Hotărârea prin care CCR a invalidat referendumul de demitere a lui Traian Băsescu prezintă elemente clare de neconstituţionalitate. Un conflict legislativ dă posibilitatea Parlamentului să ia decizia finală în ceea cel priveşte pe Traian Băsescu.
„Abuz de drept”
Hotărârea nr. 6 din 21 august 2012 a CCR, referitoare la Referendumul din 29 iulie a.c. reprezintă un abuz de drept şi încalcă Constituţia. La această concluzie au ajuns trei jurişti cu experienţă în materie constituţională, care ne-au contactat şi ne-au prezentat detaliat argumente. Concret: CCR a emis o hotărâre (nr. 6 din 21 august 2012) în finalul căreia se precizează: Hotărârea este definitivă şi general obligatorie. „Această formulare este neconstituţională. În Legea fundamentală nu există vreo prevedere care să dea hotărârilor CCR această putere şi anume să fie definitive şi general obligatorii. Această formulare reprezintă un abuz de drept. Ţinând cont de acest aspect, Hotărârea nr. 6 a CCR nu este opozabilă Parlamentului”, susţin la unison juriştii consultaţi.
Ce spune legea CCR…
Art. 11 din Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea CCR prevede la alin.1:
Curtea Constituţională pronunţă decizii, hotărâri şi emite avize, după cum urmează:
La acelaşi articol, la litera B prevede: Hotărâri, în cazurile în care:
c) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia;
La alin. 2 şi 3 din lege se precizează:
2) Deciziile şi hotărârile se pronunţă în numele legii.
3) Deciziile, hotărârile şi avizele Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Deciziile şi hotărârile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
…Şi ce spune Constituţia
La art. 146 sunt enumerate atribuţiile CCR, iar la articolul 147 alin. 4 prevede: Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
În caz de conflict legislativ, Constituţia are prioritate
Juriştii consultaţi arată că, aparent, „suntem în faţa unui conflict legislativ. În legea CCR se spune că şi hotărârile sunt general obligatorii, iar în Constituţie nu există o astfel de prevedere. În acest caz, prevalează prevederile din Constituţie, pentru că o lege, fie ea ordinară sau organică, nu poate bate Constituţia”.
Tot juriştii cu care ne-am consultat au mai precizat: „În Hotărârea nr. 6 din 21 august a CCR se fac, aşa cum este normal într-un document de natură juridică, trimiteri la numeroase articole din legea de organizare a CCR, din Legea referendumului şi din Constituţie. Cine citeşte cu atenţie documentul va observa că nu există nicio trimitere la art. 147, alin. 4 din Constituţie, adică cel care întăreşte un document CCR, şi anume îi dă puterea de a fi general obligatoriu şi cu putere pentru viitor. Or, judecătorii CCR erau obligaţi să facă trimitere la acest articol, din moment ce au inserat în document că hotărîrea luată este general obligatorie. Nu au făcut-o pentru că ştiau că art. 147 alin. 4 nu are nicio legătură cu hotărârile emise de CCR. Aici suntem deci în faţa a ceea ce în termeni juridici se numeşte abuz de drept”.
Care este soluţia
Având în vedere faptul că Hotărârea CCR nr. 6 nu se încadrează în prevederile Constituţiei şi având în vedere că este calificată ca fiind un abuz de drept, se impune o întrebare: care este soluţia de urmat în acest caz extrem de complicat. Tot juriştii ne-au arătat care este calea de urmat: „În această situaţie, Parlamentul este cel care poate lua decizia finală. Parlamentul este acoperit prin art.3 al Hotărârii nr. 34 din 6 iulie 2012, care prevede: În situaţia în care Curtea Constituţională va stabili că nu au fost îndeplinite condiţiile de valabilitate stabilite de lege, Parlamentul României va lua act de hotărârea acesteia şi va decide asupra procedurii de urmat. Ţinând cond de prevedea finală a acestui articol Parlamentul poate decide dacă Traian Băsescu se întoarce sau nu la Palatul Cotroceni. Orice decizie a Parlamentului în această speţă este legală”.
Alte argumente privind abuzul de drept comis de CCR
Hotărîrea CCR nr. 6 din 21 august 2012 nu poate fi definitivă şi general obligatorie şi pe alte considerente. Şi acest lucru reiese chiar din Legea CCR. Faptul că legea prevede că CCR veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia nu reprezintă o pronunţare asupra legalităţii referendumului, ci doar o acţiune în constatare. A veghea nu înseamnă verificarea legalităţii sau a constituţionalităţii, ci doar o constatare.
Or, numai actele CCR legate de legalitatea unor acte normative, adică acolo unde se constată situaţii de neconstituţionalitate, sunt cele general obligatorii. Iar acestea sunt, repetăm, Deciziile CCR. Decizia CCR nu reprezintă acelaşi lucru cu o hotărâre sau cu un aviz al CCR. Iar Constituţia face o distincţie clară şi defineşte explicit situaţiile în care este vorba de Decizii ale CCR.
Un alt argument care vine şi arată că hotărârea CCR nu are caracter definitiv şi general obligatoriu îl reprezintă prevederile articolului 2 din Constituţie. Acesta la alin. 1 spune: Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum, iar la alin. 2, Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu. Cum se traduce în limbaj popular acest articol în speţa de faţă: referendumul reprezintă o formă de exercitare a suveranităţii poporului. Asupra legalităţii exercitării suveranităţii poporului nu se pot pronunţa 6 sau 9 persoane, fie ele şi judecători ai CCR. (Că şi aici suntem în faţa unui conflict de legislaţie nu contează, pentru că, aşa cum am arătat, prevederile Constituţiei au prioritate.)
CCR a încurcat borcanele în propriul document
În Hotărârea CCR nr. 6 din 21 august 2012, pe care juriştii o consideră ca fiind neconstituţională şi că reprezintă un abuz de drept, prin inserarea în dispozitiv a formulei definitivă şi general obligatorie, mai există un element care demonstrează ilegalitatea ei. În document se face referire la Hotărârea nr. 5 a CCR din 14 august 2012, prin care judecătorii Curţii au venit cu noi precizări referitoare la ce au solicitat guvernului referitor la actualizarea listelor electorale. Şi această Hotărâre nr. 5 este una ilegală. Pentru că este vorba de un act administrativ pur şi simplu, iar un astfel de act nu poate fi „îmbrăca” haina unei hotărâri. De exemplu, atât pe 2 august a.c., cât şi pe 6 august, solicitări similare au fost transmise guvernului prin adresele nr. 3.505, respectiv 3.506. O adresă reprezintă un act administrativ, în timp ce o hotărâre în niciun caz. Drept urmare, am mai avut un document ilegal, iar la acesta face expres trimitere Hotărârea nr. 6.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.