Reforma codului muncii din Franţa a provocat manifestaţii, greve şi blocări ale drumului fără precedent în ultimele decenii. Presa europeană urmăreşte cu interes ce se întâmplă în Franţa, cu atât mai mult cu cât avem de-a face cu o diferenţă faţă de mişcările de protest anterioare: acum la putere este stânga. “Este pentru prima dată în 30 de ani când un guvern socialist se confruntă cu o revoltă sindicală”, scrie The Guardian.
Franţa se confruntă cu o penurie de carburanţi, în urma grevelor de la rafinariile de petrol. Toate cele opt mari rafinării din Franţa sunt blocate de grevişti şi astfel una din trei banzinării nu mai are combustibil la vânzare. Mai grav este că cel mai mare sindicat din Franţa a anunţat că personalul de la 16 din cele 19 centrale nucleare este gata să intre în grevă. Până şi cotidianul Le Monde, de centru-stânga, se întreabă “până unde pot merge greviştii?”.
Cotidianul britanic de centru-stânga observă şi un alt lucru inedit. “Dilema preşedintelui Hollande în ce priveşte candidatura sa poate avea urmari însemnate. Niciodată în ultimii 50 de ani un preşedinte care îşi încheie primul mandat nu s-a gândit să renunţe la încă o candidatură. Niciodată un preşedinte în exerciţiu nu a fost eliminat în primul tur al prezidenţialelor”, scrie The Guardian. “Nu este în joc supravieţuirea politică a lui Hollande, ci însăşi imaginea Franţei”.
Spectrul anului 1968 planează asupra Franţei. The Indepenedent scrie că mai este o luna “periculoasă”. “De la revolta studenţilor din 1968, guvernele au evitat confruntările de primăvară cu tineretul şi cu sindicatele. Francois Hollande a avut curajul, sau orgoliul nemăsurat, de a ignora această înţelepciune a celor mai în vârstă. Căutând confruntarea cu guvernul, Confederaţia Generală a Muncii, cel mai vechi sindicat din Franţa, speră să dovedească că încă are un viitor, insistând pe faptul că ţara trebuie să se agaţe de trecutul ei”.
The Indepenedent scrie că ceea ce urmeaza să se întâmple în Franţa este “un test vital pentru capacitatea Frantei de a se adapta la realitate, de a abandona miturile distructive şi de a avansa în pas cu timpurile actuale”.
De cealaltă parte a spectrului politic, The Times îi cere lui Francois Hollande să fie ferm, altfel urmând să intre într-o fundătură. În timp ce “motorina este pe cale să devină la fel de preţioasă ca şi şampania în Franţa lui Francois Hollande”, şeful statului nu trebuie să renunţe la misiunea de a insulfla un nou dinamism in economie. În lipsa acestuia, ţara va rămâne ceea ce este, “o administraţie hibridă, uneori pentru mondializare, alteori împotrivă, uneori deschisă economiei de piaţă, alteori mai protecţionistă”.
“În ciuda luptelor de interese, avem o autostisfacţie în această administraţie Hollande, sentimentul că Franţa exportă suficient de mult pentru a rezista oricărei furtuni”, scrie The Times.
Cotidianul italian de stânga Il Manifesto scrie că premierul italian (de centru-stânga) Matteo Renzi a adoptat o reformă a codului munci într-un mod similar – prin asumarea răspunderii guvernamentale, ocolind dezbaterea democratică. “Strategia premierului este de a miza pe exasperarea populaţiei, o exasperare alimentată în realitate de prezentarea alarmistă a penuriei de carburant”. Este o “profeţie autoîmplinită, pentru că spaima francezilor i-a făcut să se bulucească la pompele de benzină şi astfel penuria a devenit şi mai acută”.
Şi cotidianul olandez Trouw observă acest lucru. “Manuel Valls a facut un pariu cum că rezistenţa se va încheia pentru că, deşi majoritatea francezilor este împotriva ministrului Muncii, opinia publică se opune mai mult violenţelor şi acţiunilor care perturbă cursul firesc al lucrurilor, în special dacă o consecinţă este golirea rezervoarelor”.
În Belgia, cotidianul flamand De Standaard scrie că protestele sunt urmarea acţiunilor celui mai mare sindicat, Confederaţia Generală a Muncii. Cotidianul Trow scrie că totul se va încheia în cele din urmă cu înfrângerea CCG şi a liderului sindical Philippe Martinez. “Însă asta nu va fi un capăt de ţară: protestele trupelor lui Martinez dau un semnal social pentru viitorul preşedinte, care va fi ales peste un an”.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.