Unul dintre oamenii de bază ai regimului nazist a devenit celebru mai ales prin zicerea lui străbătătoare de veacuri şi de milenii: „Când aud de cultură, îmi vine să scot pistolul”. Actualul director al Societăţii Române de Radio chiar îl scoate şi trage cu el, suprimând emisiunile culturale sau reducându-le ameninţător către zero.
Ce să fie oare la mijloc, ce i-o fi căşunat dlui Ovidiu Miculescu împotriva nu numai a oamenilor de cultură, ci şi a emisiunilor care se ocupă de ei şi a culturii în sine? De unde o asemenea înverşunare?
Nazist nu e, dar dacă umblăm un pic prin fel de fel de terfeloage, găsim lucruri interesante. A navigat vitejeşte cu posteriorul în două luntri, mai precis între PSD şi PDL, fiind favoritul amândurora, după vechiul dicton potrivit căruia „mielul blând suge la două maice”. Certificatul de nobleţe i-l dă angajamentul de informator semnat ad manum propria cu fosta Securitate. O întărire a lui provine, zic gurile rele, de la ziarul „curentul.ro”, din relaţia duioasă din tinereţe a mamei lui cu viitorul general (sau doar colonel?) SIE, locotenentul pe atunci Mircea Haş. Caracterul omului se iveşte deloc nebulos din comportamentul pe îmbârligatele cărări ale carierismului.
În 2003, când funcţiona la postul de radio Europa FM pe post de paznic ideologic al emisiunilor, a cenzurat o ştire privind mânăria cu gazonul fostului stadion Lia Manoliu, pe care Bombonel, ca prim-ministru, se angajase să-l pună la punct. Din cauza asta, o trupă întreagă de redactori ai postului de radio şi-a dat demisia în bloc. În 2009 este consilier al ministrului Ponta. Nu se mulţumeşte cu atât, devenind şi consilier al ministrului PDL al Comunicaţiilor, Gabriel Sandu, cu sarcina de a-i spăla şi înfrumuseţa imaginea publică. Acesta, un om „de-o integritate desăvârşită”, ajunge tocmai acum celebru în presa americană pentru şmenul de zeci de milioane de dolari al licenţelor Microsoft. Asta pentru a consfinţi, încă o dată, vorba cine se aseamănă se adună.
În 2010, o nouă sinecură. E desemnat de PSD ca membru în CA al SRR, în timp ce funcţiona şi ca manager al Societăţii Naţionale de Radiocomunicaţii (operatorul ce difuzează programele de radio), făcând parte dintr-un grup comun de lucru pe probleme de protocol. Mare specialist în ale protocolului, de când este şef la Radio, a realizat marele Protocol cu Vietnamul, pentru popularizarea în România a ideilor geniale ale fostului conducător comunist Ho Şi Min. Hopa hop, dintr-o generaţie în alta de comunişti (de la Ion Iliescu până la Adrian Năstase şi Ponta, marele său învăţăcel şi, indirect, la Băsescu, prin partidul său), Ovidiu Miculescu învaţă de minune nu doar doctrina, ci şi tertipurile meseriei de comunist, pe care le pune în practică ajuns la comanda uneia din cele mai importante instituţii mass-media, postul naţional de radio.
Pe internet fac o fulminantă carieră petiţii după petiţii prin care se protestează împotriva scoaterii din grilă a programelor culturale ale radioului public. Ce-o fi având Ovidiu al nostru cu ele, altceva decât mărturisita aversiune a lui Goering în faţa fenomenului cultural? Din politica sa managerială, aşa cum e descrisă de angajaţii propriei instituţii, ar reieşi că îl interesează o singură mare problemă: beneficiul comercial! Acest aspect e clar oglindit în „Scrisoarea deschisă către comisiile de cultură şi mass-media din Senat, Camera deputaţilor şi CNA” a unui grup de personalităţi şi oameni de cultură din ţara noastră.
S-ar putea însă ca totul să fie doar o iluzie. Nu cred că îl doare în aşa mare măsură beneficiul financiar pe marele boss, având sprijinul politic asigurat. Pe undeva, prin tenebroasele dedesubturi, se iţeşte hârca totalitarismului, cu spaima acestuia faţă de spiritul liber, neînregimentat, nesupus, ceea ce înseamnă moartea unui regim având această natură.
Consultându-l pe senatorul Valer Marian (mai precis citindu-i interpelarea prezentată în şedinţa Senatului din 3 iunie a.c. adresată prim-ministrului), expulzat în mod sinucigaş de Victor Ponta din PSD, aflăm din nou lucruri de mirare. Senatorul l-a cunoscut personal pe dl Ovidiu la Satu Mare, pe la începutul anilor ’90, fiindu-i prezentat lui şi altor ziarişti, de şeful de atunci al SRI, ca fiindu-i coleg de instituţie (!). De pe atunci deja, „manifesta un comportament arogant şi grobian”. Ulterior, a aflat că s-ar fi lăudat în faţa unor cunoscuţi că este consilierul lui Ponta pe probleme de servicii secrete, fapt care l-a îndreptăţit să tragă concluzia că nu poate fi decât ofiţer acoperit al unuia dintre aceste servicii. Drept care se cere demiterea urgentă a împricinatului, „cel puţin pe motiv de incompatibilitate şi de colaborare cu Securitatea”. Evident, interpelarea nu a primit niciun raspuns.
Oricum, în această lumină, aversiunea faţă de cultură a domnului Miculescu se explică până la capăt.
Primul glonţ a fost deja tras!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.