Credincioşii îl comemorează pe 28 noiembrie pe Părintele Arsenie Boca, dată la care, în 1989, s-a mutat la Domnul. Deşi nu a fost canonizat, credincioșii l-au considerat sfânt încă din timpul vieţii, numindu-l Sfântul Ardealului.
Au trecut 26 de ani de la moartea Părintelui Arsenie, dar amintirea sa se păstrează extrem de vie în locurile prin care acesta a trecut. Zeci de mii de oameni sunt aşteptaţi la Mănăstirea Prislop, în județul Hunedoara, la slujba oficiată de episcopul Devei și Hunedoarei. De altfel, în tot timpul anului, oamenii vin cu miile pentru a se reculege la mormântul Părintelui, în inima Retezatului.
Arsenie Boca este comemorat şi la Biserica Sfântul Nicolae din satul Drăgănescu, aflată la 25 de kilometri de Bucureşti, biserică pictată de Părinte. De asemenea, sute de credincioși sunt așteptați în comuna vâlceană Vaideeni, unde se oficiază o pomenire a părintelui la statuia acestuia, cea mai mare din țară, amplasată la intrarea în biserica-monument cu hramul Sfântul Nicolae.
Considerat un fenomen unic în istoria monahismului românesc, Părintele Arsenie Boca s-a născut pe 29 septembrie 1910, la Vaţa de Sus, Hunedoara.
Părintele Boca a fost stareţ al Mănăstirii Brâncoveanu (Sâmbăta de Sus, Braşov) şi al Mănăstirii Prislop (Hunedoara). A fost absolvent al Liceului ortodox Avram Iancu, pe care l-a terminat ca şef de promoţie, urmând apoi Academia de Teologie de la Sibiu şi ulterior Institutul de Arte Frumoase din Bucureşti. În paralel a audiat cursuri la Facultatea de Medicină. A pictat scena care îl reprezintă pe Mihai Viteazul de la Ateneul Român şi a călătorit la Muntele Athos, de unde a adus manuscrise româneşti şi greceşti ale Filocaliei.
Îl ajută pe fostul său Părintele profesor de la Sibiu, Dumitru Stăniloae, să traducă Filocalia, contribuţia fiindu-i extrem de apreciată şi recunoscută, de altfel, în prefaţa ediţiei din 1947.
“Un cald cuvânt de mulţumire trebuie să aduc P.C. Părinte Ieromonah Arsenie, de la Mănăstirea Brâncoveanu, bunul meu student de odinioară, care mi-a rămas mereu aproape (…) prin prezenţa aproape necontenită şi prin stăruinţa ce a pus-o lângă mine de a face această traducere mi-a alimentat curajul în mod considerabil ca să pot duce la capăt o muncă atât de ostenitoare, pe care altfel nu cred ca aş fi săvârşit-o (…).
În prefaţa vol. II se aminteşte de “ajutorul hotărâtor” dat de Părintele Arsenie Boca pentru tipărirea volumului, pentru care, se arată: “P.C. Sale poate fi numit pe drept cuvând ctitor de frunte al Filocaliei româneşti (…) Dacă Dumnezeu va ajuta să apară întreaga operă în româneşte, acest act va rămâne legat într-o mare măsură de numele P.C. Sale şi de mişcarea religioasă pe care a trezit-o în jurul Mănăstirii de la Sâmbăta de Sus, pe cele mai autentice baze ale tradiţiei ortodoxe şi cu mijloacele cele mai curate duhovniceşti, ale învăţăturii stăruitoare şi ale dragostei de suflete”.
Aprecieri apar şi în prefaţa volumului III în care se arată că Părintele Arsenie Boca a “reînviat cu viaţa sa şi cu propăvăduirea duhul Filocaliei în viaţa religioasă a poporului nostru (…)”Preacuviosul Părinte Arsenie Boca împreună cu mişcarea religioasă din jurul Mănăstirii Brâncoveanu sunt ctitorii Filocaliei româneşti”.
De asemenea, în prefaţa vol. IV se arată că P.C. Păr. Ieromonah Arsenie (…) a continuat să dea acelaşi sprijin hotărâtor (la tipărirea Filocaliei) prin abonamentele făcute.
Retipărite după 1989 în prefaţa vol. I-IV din Filocalie nu se mai regăseşte însă nici o menţiune referitoare la contribuţia Părintelui Arsenie Boca, numele său fiind omis.
Stareţ la Mănăstirii Brâncoveanu va fi numit în 1942, an în care este ridicat la treapta preoţească, după ce, cu doi ani înainte, fusese tuns în monahism. Martir al gulagului comunist, Părintele Arsenie a fost închis în închisorile comuniste de Securittatea din Braşov, la Jilava, Bucureşti, Timişoara, Oradea. A fost arestat pentru prima oară în 1945, la Râmnicu Vâlcea.
Trei ani mai târziu este arestat din nou, pentru ca după eliberare să fie strămutat de Mitropolitul Nicolae Bălan la Mănăstirea Prislop. Securitatea a continuat însă arestarea şi anchetarea sa în ‘50, ‘51, ‘53, ‘55, ’56 (16/15 ian. 1950-martie 1951 este deportat la Canal).
În 1959, comuniştii au risipit obştea de la Prislop, părintele a fost alungat şi i-a fost interzisă activitatea de preot, pentru nereguli financiare inventate (decizia a fost anulată post-mortem, în 1998).
Până în 1968, vârsta de pensionare, Părintele este pictor şi muncitor în Bucureşti, fiind supravegheat permanent de Securitate. Până în 1984 va picta Biserica de Drăgănescu, apoi se retrage la Sinaia. Cinci ani mai târziu se mută la Domnul, la vîrsta de 79 de ani, şi este înmormântat, după dorinţă, la Mănăstirea Prislop.
Părinte ieromonah, teolog, artist plastic, stareț la Mănăstirea Brâncoveanu și apoi la Mănăstirea Prislop, Părintele Arsenie a început cu putere, cu duh apostolesc și prorocesc mișcarea unică de la Sâmbăta, de redeșteptare religioasă și morală a credincioșilor.
Considerat cel mai mare duhovnic român al secolului XX, părintele şi-a luat crucea şi i-a urmat lui Hristos, învăţându-i pe cei care veneau să-l asculte să nu se uite la trup, care este trecător, ci la sufletul nemuritor.
Cei care l-au cunoscut îl laudă şi îi aduc mulţumiri spunând că multe suflete a adus la Domnul, fiind un adevărat luminător şi îndreptător de suflete rătăcite şi necăjite. Părintele Arsenie a trecut prin încercări şi ispite de tot felul, a fost torturat de fosta Securitate în anii ‘48 și ‘51, închis şi supus la munci grele, dar pe toate le-a îndurat cu răbdare.
Venind de la Muntele Athos şi începând munca de duhovnic la Mănăstirea Brâncoveanu, oamenii s-au încredinţat curînd că nimic nu-i puteau ascunde părintelui, fiind un văzător al celor nevăzute. Despre darul său s-a dus repede vestea, Părintele căpătând o mare faimă şi o mare influență în popor.
Multă lume îl căuta pentru a-i cere sfaturi de viaţă, sfaturi de mântuire sau doar pentru a-l asculta. Veneau la Părintele Arsenie Boca oameni de toate vârstele şi cereu poveţe. I-a binecuvântat pe mulţi dintre cei care voiau să devină preoţi sau tineri care urmau să ajungă la război şi care i-au cerut Părintelui să se roage pentru ei. Văzător al voinţei lui Dumnezeu le dădea mâna să o sărute numai celor despre care ştia că nu se vor mai întoarce, ştiind sfârşitul vieţii lor, iar celorlalţi nu, spre nedemerirea acestora. Cu voi mă mai întâlnesc, iar cu aceia nu, le-a spus Părintele văzându-i întristaţi.
Purtător de mare dar a ajuns după ce s-a rugat Maicii Domnului, la Muntele Athos, Părintele fiind povăţuit şi luat în grija Sfântului Serafim de Sarov, care trăise pe pămând cu 200 de ani înainte. Aşa le spunea Părintele Arsenie pe nume celor care veneau să îl caute, deşi pe unii îi vedea pentru prima oară, sau le dezvăluia cele viitoare, învăţându-i să nu mai păcătuiască. Celor care nu puteau să stăruie în curăţenie şi să-şi schimbe obiceiurile le-a dezvăluit motivul după ce s-a rugat lui Dumnezeu.
Impresionaţi de chipul său minunat, extrem de frumos, oamenii spuneau că este un înger în trup, acest stâlp al Bisericii adunând pe mulţi şi povăţuind cu duhul pe toţi.
Întrebat cum poate un preot să dovedească acelora care nu cred că Dumnezeu există, Părintele Arsenie le-a răspuns înţelept că prin chiar viaţa lor şi felul de trăire duhovnicească. De altfel, părintele obişnuia să le spună oamenilor că mântuirea se vede în lumina ochilor, acolo unde chipul lui Hristos prinde formă dacă ducem o viaţă de rugăciune, iar gândul este la Dumnezeu.
Încununat cu preoţia, cu darul prorocirii, cu milostivire, blândeţe, fiind bun povăţuitor şi având darul de a predica şi de a tâlcui Sfânta Evanghelie, Părintele a adus la calea mântuirii multe suflete, oprindu-i de la răutăţi. Le-a spus să cerceteze biserica, să nu lucreze de sărbători, să fie milostivi, să stăruie în rugăciune, să nască prunci, fiind un mare iubitor de copii şi familie.
Iscusit pictor de icoane şi de biserică, cei care vin să vadă Biserica din satul Drăgănescu rămân impresionaţi de frumuseţea picturilor, despre care spun că parcă ar fi vii. Drăgănescu este o localitate mică din judeţul Giurgiu, aşezată între Mihăileşti şi Buturugeni.
La ieşirea din localitatea Mihăileşti, aflată pe drumul ce leagă oraşele Bucureşti şi Alexandria, venind dinpre Bucureşti, pe la kilometrul 28, un drum coteşte brusc la dreapta. Drumul duce spre localitatea Malul Spart. Îndepărtându-ne de drumul naţional DN6 şi trecând peste un câmp, după 5 kilometri, pe drumul judeţean 412A, apare localitatea Drăgănescu.
Părintele Arsenie s-a bucurat de o mare popularitate atât la Sâmbăta, cât și la Prislop, dar nu a căutat acest lucru. Oamenii se îmbulzeau să-l asculte. De altfel, Părintele avea să mărturiseacă:
“După câțiva ani de la călugăria mea și intrarea în preoție, mi s-a întâmplat un lucru pe care nu l-am urmărit: o mare influență în popor, faimă de predicator și de preot. Datorită cunoștințelor ce le adunasem în vremea studiilor și pe care le aplicam unde se putea face aceasta, poporul sărea marginile aprecierii juste și mă credea excepțional de înzestrat.
De nenumărate ori am încercat și mai încerc a le mai stinge capriciile unei credințe necontrolate, cea de domeniul fanteziei, că aceasta nu mântuiește, și abia am izbutit să-i scad la o iubire (pe) care mi-o păstrează fără să mă întrebe”.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.