Palme şi copite lui Cristi Diaconescu

Se spune că într-un om căzut nu e creştineşte să dai, însă nu cred că acesta este cazul lui Cristian Diaconescu, un individ politic ce s-a luat în serios doar el, nu şi cei pentru care a fost un slugoi desăvârşit, care şi-a închipuit că, dacă duce azi mapa cu documente stăpânului de la Cotroceni, mâine va ajunge în locul lui. Prima greşeală fatală, elocventă pentru inadecvarea sa la realitatea imediată. A doua este la fel de relevantă ca şi prima, el neînţelegând mai nimic din comportamentul şi logica diriguitoare a celor pe care i-a slujit: aceea că nu au mamă, nu au tată, chiar dacă atitudinea sa de Ghiţă Pristanda al vremurilor noi („pupă-l în bot şi papă tot!”) ar fi meritat poate alt tratament. Din această perspectivă, nu ştiu câtă minte, cât realism şi câtă luciditate a avut cel alintat Cristi de Zeus, dar mie mi-a sunat strigător la cer de fals anunţul făcut de Gabi Udrea când s-a autopropulsat la şefia partidului găletuşă botezat PMP, şi anume că acesta îl va avea drept candidat la prezidenţiale pe Cristian Diaconescu, ştire la care el şi-a făcut o intrare „à l’americaine” pe scena întrunirii respective de parcă ar fi fost un al doilea Bill Clinton al acestor zile. Ce a fost în capul lui, cum de a putut crede într-un atare scenariu, pentru că este limpede că a fost luat de fraier din moment ce şi-a dat demisia din postul de consilier prezidenţial spre a se pregăti pentru… preşedinţia ţării. A contribuit la asta şi declaraţia timpurie a lui Traian Băsescu, care a spus răspicat că îl va sprijini pe Cristi Diaconescu la viitorul scrutin prezidenţial. Jocurile se făceau din mers, sforile se trăgeau cu sârg în spate, doar Cristi se visa candidat (poate şi câştigător!), uitând, tocmai el, tehnocratul, sau ce mai rămăsese din acesta, că se va afla faţă în faţă cu un proces electoral deloc simplu, înainte de orice trebuie strânse stele de mii de semnături necesare pentru ca el să-şi poată depune candidatura, iar partidul lui surogat nu avea nici în vis o atare maşinărie. Pe urmă, el, care se considera un bun analist pe probleme externe, a uitat să aibă aceleaşi preocupări pe plan intern şi să se întrebe de ce, de pildă, dincolo de ambâţ, foarte vocalii intelectuali băsescieni, precum Papahagi sau Baconski, aliaţi tradiţionali ai Gabrielei Udrea, au trecut pe linie moartă odată ce ea s-a cocoţat în fruntea PMP. Nu a făcut-o, dovedind că sloganul său diriguitor este să calce pe cadavre politice spre a-şi atinge ţelul, uitând cu cine s-a aliat pentru a face aşa ceva şi negândindu-se măcar o clipă dacă ei nu au acelaşi principiu!

Cristian Diaconescu, fost judecător la Buftea, cum se spune prin urbe, a intrat în politica mare spunând că (cel puţin pe faţă) este fără de partid, dar s-a orientat repede şi a aderat la PSD, pentru a ajunge apoi ministru de Externe sau al Justiţiei, după care i s-a urcat la cap şi a vrut şefia partidului în care abia intrase. Pentru toţi în afara lui era limpede că jocurile greilor vor fi decisive, aşa că a pierdut, drept care omul cu principii şi vertical care este s-a dus imediat şi a bătut la porţile Cotroceniului, oferindu-şi serviciile, în speranţa că imediat cei care iubesc trădarea, dar nu şi pe trădători, îi vor oferi şefia Ministerului de Externe. Nu a fost să fie aşa, l-au repartizat la partidul avorton al generalului de mucava Gabi Oprea, care i-a dat funcţia de mare răspundere simbolică, pe măsura calităţilor sale dovedite în diverse ocazii, de preşedinte de onoare al formaţiunii politice respective. Asta pe plan politic, întrucât, pe plan profesional, Băsescu l-a făcut consilier prezidenţial, „foncţie” în care ipochimenul s-a îmbăţoşat imaginându-se un Henry Kissinger al zilelor noastre, dacă nu o Madeleine Albright de sex masculin! Au dovedit-o asta apariţiile sale publice în care slujea cu devotament şi încrâncenare stăpânul de la Cotroceni, chiar în situaţii în care recurgea de alba-neagra diplomatică. Reieşea din intervenţiile sale încrâncenate că nu mai există alt viitor preşedinte decât Traian Băsescu, care era un summum de calităţi unice.

Acum, fiind prezumtiv candidat prezidenţial, alintatul Cristi Diaconescu a ajuns în bătaia puştii, dar, culmea ironiei!, înainte de toate a propriilor aliaţi. Prima pe listă – Gabi Udrea, dornică şi de putere, cât mai multă putere, precum odinioară, în Guvernul Boc. Iar, el, bietul de el s-a trezit la mijloc, întrucât a uitat sau ignorat, dar e tot una, simplul adevăr spus de acele cuvinte ale unui cântec popular: „Femeia, femeia, cu ea să nu te pui. Căci, fraţilor, femeia e dată dracului!”. În cazul de faţă, femeia este nimeni alta decât Gabi Udrea, care l-a eliminat din mers de pe poziţia de candidat prezidenţial al PMP. Palmele date şi contextul în care le-a primit nu au fost suficiente, după care a ieşit la rampă preşedintele încă în exerciţiu Traian Băsescu, care a precizat că l-a reevaluat pe Cristi Diaconescu (ca odinioară pe Gabi Oprea şi chiar pe el!) după ce a declarat că va candida ca independent. Astfel, s-a autoexclus din partid, şi, drept urmare, el o va susţine necondiţionat pe Udrea. Nu pe Monica Macovei sau pe altcineva. Iar ca tacâmul moral al justificării gestului său să fie complet, Zeus şi-a amintit brusc că acelaşi Cristi Diaconescu, colaborator foarte apropiat, a fost printre cei 322 de parlamentari care au votat pentru prima lui suspendare din postul de preşedinte! La atâtea palme se impuneau, după merit şi după rangul ofertantului, şi nişte copite. Să fie primite, Cristian Diaconescu, că le meriţi din plin, tu, care nu ştii nici ce înseamnă exact PMP – adică Partidul Marinarului şi al P…. Na, că am uitat ultimul cuvânt. Poate îl afli tu.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Dumitru Constantin 677 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.