Foggini (1652-1725), directorul manufacturii Marelui Ducat de la Florenţa, care mai semnase şi o altă masă, datată 1716, de mari dimensiuni, 99×182 de centimetri, conservată în Galeria Palatină de la Palatul Pitti de la Florenţa.

Legendarul Jacques Doucet

Galeria Cheska Vallois a dorit să aducă un omagiu creatorului Jacques Doucet prezentând câteva dintre mobilele şi obiectele provenind din colecţia sa. Născut la Paris în 1852 şi dispărut în 1929, Jacques Doucet a fondat una dintre primele case de haute couture. El şi-a atras rapid o clientelă bogată şi aristocrată, de actriţe şi de femei frumoase, precum Sarah Bernhardt, Rejane, Liane de Pougny, ceea ce i-a permis de a-şi exersa şi pasiunea de colecţionar şi bibliofil.

Masă abstractă din lemn lăcuit roşu şi negru de Eileen Grey

În luxoasa sa locuinţă tronau picturi de Chardin, La Tour, Watteau şi mobile realizate de celebri ebenişti. În 1912, colecţia sa este vândută pentru 15 milioane franci-aur, şi el începe o nouă aventură, cea a artei moderne, a Art Deco. Jacques Doucet achiziţionează pânze de Manet, Cezanne, Degas, Van Gogh şi mobilier al iluştrilor creatori contemporani. Se instalează într-o reşedinţă impozantă de pe Avenue Bois de Boulogne, aducându-i ca decoratori pe Paul Iribe şi Legrain, pe sculptorii Miklos şi Csaky. Îi cere apoi scriitorului marseillez André Suares de a constitui o colecţie de cărţi şi manuscrise, achiziţionând apoi manuscrisele originale ale lui André Breton şi Aragon, din jurul anilor ’20, cât şi pe cele ale lui Robert Desnos.

Masă Pierre Legrain

Colecţionarul Jacques Doucet întreţinea relaţii amicale cu Apollinaire, Max Jacob, Blaise Cendrars şi Raymond Radiguet. În 1928 îşi fixează studioul într-o altă reşedinţă, unde îşi etalează colecţia sa de Art Deco, dar şi de pictură modernă, un loc important ocupându-l una din operele lui preferate, Domnişoarele de la Avignon de Picasso. După moartea sa, biblioteca lui este oferită Universităţii din Paris, iar lucrările de Art Deco sunt dispersate, unele fiind puse în vânzare la diferite case de licitaţie. Printre cele 40 de mobile şi obiecte reunite de Galeria Cheska Vallois figurează piese mitice, precum o masă semnată Eileen Grey, datată 1915, din lemn roşu lăcuit. Alături de ea, alte piese sculptate cu mare artă, semnate Jacques Emil Ruhlmann, Clement Rousseau, Robert Adler şi Jean Charles Moreux, mai puţin cunoscut, a cărui masă cu blatul şi picioarele încrustate cu fildeş, crocodil şi cristal este datată 1926.

Un cabinet al grădinilor, cu imaginea lui André Le Nôtre

Masă în fildeş, crocodil şi cristal de Jean-Charles Moreux

Printre standurile cele mai originale de la Bienală s-a remarcat şi Galeria Vandermeersch, care reprezintă un moment mai puţin cunoscut în istoria Bienalelor, grădinile, creaţie iniţiată de André Le Nôtre la Versailles, unde a ornat grădinile cu decoruri din faianţă. Galeria prezintă un extraordinar cabinet de vegetaţie, reconstituind imaginea creaţiilor celebrului arhitect peisagist.

Piesă de Eileen Grey

Pot fi admirate extraordinare decoruri din faianţă regală, datorate unei documentaţii fascinante, după grădinile de la Versailles, create şi de Jean Cotelle, al cărui Bosquet de la montagne d’eau este un ansamblu de vase de faianţă pe un fond albastru şi alb, în care se recunosc modele decorative ieşite din atelierele din Nevers. Devenit apoi un fenomen la modă în castele şi în palatele regale franţuzeşti, decorul din faianţă, inspirat de modelele grădinilor se regăseşte atât la Chantilly, cât şi la Saint-Cloud.

Fântână de masă cu decor policrom, cu cortegii marine, Nevers, 1860

Câteva dintre aceste vase reproduceau, de asemenea, în alternanţă, şi arbuşti, şi plante. O fântână de masă monumentală, cu un picior circular şi decor policrom, cu cortegii marine pe un fond albastru, Nevers 1680, ce a aparţinut unei colecţii private, a captat privirile. La fel ca şi un vas monumental, alb şi albstru, de 53 de centimetri, de asemenea din manufactura de la Nevers, 1665.

Platou de formă circulară, cu decor alb pe fond albastru numit Albastru persan

Această faianţă barocă a putut fi admirată alături de porţelanurile chinezeşti în vogă la sfârşitul secolului al XVII-lea. Construit în 1670 în mijlocul unor grădini de flori, distrus în 1687, Trianonul de Porţelan, reprezentând pasiunea lui Ludovic al XIV-lea şi a Doamnei de Montespan pentru cultura chineză, a fost acoperit de plăci de faianţă. Modul de a armoniza decorul cu natura, în ”grădinile de faianţă”, a fost împrumutat din cultura orientală. Anumite decoruri s-au hrănit din influenţele stilistice şi iconografice asiatice, ca un elogiu adus Chinei, unele purtând chiar nume influenţate de aceasta.

Trianonul de Porţelan

Producţia de faianţă eminamente regală nu s-a oprit numai la vase şi ghivece de grădină. Exista o extraordinară diversitate în special pentru serbările de la Curte. Printre bazinele cu apă, printre fântâni, se distingeau decoruri diverse, care îmbinate ofereau o scenă de spectacol impresionantă. Monumentalitate, un baroc accentuat şi o mare complexitate tehnică erau caracteristice acestor vase care, dincolo de frumuseţea lor, erau cunoscute şi pentru funcţionalitate. Dar, mai ales, erau admirate pentru nobleţea faianţei baroce franceze.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.