Otrava

Probabil că realizatorul Realităţii TV, Rareş Bogdan, şi-a luat măsuri speciale de prevenţie antiseptică, s-a vaccinat, preventiv, antirabic şi şi-a procurat suficiente doze de ser antiviperin atunci când şi-a propus să aducă în studiouri Otrava prezidenţială pe două picioare. Numai aşa s-ar explica de ce prezenţa, şi inoportună şi neaducătoare de reting, a fosilei impostoare intrată în faza ultimă a descompunerii şi putrefacţiei morale, nu i-a mutat nasul din loc şi nici nu i-a pricinuit fibrilaţii şi febre post-muşcătură.

Mult mai rău este că ne-a băgat “otrava“pe gât şi în case, cu sila şi prin efracţie, tocmai în ziua când tot creştinul celebra intrarea lui Iisus în Ierusalim şi tocmai în vremea când societatea românească are imperioasă nevoie să se cureţe, să se dezintoxice de limba de raşpel, resentimentară, a meschinăriei politice! Curată blasfemie pentru care însăşi BOR ar trebui să aibă o reacţie de respingere şi de protest, asta dacă nu cumva a devenit şi ea adepta noilor reinterpretări a faptelor biblice după care Iuda e un personaj pozitiv nedreptăţit de istorie şi posteritate, un fel de Gabriel Oprea al zilelor noastre! Pentru cei imunizaţi de multă vreme în faţa scuipatului veninos prezidenţial, a fost, chiar dacă trist, un prilej ca tocmai în Săptămâna Patimilor, să ne reamintim, ca pe o punere în gardă a discernământului colectiv, propriile noastre pătimiri încercate timp de 10 ani pe propria piele sub “păstorirea” unei canalii politice.

Împotriva uitării care, prea ades, ne scurtează memoria; împotriva tentaţiei sale fariseiste de a-şi rescrie biografia şi de a-şi îndulci eşecul mandatelor marcate de ruşinea istorică a două suspendări, e bine să nu încetăm a arăta “cine”, “ce” este cu adevărat specimenul, otrava dominată de toate apucăturile şi instinctele băieţilor de cartier din lumpen-proletariatul anilor ‘6o–’70 care a invadat spaţiul public sub înfăţişarea înşelătoare a unui personaj politic. Odată ce i-a fugit marea de sub picioare iar securiştii naţiei l-au dezlegat de „post”, însărcinări şi obligaţii ori poate tocmai în virtutea acestor atribuţii, personajul s-a strecurat insidios ca un Cal Troian în Cetate. Războiul Troian coborât pe meleaguri dâmboviţene a devenit cu timpul Războiul Traian! Nimic n-a stat în calea instinctului său de parvenire, a setei, a dorinţei nemăsurate de a se cocoţa în cele mai înalte dregătorii ale ţării. Avea, ce-i drept, un „bagaj” precar, extrem de sărăcuţ în materie de politichie, de statură şi acţiune politică dar, în schimb, a dispus totdeauna de coate bine ascuţite şi antrenate, de un incredibil tupeu şi de o irepresibilă, uluitoare şmecherie antrenată în traficul pe mare predecembrist. Astfel „înarmat”, a dărâmat guverne; a subminat din interiorul lor, coaliţii; a „înjunghiat” pe la spate tovarăşi de drum cărora le jurase, dacă nu credinţă, cel puţin prietenie; a făcut dispărută o flotă mai ceva ca în Experimentul „Philadelphia”; a făcut afaceri cu oameni pe care i-a încredinţat, mai apoi, când procuraturii, când ştreangului;a scuipat acolo unde a lins şi a lins acolo unde părea a fi uitat că scuipase; şi-a pus „aripile” mai tinere sau mai vârstnice ale familiei în ipostaza de siluitori ai limbii române şi ai finanţelor, pe cât de ridicolă, pe atât de bănoasă; şi-a făcut cadou vile, proprietăţi şi moşii, lui şi odraslelor lui, din bani niciodată justificaţi iar adversarilor politici, cadouri otrăvite, zăvoare şi gratii; a împilat categorii socio-profesionale făcând ca slugărnicia şi frica să rămână profitabile slăbiciuni omeneşti; a citit cărţile de istorie pe dos şi pe sărite jignindu-ne memoria, reperele şi simbolurile naţionale; a înfierat comunismul din (im)postura de notoriu profitor al sistemului; a trecut de la stânga la dreapta eşichierului politic cu seninătatea şi repeziciunea cu care a jurat strâmb pe Biblie şi cu care, uitându-se fără să roşească în ochii cetăţeanului, i-a subtilizat portofelul, cureau şi pâinea de la gură în numele unui iluzionism economico-financiar; a minţit vârtos, fără jenă şi fără remuşcări aşa cum, azi, încă mai mistifică adevărul în dispreţul unui covârşitor vot popular care i-a arătat cu claritate şi determinare uşa din dos a istoriei; şi-a asumat condiţia de „preş” şi de bufon, cu cedări, cu temenele şi giumbuşlucuri cu tot în relaţia „Vest” în timp ce în Estul mai apropiat sau mai îndepărtat face figură de pigmeu care se răţoieşte tâmp agăţat de gâtul unei girafe.

Din perspectiva ultimilor 20 de ani şi acum când Otrava, lăsată liberă în menajeria televiziunilor, vrea să mai facă încă victime, e bine să ne reamintim, pentru a nu mai repeta istorii recente, că românii au dat puterea vreme de un deceniu unui om cu vocaţia gâlcevei şi a răului în sânge, fără morală şi scrupule şi fără Dumnezeu, fără răspunsuri adecvate la provocările vremii, incapabil să-şi înţeleagă menirea şi să se ridice la înălţimea importanţei funcţiei şi fără putinţa şi voinţa de a arăta un „azimut” corect şi credibil corăbiei bete care este România de astăzi. Mult rău cu urmări imprevizibile încă şi de durată a făcut Otrava cu două picioare ca cineva să-şi închipuie că rupe gura târgului aducându-i „sâsâitul” grobian şi mizeria caracterului pe sticla televizorului, curată blasfemie!, repet, tocmai la concurenţă cu alaiul Mântuitorului intrat în Oraşul Sfânt. Iată că nemântuitul Rareş Bogdan a crezut că face o „minune” de emisiune, dar i-a ieşit doar o stânjenitoare şi revoltătoare întâlnire cu „diavolul”.

Şi lui şi Otrăvii cu două picioare căreia, mai nou, i s-au inflamat aerele de „tătuc” al Şerpăriei, li se potrivesc de minune cuvintele lui Stefan Zweig când spune: „Câteodată însă, cuprinsă de un capriciu ciudat, soarta se prosternează în faţa unui om oarecare. Câteodată – şi acestea sunt cele mai uluitoare momente ale istoriei universale – firul destinului ajunge, pe durata unui minut efemer, pe mâna unui nevolnic!”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.