„Omul antic: cotidian şi imaginar”, la Muzeul Municipiului Bucureşti

Viaţa omului antic rămâne un subiect foare rar prezent în reprezentările expoziţionale din România. Deşi cronologia ne prezintă o scală a timpului foarte întinsă, de câteva mii de ani, noi, cei de astăzi, nu suntem foarte diferiţi faţă de antecesorii noştri, din perspectiva antropologiei fizice. Desigur, omul modern trăieşte în mijlocul altor detalii cotidiene, de la regimul alimentar, care s-a ascuns în rafinarea plăcerii, la dezvoltarea tehnologiei într-atât de mult încât putem interveni asupra genomului uman. Ce am pierdut cu trecerea timpului? Ce moştenire este tăinuită încă, în fiecare dintre noi, rămasă din viaţa trăită a omului antic, timp de mii de ani, înaintea noastră? Expoziţia Cotidian şi imaginar. Vasele greceşti din colecţia „Maria şi dr. George Severeanu” introduce publicul bucureştean şi nu numai în atmosfera Greciei antice, urmărind evoluţia ceramicii greceşti din secolul al X-lea a. Chr. până în secolul al IV-lea a. Chr. Artefactele expuse fac parte dintr-o valoroasă colecţie, adunată de dr. George Severeanu la începutul secolului trecut şi donată Muzeului Municipiului Bucureşti.

Ceramica pictată greacă continuă să captiveze imaginaţia privitorilor de mii de ani. Majoritatea comunităţilor produceau vase cu forme şi mărimi diverse în funcţie de utilitate, însă doar în puţine centre se creau astfel de obiecte de artă. Acestea erau folosite în general pentru depozitare, transport, amestecare şi servire şi în unele cazuri erau selectate pentru a fi oferite zeilor sau pentru a fi folosite în ritualuri funerare. În majoritatea cazurilor, vasul era lucrat la roată de un olar şi decorat ulterior de către un pictor după tehnica folosită în perioada respectivă.

Alabastron

Datare: 620-590 a. Chr.

Formă: corp în formă de pară cu fundul rotunjit, gât îngust, gură largă şi o mică tortiţă pentru prindere ce se prinde cu ataşul inferior de gât şi cu cel superior de marginea buzei.

Decorul, realizat printr-o serie de incizii şi ornamente realizate cu firnis negru pe fond alb gălbui. Pe buză şi pe fund petalele unei flori, pe marginea buzei o serie de puncte, exteriorul toartei acoperit cu firnis negru iar pe gât o serie de dungi verticale. Pe jumătate din corpul vasului este realizată o sirenă, cu aripile desfăcute, cu capul spre dreapta. Detaliile au fost realizate prin linii incizate (penele, părul, coada) şi retuşurile realizate cu roşu (faţa, pieptul şi o parte din pene). În partea dreaptă două rozete mari şi pe corpul vasului încă cinci de mai mici dimensiuni.

Picturile explorează o mare varietate de subiecte, de la scenele de viaţă cotidiană la întrecerile sportive, luptele dintre războinici, legende şi fiinţe mitologice. Lumea reală şi cea imaginară se întrepătrund în aceste teme, oameni şi zei, animale şi fiinţe fantastice apar reprezentate împreună.

Calitatea atât a tehnicii, cât şi a picturii face din aceste vase adevărate capodopere. Fiecare piesă reprezintă o oportunitate de a afla informaţii despre o civilizaţie fascinantăşi de a completa datele oferite de către sursele literare sau epigrafice.

Prin combinarea materialelor ilustrative şi a pieselor din colecţia amintită, expoziţia îşi propune să sugereze o evoluţie a ceramicii antice greceşti iar vizitatorii sunt invitaţi să descopere înţelesul imaginilor reprezentate pe suprafaţa vaselor precum şi povestea societăţii în care acestea au fost create.

Expoziţia este organizată de Muzeul Municipiului Bucureşti, fiind deschisă la Palatul Suţu (Bddul. I.C. Brătianu, nr. 2, sector 3), în perioada 18 decembrie 2015 – 30 iunie 2016 şi prilejuieşte o nouă întâlnire a publicului cu un patrimoniu valoros provenit din colecţia „Maria şi dr. George Severeanu”.

Revenind la cotidianul omului antic, încercăm să privim detaliile artefactelor păstrate din acele timpuri. Personaje obişnuite, care, iată-le, trăiesc la fel de obişnuit în preajma zeilor. Şi au alături fiinţe stranii, în a căror existenţă credeau şi în a căror bunăvoinţă investeau. Viaţa obişnuită, cu întregul său traseu de la naştere la moarte, se desfăşura în armonie cu natura şi în respirarea apropiată a zeilor. Acest lucru nu însemna lipsa cruzimii, a arbitrariului, dar, în acelaşi timp, avem tendinţa clară şi fermă către discernământ, armonie. O societate care probabil privea altfel individul, dar care, adesea, s-a pus în slujba libertăţilor lui transferându-le puterii colective, şi de aici democraţia greacă şi republica romană. Dreptul civil al familiei din perioada romană reprezintă structura actualului cod civil, din toată lumea modernă.

Detaliile vieţii cotidiane, prezente în ceramica greacă din colecţia George Severeanu, pot fi văzute pentru prima oară după mai bine de 30 de ani. Avem, cum spuneam, partea de timp real al cotidianului antic, şi aici mă refer la timpul păcii, dedicat cel mai adesea, în lumea greacă, atleţilor şi pregătirilor pentru olimpiadă.

Lekythos

Datare: 525-475 a. Chr., pictură tip Haimon.

Formă: tip standard, modelat la roată dintr-o pastă fină, de culoare cărămizie. Corpul cilindric, ce se îngustează spre bază; cu diametrul maxim în zona umărului; gura în formă de pâlnie; gât lung; picior scurt; în formă de disc, cu profil în două trepte, fundul plat şi prevăzut cu o adâncitură conică în centru. La exterior gura şi partea inferioară a corpului acoperite cu firnis negru.

Pe umăr două rânduri de bastonaşe, dispuse radiar.

Decorul, realizat printr-o serie de incizii şi ornamente realizate cu firnis negru, decolorat în cea mai mare parte în maro-roşcat, pe fond cărămiziu.

În partea superioară a corpului motivul meandrului urmat de două linii orizontale. Sub acesta, este pictat un car cu patru cai în care se află un personaj feminin ce se ţine cu mâinile de unul masculin, cu barbă, ce ţine în mână un obiect redat schematic, probabil un kantharos sau o kithara. Caii sunt mânaţi de un satir ce priveşte spre car, identificând astfel cele două personaje drept Dionysos şi Ariadne. În spatele cailor, o figură feminină, cel mai probabil o menadă, priveşte spre zeu. Pe fundal se observă ghirlande de iederă.

Detaliile au fost realizate prin o serie de incizii (faldurile hainelor, piesele de harnaşament, carul, siluetele cailor, barba zeului şi părul celorlalte trei personaje) iar retuşurile cu alb (mâinile Ariadnei, mâna lui Dionysos, faţa menadei şi hamurile).

Sub scenă o bandă de culoare neagră încadrată de linii subţiri din aceeaşi culoare.

Întrecerile atletice reprezentau o etapă esenţialăîn instruirea tinerilor, fiind în acelaşi timp printre cele mai importante spectacole din Grecia antică. Acestea cuprind pe lângă cele patru mari jocuri panelenice (olimpice, pythice, nemeene şi isthmice) şi numeroase competiţii locale.Toate se aflau sub patronajul unei divinităţi, la Olimpia era onorat Zeus, la Delphi zeul Apollo, iar la Nemeea şi Corint zeul Poseidon. În timpul unor competiţii importante, conflictele armate erau întrerupte, pentru a permite concurenţilor şi publicului să poată călători în siguranţă. Participanţii erau cetăţeni aparţinând tuturor categoriilor sociale, deşi întrecerile ecvestre erau apanajul celor bogaţi, deoarece necesitau un echipament costisitor. În timpul antrenamentelor şi competiţiilor, atleţii erau dezbrăcaţi şi acoperiţi cu ulei de măsline pentru a-şi feri pielea de praf. Probele la jocuri includeau: luptele, alergare, săritura în lungime, aruncarea discului şi aruncarea suliţei, boxul, cursele de care şi cele de cai. Câştigătorii erau încoronaţi cu cununi realizate din plante (laur, măslin, pin etc.), primeau premii şi erau acoperiţi cu glorie. În unele reprezentări, atleţii primesc simbolurile triumfului din mâinile înaripatei zeiţe Nike, personificarea victoriei.

Dar este foarte prezentă şi lumea imaginarului având un conţinut variat şi foarte în concret, pentru omul antic. Personaje mitologice care transcend lumile şi sunt purtători de mesaje şi informaţii. Viaţa omului antic se desfăşura întotdeauna în preajma acestor stranii fiinţe, după cum viaţa fiecăruia dintre noi se află în apropierea unui înger păzitor.

De pildă, sirenele, fiinţele mitologice cu corp de pasăre şi cap de om, apar în arta greacăîn secolul al VII-a a. Chr. Potrivit lui Ovidiu, erau însoţitoarele Persefonei şi după răpirea acesteia de către Hades, zeul infernului, au fost înzestrate cu aripi de către Demetra, zeiţa agriculturii, pentru a o putea căuta. Într-o altă versiune a mitului, Demetra le-a blestemat pentru că nu au împiedicat răpirea fiicei sale.

Referirile timpurii la sirene din cadrul literaturii aveau o conotaţie negativă din cauza strânsei lor conexiuni cu moartea. Despre sirene se credea că atrag marinarii cu cântecul lor pentru a-i îneca. Din Odiseea aflăm căpentru a se salva de vraja lor Ulise le-a ordonat marinarilor să-şi astupe urechile cu ceară de albine, iar pe el să-l lege de catarg pentru a nu putea părăsi corabia. În timp,deşi creaturile şi-au menţinut asocierea cu moartea, rolul lor nu a mai fost perceput negativ. Euripide le credea însoţitoare ale Persefonei în lumea umbrelor ,unde o încântau pe zeiţă cu muzica lor divină.

Lekythos

Datare: 470-450 a. Chr., atelier Beldam.

Formă: tip standard, modelat la roată dintr-o pastă fină, de culoare cărămizie. Corpul cilindric, ce se îngustează spre bază; cu diametrul maxim în zona umărului, gura în formă de pâlnie; gât lung; picior scurt; fund plat, evazat, prevăzut cu o adâncitură conică. Interiorul şi exteriorul gurii şi partea inferioară a corpului acoperite cu firnis negru, cu reflexe metalice.

Decorul realizat printr-o serie de incizii şi ornamente realizate cu firnis negru pe fond cărămiziu.

Pe umăr un rând de puncte şi unul de bastonaşe, dispuse radiar, mărginite periferic de un cerc. Dedesubt o bandă având în centru motivul meandrului, urmată de o linie orizontală. Pe corp o scenă bahică în care sunt înfăţişate alternativ două menade dansând şi doi satiri cântând la liră. Prima menadă este orientată spre stânga, dar are capul răsucit spre partea opusă, în timp ce a doua priveşte spre stânga, dar are corpul orientat spre dreapta. Pe fundal ghirlande de iederă

Baza corpului, delimitată de trei linii orizontale, inciziate, de restul vasului.

Sfinxul este denumirea creaturii mitologice cu corpul unui leu, capul unei femei şi aripile unui vultur. Potrivit legendei, aceasta păzea intrarea în cetatea Teba şi cerea tuturor trecătorilor să răspundă la ghicitoarea: „Cine merge dimineaţa în patru picioare, la amiazăîn douăşi seara în trei?”. Cei care nu găseau soluţia corectă erau ucişi. Oedip a fost singurul care a ghicit că era vorba de om, care în copilărie merge folosindu-se de mâini şi de picioare, la maturitate merge în două picioare, iar la bătrâneţe se sprijinăîntr-un baston. Învins, sfinxul s-a sinucis aruncându-se de pe stânca pe care stătea.

Între aceste două lumi, mergând de-o parte la alta a barierei, se află eroii. Natura umană care aspira la mitologie iar cei aleşi reuşesc să pătrundă în lumea zeilor. Războinicul este idealul de proiecţie masculină iar prezenţa lui în reprezentările cotidiene nu trebuie să surprindă astăzi.

Cetăţile stat din Grecia antică se aflau des într-o stare de conflict din cauza controverselor legate de graniţe sau a intereselor comerciale. Serviciul militar era obligatoriu pentru toţi cetăţenii valizi. În Atena, serviciul militar avea loc între 18 şi 20 de ani, după care se reîntorceau în viaţa privatăşi erau chemaţi doar în caz de necesitate. Mobilizarea pentru război implica cetăţenii cu vârsta cuprinsăîntre 20 şi 49 de ani (Atena) sau între 20 şi 60 de ani (Sparta). Nucleul de bază al armatelor îl constituia infanteria grea, formată din hopliţi ce luptau în rânduri regulate (falangă). Lor li se adăugau trupele din infanteria uşoară, cavalerie şi flotă. Protecţia soldaţilor era asigurată de cnemide, coif, platoşă de bronz, precum şi de un scut de formă circulară din bronz sau dintr-o combinaţie de lemn, piele şi nuiele. Principalele arme de atac erau lăncile sau suliţele din lemn, prevăzute cu un vârf din fier sau bronz, spadele scurte pentru lupta corp la corp şi arcurile cu săgeţi. Obligaţiile militare ale membrilor comunităţii erau în principiu proporţionale cu statutul lor social, deoarece acesta trebuia să-şi procure singuri echipamentul necesar.

Lekythos aryballiskos

Datare: începutul secolului IV a. Chr., tehnica figurilor roşii.

Stare de conservare: întreg, depuneri în zona toartei şi parţial la bază.

Formă: modelat la roată dintr-o pastă fină, de culoare cărămizie şi acoperit cu firnis negru, decolorat în unele părţi în maro-roşcat. Cu gura în formă de pâlnie, toarta ce se prinde cu ataşul superior de gât şi cu cel inferior în zona umărului; pereţi arcuiţi, baza inelară.

Decorul: cap de femeie, întors spre dreapta. Părul negru, ondulat, este acoperit cu un sakkos, decorat cu puncte negre şi cu pliurile evidenţiate prin linii negre. În faţa ei se observă o pată alungită, posibil o oglindă sau o floare.

Performanţele militare erau un mod important de evaluare a curajului masculin iar moartea pe câmpul de luptă era considerată glorioasă. Nu este surprinzător, prin urmare, că unele dintre cele mai comune scene ilustrate pe vasele greceşti sunt cele de luptă sau cele în care sunt înfăţişaţi soldaţii în diverse ipostaze.

Femeile se tranformă în soldaţi doar în universul mitologic, când amazoanele sau zeiţele se avântăîn luptă. Atena, zeiţa înţelepciunii, apare înfăţişatăîn luptele dintre olimpieni şi giganţi, fiinţele mitologice de dimensiuni uriaşe născute de zeiţa Gaia, personificarea Pământului. Atena este înfăţişatăîn centrul scenei, echipată cu coif, lance şi câteodată scut, în timp ce urmăreşte sau ucide un gigant. Asocierea dintre zeiţa înţelepciunii şi victoria împotriva giganţilor nu este întâmplătoare deoarece pentru vechii greci acest episod reprezintă triumful ordinii divine, raţiunii şi civilizaţiei asupra haosului, violenţei şi barbariei.

Acestea sunt numai câteva porţi deschise către viaţa omului antic. Muzeul Municipiului Bucureşti, prin grija curatorului colecţiei Maria şi George Severeanu, dl.Dan Pîrvulescu, prezintă publicului o imagine aparent îndepărtată a antecesorilor noştri, mai pregătiţi poate să înţeleagă lumea zeilor, decât ne poate permite astăzi tehnologia să contemplăm propriul nostru univers, prin intermediul geneticii.

Kantharos

Datare: sec III a.Chr.

Formă: corp bitronconic; cu picior profilat, concav la interior; două torte inelare, plasate vertical, prevăzute cu pinteni (apucători) la partea superioară; buză evazată, cu marginea rotunjită; acoperit cu firnis negru.

Decorul: sub buză, o serie de pete ovale pe două rânduri în formă de ghirlandă; caneluri verticale pe partea inferioară a vasului.

Această expoziţie a fost posibilă datorită donaţiei doctorului George Severeanu, altfel cel dintâi medic radiolog român.

George Severeanu s-a născut la 26 iulie 1879 în Bucureşti şi a fost interesat încă din copilărie de colecţionarea obiectelor cu însemnătate istorică, susţinut de tatăl său, medicul Constantin Dimitrescu Severeanu, care la rândul său a fost pasionat de istorie. Cel din urmă l-a tratat pe unul dintre regii Greciei, care i-a dăruit o colecţie de vase corintice, o cană în stil geometric şi un lekytos funerar cu fond alb şi figuri conturate în sepia. Astfel, pasiunea de colecţionar a medicului George Severeanu ducea mai departe preocuparea pentru patrimoniul istoric a tatălui său. În acea perioadă, marile personalităţi ale domeniului medical erau totodată şi colecţionari însemnaţi (I. Cantacuzino, C-tin Ionescu Mihăeşti, I. Dona, H. Slobozeanu). Astfel, G. Severeanu a dezvoltat această preocupare şi s-a concentrat pe strângerea şi cercetarea anumitor categorii de artefacte, în paralel cu desfăşurarea unei cariere medicale bazate pe specializarea în domeniul radiologiei, fiind unul dintre promotorii aplicării acestei ştiinţe medicale în tratamentul diferitelor boli în ţara noastră.

Trebuie să amintim la final echipa de cercetători, care au construit acest minunat şi reuşit demers expoziţional: Dan Pîrvulescu – şef Secţia Istorie; Raluca Popescu – muzeograf; Alina Pîrvulescu – muzeograf; Steluţa Gramaticu – muzeograf; Marius Blasko – colaborator; Vasile Opriş – colaborator; Corina Ciugunicov – conservator.

Expoziţia Omul antic: cotidian şi imaginar este organizată de Muzeul Municipiului Bucureşti şi este deschisă la Palatul Suţu (Bdul. I.C. Brătianu, nr. 2, sector 3), în perioada 18 decembrie 2015 – 30 iunie 2016, de miercuri până duminică, între orele 10.00 şi 18.00, şi prilejuieşte o nouă întâlnire a publicului cu un patrimoniu valoros provenit din colecţia „Maria şi dr. George Severeanu”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.