Păpuşarii

Scandalurile politice se ţin lanţ. Nu numai România este atinsă, ci în întreaga Europă electoratul îşi manifestă nemulţumirea faţă de clasa politică. Electoratul simte că nu mai are de unde alege, pentru că oamenii politici par făcuţi din aceeaşi plămadă. În Franţa, de exemplu, majoritatea au fost colegi — uneori chiar de promoţie — la ENA, Ecole Nationale d’Administration. La noi, Tata Mare Iliescu a clocit modelul spre care aspiră orice român cu ambiţii politice: un şmecher avid de putere. Există oare o diferenţă reală între Iliescu, Ponta şi Băsescu? Poate un pic de educaţie. Ultimul vorbeşte mai urât, îşi sprijină mult prea făţiş preferinţele feminine şi e foarte lacom. Apucături de neam prost…

După ce s-a descotorosit de Ceauşescu, Iliescu a perpetuat procedeul folosit de tiran pentru a-şi asigura dominaţia: a ales şi a promovat oameni pătaţi, ca să îi poată şantaja. Este cu atât mai dramatic să vezi că Ponta, care ar fi trebuit să reprezinte tânărul politician “post-revoluţionar” al acestei nefericite ţări, este în acelaşi timp produsul şi victima acestui sistem. Păcatele sale din tinereţe îl fac perfect pentru ca Băsescu să-l tragă de sforile dosarelor sale — mult mai grave decât cele vehiculate prin presă, legate de plagiat —, dar, totodată, nu ezită, la rândul său, să numească în posturi-cheie indivizi pe care îi poate şantaja aşa cum este, de exemplu, domnul Zgonea, care conduce Camera Deputaţilor şi este a treia persoană în stat. Nu pot să cred că Ponta nu este la curent cu şmecheriile contabile făcute, la Bruxelles, de domnul deputat pe vremea când era euro-observator. De fapt, Zgonea nu prea contează şi e un fel de şoricel care tropăie pe lângă elefant, dar şi-a făcut şi el datoria la Parlament în direcţia de care a avut nevoie cel care îl trage de sfori… Politica românească e ca în cântecelul acela franţuzesc: “Je te tiens, tu me tiens par la barbichette!”, adică “ne tragem unul pe altul de bărbuţă”.

Vorba lui: “altminteri”, Iliescu are numai cuvinte de laudă pentru “progenitura” Ponta. Oare se face că nu ştie de tinichelele pe care junele le are prinse de coadă şi pe care le scutură tartorul de la Cotroceni? Singura soluţie pentru prim-ministru ar fi să-şi recunoască greşelile tinereţii şi să-şi dea demisia. Din nenorocire, s-ar putea ca “rătăcirile” sale de adolescent aflat în vizită în capitala Franţei la începutul anilor ‘90 să fie o nimica toată pe lângă activitatea sa de procuror…

Lanţul slăbiciunilor politice a funcţionat astfel: Iliescu a vrut să-l tragă de sfori pe Năstase, acesta se pregătea să-l manevreze pe Ponta, iar Băsescu este jupânul serviciilor secrete, care a apucat “sforile” în mână şi îi joacă pe toţi după cum vrea el. Românul stă şi se uită la acest bâlci uşor adus de spate, covârşit de problemele sale cotidiene. Încă o dată a fost înşelat! Dar, dacă va rămâne cu farfuria goală, s-ar putea să-şi transforme lingura în armă şi, după cum scria profesorul Rădulescu-Motru în “Psihologia poporului român”, să devină de nerecunoscut: “…românul izolat este blând ca şi mielul. Când îi bate din picior cineva, el tace. Aşa a tăcut şi tace în faţa celei dintâi ciocoroade, dacă o vede îmbrăcată altfel ca el. ‘Capul plecat, sabia nu-l taie’. De aceea, la oricine care arată sabia, el pleacă capul. Când simte însă cotul tovarăşului, adică când este în ceată, atunci, de îndată ridică capul: şi atunci fereşte, Doamne, pe oricine de dânsul, căci este repede la mânie”.

Există prea multă minciună şi ipocrizie în politica românescă. Mai rămâne ca Ponta să-şi dea demisia, ca să se salveze. Altfel, a decedat politic la 40 de ani.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.