Operaţiunea morţilor vii sau cum este vlăguită economia românească de „sendvişul olandez”

Bugetul statului român este păgubit an de an de existenţa unor companii care raportează pierderi uriaşe, a unor companii paravan, numite zombie, morţi vii. Multinaţionale respectabile marchează profitul în ţara de origine sau în paradisuri fiscale, iar subsidiara locală este chinuită cu tot felul de împrumuturi, contracte de consultanţă, cesiuni etc. care o duc mult sub zero. Companiile nu plătesc impozit pe profit căci nu scot profit, nu sunt în faliment şi nici măcar în insolvenţă. Pierderile suferite de economia românească pe seama acestora zombie (bănci, companii multinaţionale, IMM-uri) în ultimii nouă ani de zile se ridică undeva la 20 de miliarde de euro, adică exact suma pe care România a împrumutat-o de la FMI şi de la Comisia Europeană.

Acest calcul a fost făcut de către avocatul Gheorghe Piperea, pe baza unor date prezentate de viceguvernatorul BNR, Florin Georgescu. Conform oficialului Băncii Centrale, în România anului 2013 existau 720.000 de persoane juridice active, din care 115 mii nu şi-au depus bilanţul, 87 de mii aveau rezultatul nul, 252 de mii aveau profit net, de 58 miliarde de lei, iar 264 de mii de firme au raportat pierderi de 39 miliade de lei, adică în jur de 9 miliarde euro. „De reţinut că impozitul pe profit de 16% aferent celor 58 de miliarde de lei este de cca 8,5 miliarde de lei, echivalentul a circa 2 miliarde de euro. La această sumă ar trebui să se adauge un impozit pe dividende, dar acesta este aplicabil doar dacă societatea este deţinută de persoane fizice sau juridice rezidente, în caz contrar operând o scutire; oricum, şi acest impozit ar trebui să se cifreze cam la 1 miliard de euro. Impozitul pe profit în cazul societăţilor cu pierderi este zero. A se observa, în plus, că aceste pierderi anuale reprezintă 6,5% din PIB. Întrucât, conform dlui Georgescu, PIB actual al României este de 140 miliarde de euro, înseamnă că, fără aceste pierderi, PIB-ul ar fi putut fi de, de fapt, de 149 miliarde de euro”, se arată într-un text publicat de Gheorghe Piperea pe www.juridice.ro.

Avocatul Piperea susţine că este evident că din acest raport se desprinde ideea că în România sunt zeci de mii de firme care nu plătesc impozite în România, deşi nimeni şi nimic nu le împiedică să existe. „Se observă că în compoziţia acestui grup de 264 de mii de firme cu pierderi sunt şi companii de stat şi companii private, dar în ce priveşte cuantumul acestor pierderi pe tipuri de proprietate, diferenţele sunt enorme: doar 3 miliarde de lei sunt generate de cele 400 de societăţi de stat cuprinse în acest club „select”, restul de 36 miliarde de lei pierderi fiind generate de 263,5 mii firme private. Şi mai interesant este că, în această categorie de companii cu pierderi intră şi multinaţionale care nu plătesc nici impozit pe profit, nici impozit pe dividende şi nici macar TVA. Dacă nu există profit, ci pierderi, atunci compania nu plăteste nici impozit pe profit, nici impozit pe dividende. Iar în privinţa TVA, e bine de ştiut că băncile, locale sau mutinaţionale, oricum, sunt scutite expres de TVA pentru operaţiunile lor principale (atragere de depozite şi plasare de împrumuturi). Pe de altă parte, întrucât TVA-ul pentru mărfuri exportate în spaţiul UE este zero, dar exportatorul are drept de deducere a TVA-ului aferent propriilor cumpărături din ţară, TVA-ul deductibil este rambursat exportatorului de către stat, ceea ce îi face pe exportatorii în UE, mai ales pe cei care efectuează operaţiuni intragrup, şi mai „competitivi”, căci nu numai că nu aplică TVA mărfurilor şi serviciilor pe care le exportă, dar mai şi primesc înapoi TVA-ul aferent mărfurilor şi serviciilor pe care le cumpară din ţară”, mai scrie Piperea.

Avocatul se întreabă cum de este posibil ca o firmă să anunţe timp de ani de zile pierdere, fără ca acea firmă să intre în faliment sau să fie lichidată de acţionari. „Răspunsul e dezarmant de simplu: nu este posibil decât dacă legea este încălcată sau ignorată. O astfel de firmă cu rentabilitate financiară zero, în realitate, este un paravan, un instrument (în limbaj corporatist, special purpose vehicle, SPV) pentru societatea-mamă sau pentru holding. Sau, şi mai simplu, o astfel de firmă externalizează profitul. Cum? Prin operaţiuni juridice în cadrul grupului de societăţi, fără echivalent economic real. Acestea pot fi împrumuturi, servicii, consultanţă, furnituri, cesiuni de creanţe sau de contracte etc., toate la preţuri controlate (ruinătoare dintr-o perspectivă, excesive din cealalta perspectivă) care ţin subsidiara din România fie pe „rezultat nul”, fie pe pierderi, profitul marcându-se în ţările de origine ale multinaţionalei sau, dupa caz, în ţări care permit transferul profitului către subsidiare înregistrate în paradisuri fiscale. De exemplu, metoda de optimizare fiscală denumita „sendvişul olandez” este motivul pentru care foarte multe corporaţii multinaţionale îşi stabilesc sedii sociale în Olanda: această ţară permite practic fără restricţii externalizarea integrală a profitului către subsidiare sau către holdinguri cu sediile în paradisuri fiscale. Aşa că multinaţionalele cu sediul central în Olanda şi cu subsidiare în ţări ale Uniunii Europene „repatriază” mai întâi profitul în Olanda, după care îl re-exportă în paradisuri fiscale, unde nu va fi taxat deloc sau va fi taxat cu sume modice, oricum, mult mai mici decât cele care s-ar cuveni plătite, de exemplu, în Olanda sau în România”, spune Piperea.

Conform acestuia, cele 9 miliarde de euro pe an nu sunt pierderi reale, ci rezultate coafate, pentru „optimizare fiscală”. Ziarul Financiar a publicat azi un top al companiilor cu cele mai mari pierderi pe anul 2014. Primele două în acest „top” sunt subsidiarele din România ale grupului KazMunaiGaz – Rompetrol Rafinare şi Oilfield Expl. Business Sol. Împreună, cele două entităţi cumulează pierderi de circa 2,1 miliarde de lei (aproape 400 milioane de euro), la o cifră cumulată de afaceri de circa 13,5 miliarde de lei (adică 3 miliarde de euro)! „Exact ce vă spuneam: cifră de afaceri enormă, pierderi enorme! Ceva este în neregula aici”, susţine Piperea pe pagina sa de Facebook. Pe lista celor de la ZF arape şi Suport Colect, subsidiara BCR, cea mai mare bancă din România, controlată de austriecii de la Erste Bank. „Pierderile acesteia sunt de 610 milioane de lei (cca. 150 milioane de euro). Contabilizarea acestei pierderi la subsidiară este doar pentru distragerea atenţiei marilor vigilenţi din ograda dlui Cinteză (Directorul Direcţiei Supraveghere din Banca Națională a României, n.r.) – în realitate, acestea pierderi sunt rostogolite de la BCR, fiind nimic altceva decât creditele neperformante basculate an de an, din 2011 încoace, de BCR în subsidiarele sale (mai este una care se ocupă cu acest business – Real Estate Management)”, mai spune Piperea.

Grupul rus Lukoil a declarat în România pierderi ani de zile, iar acum are conturile blocate – sunt cam doua miliarde euro identificate de Parchetul român şi puse sub sechestru. „Cum a fost posibil ca grupul să deţină atâtea lichidităţi, iar filiala din România a grupului să aibă an de an pierderi, în condiţiile în care avea peste 3.000 de salariaţi? Ne va spune instanţa penală curând”, scrie Piperea.

Pe listă apare şi o companie publică, Complexul Energetic Oltenia. Soarta acesteia este pecetluită, consideră avocatul, întrucât, spre deosebire de colegele de „top”, CEO nu beneficiază de niciun levier de genul societate-mamă sau multinaţională care să o scoată din această zonă neagră.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Cristian Cretu 866 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.