Nu vreau să vorbesc despre independentul Dinu din Constanţa, cel care vrea de vreo cîţiva ani să devină preşedinte sau parlamentar. Plăcerea omului este să candideze şi să vorbească din cînd în cînd la televizor, aşa cum plăcerea altora este să alerge prin pădure şi să recite soacrei cîte o poezie de ziua acesteia.
În acest scandal între PSD şi preşedinte, în care Liviu Dragnea i-a cam încurcat socotelile, fiind mai abil decît Klaus Iohannis (nu mergem la Cotroceni pentru consultări pînă nu avem rezultatele oficiale şi nu se produce validarea parlamentarilor), nu vreau să intru în jocul supoziţiilor. Jurnalistele din România sufocă pe oricine cu invitaţiile lor la profeţii politice. Și care sfîrşesc întotdeauna într-un comic involuntar. Pe mine mă interesează eşecul partidelor mici, cele care au încercat vise mari şi s-au trezit fără admiratori şi susţinători. Ce s-a ales de cei cu planuri mari, creditaţi cu voturi puţine?
Trei partide merită o privire mai atentă. Primul este USR, născut dintr-o asociaţie transformată în uniune şi mai apoi în partid. Un procentaj de peste 8% obţinut în mai puţin de 8 luni de existenţă este o performanţă excepţională. Nu multe partide se pot lăuda cu o asemenea creştere spectaculoasă, în contextul în care Nicuşor Dan nu este un mare retor sau vedetă şi n-a excelat la nici o televiziune. Singurul personaj mai colorat din tot grupul a fost Clotilde Armand, cea care a candidat la Sectorul 1 din Bucureşti şi a fost găsită cu afaceri de mare boier pe seama contractelor de consultanţă şi a studiilor de fezabilitate cu CNADNR. Lupta anticorupţie postulată repetitiv de acest partid părea fi şi specificul său. Cum naiba anticorupţia celor de la USR a primit atîtea voturi, iar cea a liberalilor, nu? Explicaţia trebuie să vină din altă parte. Părerea mea este că în populaţia României există un segment (din ce în ce mai mare) de oameni tineri nemulţumiţi şi de PSD, şi de PNL şi care s-au îndreptat spre USR, chiar dacă nu are un profil prea bine conturat. Îi reprezintă ca abordare socio-culturală, ca nivel de trai, ca mod de a fi. Și, astfel, USR a luat dintr-un foc un procentaj nesperat de voturi, fiind marea surpriză a acestor alegeri. Alţii, care citesc totul în cheia scenariilor, zic că voturile de la USR sunt doar un cadou din partea liberalilor. USR, ajutat de servicii, de susţinători mai greu de identificat, ar fi primit voturi la grămadă din partea liberalilor. Nu zic da şi nu zic nu! Lunile şi anii ce vor să vină ne vor lămuri şi în această privinţă.
Al doilea partid-surpriză este ANR, condus de Marian Munteanu. Surpriza vine de la faptul că prin vară multă lume îi dădea şanse mai mari. Adevărul este că joaca de-a candidatul PNL pentru Bucureşti i-a păgubit şi pe liberali, şi pe Marian Munteanu. Dacă ar fi sărit peste acest episod, cu siguranţă că rezultatele ar fi fost altele. Nominalizarea lui Marian Munteanu pentru Bucureşti a atras atenţia asupra pericolului. Un Marian Munteanu stil Piaţa Universităţii ar fi fost o mare ameninţare pentru toate structurile infiltrate în politică. Asta şi explică de ce a fost relansat dosarul său, de ce au fost puse în circulaţie zvonuri şi alegaţii. Portretul lui Marian Munteanu a fost astfel cuminţit cu luni bune înainte de începerea campaniei electorale. A mai fost şi „ciupit“ prin secţiile unde n-a avut reprezentanţi? Iarăşi nu pot zice da sau ba.
Singurul partid rămas pe dinafară şi care reprezintă astfel un mare cîştig pentru scena politică este Partidul România Unită al lui Bogdan Diaconu şi Sebastian Ghiţă. Procentajul mic scos de PRU, în ciuda tărăboiului făcut de cei doi şi de RTV, poate fi prilej de studiu pentru politicienii tineri. Nu poţi contraface o ideologie, chiar dacă o garniseşti cu portretul lui Vlad Țepeş, cu muzică patriotică (nu populară) cu promisiuni nebune de lefuri şi răzbunări. Cu alte cuvinte, patriotismul mimat prosteşte, fiind de contrafacere, nu prinde nici cît un spectacol de sărbători. Ghiţă şi Diaconu, la o beţie zdravănă în Piaţa Victoriei, cu cîntecele lor lălăite, ar fi adunat mai multă lume decît i-au votat. S-ar fi adunat bucureştenii ca la urs. Şi dacă l-ar fi văzut în circul ăsta şi pe Victor Ponta, cu siguranţă că ar fi venit cu sutele de mii. Dar n-ar fi pus în urnă nici zece voturi ştampilate din greşeală.
Eşecul PRU este un titlu de onoare pentru România. Și nu exclude cîtuşi de puţin apariţia unui partid naţionalist sănătos.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.