Cititorii Cotidianului au aflat deja despre cea mai mare operaţiune de presă realizată de ziarul francez Le Monde, asociat Consorţiului Internaţional al Jurnaliştilor de Investgaţii (ICJ) din Washington, şi ziarul german Süddeutsche Zeitung, destinatarul celei mai mari scurgeri de informaţii cu origine necunoscută, cel puţin până acum, din istoria jurnalismului.
Este cea mai spectaculoasă din lumea obscură a finanţelor offshore.
Ziarle citate au avut acces la 11,5 milioane documente care dezvăluie averile ascunse în paradisuri fiscale de tot felul de personalităţi din diverse categorii, inclusiv de reţele criminale.
Despre toate, Le Monde scrie că le va evoca pe parcursul întregii săptămâni.
În ce priveşte documentele secrete, de notat că ele ajung până la finele anului 2015.
De 1.500 de ori mai mult decât Wikileaks
În total este vorba de 2.600 giga octeţi de date secrete care au fost descoperite şi analizate de Le Monde şi alte 106 media partenere, operaţiune ce a durat circa un an şi a mobilizat 370 de jurnalişti din 76 de ţări: din Franţa, India, Germania, Elveţia, Rusia, SUA etc. În mijlocul acestei extraordinare investigaţii botezate „Panama Papers” este firma Mossack Fonseca, unul dintre campionii mondiali ai sediului societăţilor ecran din jurisdicţia offshore. Sunt entităţi concepute pentru a ascunde identitatea proprietarilor adevăraţi. Mossack Fonseca este din Panama, unul dintre centrele financiare cele mai opace ale planetei, considerat o placă turnantă a spălării banilor, în care se recilează banii obţinuţi de crima organizată şi fraudă.
Un „registru al comerţului offshore”
„Panama Papers” evidenţiază un tablou incredibil: peste 214.488 de entităţi offshore create sau administrate de Mossak Fonseca, după crearea sa, în 1977, până în 2015, în 21 de paradisuri fiscale diferite şi pentru clienţi ce provin din peste 200 de ţări şi teritorii. Aşadar, un periplu planetar care priveşte continente şi oceane, din Luxemburg până în Panama, din Elveţia în Insulele Virgine britanice, din insulele Samoa în insulele Seychelles, din Monaco în Bahamas. Este o imensă peşteră a lui Ali Baba, iar unui jurnalist i-ar trebui mai multe decenii s-o exploreze zi şi noapte. De astă dată nu mai este vorba de cazuri particulare ale unei singure bănci, precum „Swiss Leaks” al HSBC (2015) sau al „UBS Leaks” (2016), nici despre rolul jucat de o singură piaţă financiară într-o schemă organizată de optimizare fiscală pentru multinaţionale, precum în „Luxemburg Leaks” (2014). „Panama Pepers” oferă o cartografie aproape în timp real a unei întregi lumi a finanţei mondiale, aflată până acum la adăpostul privirilor. Toate aceste informaţii ar fi rămas secrete fără intervenţia unei surse anonime, care, la debutul anului 2015, a început să transmită această „mină de aur” jurnaliştilor de la Süddeutsche Zeitung. Aceştia s-au apucat să investigheze rolul Mossack Fonseca în acuzaţiile de fraudă fiscală ce vizau Commerzbank, a doua cea mai mare bancă din Germania. În faţa amplorii datelor, cotidianul german a apelat ICIJ şi partenerii săi obişnuiţi, spre a împărtăşi aceste informaţii, ţinând seama de preţioasa experienţă a Consorţiului în domerniul investigaţiilor financiare trnsnaţionale. Din Panama Peppers au fost vândute unele documente autorităţilor fiscale germane, americane şi britanice – procedeu devenit obişnuit în ultima vreme, îndeosebi pentru autorităţile din Berlin. Investigaţiile declanşate în Germania pe baza lor au dus la o serie de percheziţii, în 2015, în unele bănci bănuite de complicitate la spălare de bani şi de fraudă fiscală. Commerzbank a acceptat să plătească 17 milioane de euro amendă pentru a fi ajutat unii clienţi să fraudeze fiscul cu sprijinul societăţilor înregistrate de Mossack Fonseca. Autenticitatea documentelor a fost verificată în două rânduri, de ziarul munchenez şi de Le Monde. Ea a fost confirmată de mai multe scrisori trimise în martie de Mossack Fonseca clienţilor săi consultate de Le Monde, care menţionau „un acces neatorizat la serverul (său) de mesagerie electronică prin care anumite informaţii au fost aflate de terţe persoane”.
Bani gri, negri şi murdari
Toate societăţile offshore din „Panama Papers” nu sunt ilegale sau opace, unele au o activitate economică adevărată şi declarată sau au fost create special pentru a facilita învestiţii internaţionale. Însă o mare majoritate dintre ele sunt folosite ca societăţi ecran, pentru a ascunde averile graţie numelor de împrumut. Aşa se face că, la Mossack Fonseca, banii curaţi sunt alături de cei murdari, că banii „gri” (cei proveniţi din fraudă fiscală) de banii „negri” (cei proveniţi din corupţie şi din crimă organizată), că marile averi şi starurile fotbalului sunt alături de reţelele criminale şi şefii de stat corupţi. După mai multe luni ale acestei anchete ieşite din comun, ICIJ şi partenerii săi au putut stabili că în aceste societăţi offshore erau implicaţi 12 şefi de stat şi de guvern (dintre care 6 în activitate), 128 de responsabili politici şi înalţi funcţionari de prim-plan din lumea întreagă şi 29 de nume aflate în clasamentul Forbes al celor 500 de personalităţi cele mai bogate din lume. Clienţii cei mai „sensibili”, cei care doresc să se ascundă şi să facă averile lor de negăsit, sunt protejaţi de trei sau patru societăţi succesive, create în cele patru colţuri ale lumii, care se suprapun precum păpuşile Matrioşka ruseşti pentru a complica munca autorităţilor fiscale şi judiciare, aşa încât este adesea imposibil de refăcut urma lor. Miile de mesaje interne dintre salariaţii Mossack Fonseca filtrate de Le Monde şi partenerii săi confirmă că artizanii offshore ajung mereu să aibă un pas înainte faţă de tentativele de regularizare mondială. Astfel, când, în 2011, datorită presiunii internaţionale, Insulele Virgine britanice au fost constrânse să abandoneze sistemul „acţiunilor la purtător” anonime, a fost făcută o mişcare în profitul statului Panama sau al insulelor Seychelles, unde atare practici sunt autorizate încă. Prin acest salt de la un paradis fiscal la altul şi prin exploatarea faliilor de regularizare prin montări mereu mai complexe Mossack Fonseca şi intermediarii săi ţin la respect autorităţile de control.
„O uzină de automobile este responsabilă de comportamentul conducătorilor săi?”
Întrebată în legătură cu rolul ei şi responsabilităţile sale, firma Mossack Fonseca se apără spunând că ar fi oferit serviciile sale acestor clenţi şi aruncă vina pe cei aproape 14.000 de intermediari (mari bănci mondiale, cabinete de avocaţi, fiduciari şi alte societăţi de gestionare a averii) care asigură interfaţa cu beneficiarii finali. Într-un recent interviu acordat televiziunii din Panama, cofondatorul cabinetului, Ramon Fonseca Mora, l-a comparat cu o „uzină de automobile”, care nu este răspunzătoare de fărădălegile comise de hoţi cu ajutorul vehiculelor pe care ea le-a produs. În cea mai mare parte din jurisdicţii, firma are, totuşi, obligaţia de a se informa asupra deţinătorilor de drepturi din societăţile pe care le administrează şi, dacă adesea nu a respectat această obligaţie, corespondenţele interne arată că ea a cunoscut de multe ori identitatea lor. Care sunt soluţiile? Panama, centru financiar „toxic”, refuză să coopereze cu statele străine în lupta împotriva fraudei şi evaziunii fiscale şi are confruntări dure cu Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), care coordonează lupta. Considerând că problema are o importanţă politică deosebită şi ar risca să compromită eficacitatea luptei împotriva spălării banilor, OCDE a alertat miniştrii finanţelor din G20, reuniţi la 27 februarie, la Shanghai (China). Ceea ce dovedesc „Panama Papers”, înainte de orice, este că, în momentul mondializării financiare şi în pofida dezvăluirilor succesive şi a voinţei şefilor de stat de a reglementa problema paradisurilor fiscale, este în continuare simplu pentru bănci şi clienţii lor să încalce reglementările naţionale. Nu legile împotriva spălării banilor lipsesc, ci controlul aplicării lor, care trebuie întărit oriunde în lume. Sistemul financiar în ansamblul său trebuie să reglementeze acest mecanism al offshore.
Cabinetul de avocatură Mossak Fonsecka
Avocatul Ramon Fonseca Mora, 64 de ani, şi Jurgen Mossack, născut în 1948, în Germania, după care a emigrat în Panama împreună cu familia sa, au deschis cabinetul lot mai întâi în Insulele Virgine britanice. Au revenit în Panama când, urmare a presiunii internaţionale, insulele amintite au fost constrânse să renunţe la acţiunile anonime la purtător. Fonseca a declarat ieri că ceea ce se întâmplă acum cabinetului său de avocatură „este un atac împotriva statului Panama”, o „crimă şi un atac”, dat fiind că „multe ţări nu apreciază faptul că suntem competitivi pentru a atrage firme”. „Sunt două feluri de a vedea lumea: primul este să fii competitiv, iar al doilea să creezi impozite”, a declarat el, adăugând că „există un război între ţările deschise, precum Panama, şi ţările care taxează din ce în ce mai mult firmele şi cetăţenii lor”. După declanşarea acestui scandal, guvernul din Panama a anunţat că „va coopera în mod viguros” cu justiţia în caz că se va iniţia o procedură judiciară.
Ne oprim aici, nu înainte de a spune că dezvăluirile mari şi amănunţite urmează. Se pune, totuşi, o întrebare: vor pune ele capăt paradisurilor fiscale?
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.