Patrick Modiano, autorul „Bulevardelor de centură”, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură

După ce Patrick Modiano, în vârstă de 69 de ani, era cotat la bursa pariurilor on line Ladbrokes pentru Premiul Nobel pentru literatură cu 10 la 1, pe o listă ce îi cuprindea pe primele locuri pe Haruki Murakami, Svetlana Alexievitch, Adonis, Ngugi wa Thiongo, Nuruddin Farah, Milan Kundera, el a devenit ieri al 107-lea scriior care a obţinut Premiul Nobel pentru Literatură şi al 15-lea autor francez laureat al prestigiosului premiu suedez.

“Numele lui Patrick Modiano circula pentru Nobel de câţiva ani, alături de cele a încă 150 de alţi autori”, remarca editorul său, Gallimard. “Se considera că are statura necesară pentru a fi, într-o zi, laureat al Academiei suedeze!”.

Speranţele francezilor se întemeiau pe faptul că volumele lui au fost traduse în suedeză încă din 1968, data apariţiei primului său roman, La Place de l’étoile, şi că acum cărţile lui sunt traduse în 36 de limbi, acelaşi număr ca la Jean-Marie Gustave Le Clézio, distins cu Nobel în 2008.

Patrick Modiano a fost ales, potrivit argumentului juriului, pentru “arta memoriei cu care a evocat destinele omeneşti cele mai insesizabile şi a dezvăluit lumea Ocupaţiei”.

Secretarul permanent al Academiei Suedeze, Peter Englund, anunţând atribuirea Premiului lui Patrick Modiano

Acordarea Premiului a provocat reacţii aprinse, mai ales în presa anglo-saxonă, publicaţia The Guardian preluând afirmaţia secretarului permanent al Academiei Suedeze, potrivit căreia, deşi foarte cunoscut în Franţa, scriitorul este mai puţin citit în alte ţări din lume şi că, probabil, romanul său Rue des boutiques obscures (al şaselea volum al scriitorului) este cel mai cunoscut datorită Premiului Goncourt pe care l-a primit în 1978. Cartea este povestea lui Guy Roland, un detectiv care a fost o vreme amnezic şi căruia i s-a atribuit o falsă identitate. Pornind în căutarea propriului trecut, acesta ajunge în mediul emigraţiei ruse.

Evident, a fost ignorat Marele Premiu pentru Roman al Academiei Franceze, cucerit în 1972, pentru cel de al treilea roman publicat, Les Boulevards de ceinture (apărut în anul 1975 şi în versiune românească, la Editura Univers, cu titlul Bulevardele de centură), care l-a consacrat definitiv în literatura franceză.

Născut în 1945 la Boulogne-Billancourt, Patrick Modiano este autorul a 30 de romane, multe dintre ele premiate.

Este fiul lui Albert Modiano şi al Louisei Colpijn, actriţă flamandă venită la Paris şi cunoscută apoi în cinema-ul belgian sub numele Louisa Colpeyn.

Un roman autobiografic

Albert Modiano era fiul unui aventurier toscan stabilit în 1903 ca anticar la Paris. Mic traficant în tinereţe, el a avut câteva eşecuri financiare, iar înainte de război conducea un neînsemnat magazin de ciorapi şi parfumuri. A devenit apoi furnizor pentru piaţa neagră, reuşind să acumuleze o avere care a durat până în 1947.

Patrick a fost crescut de bunicii materni. Este încris la o şcoală catolică şi apoi, în urma unor întâmplări ce implicau poliţia, într-un cămin.

Crescut în atmosfera specială generată de absenţa tatălui, despre care auzea poveşti neclare, şi turneele mamei sale, Patrick era foarte apropiat de fratele său, Rudy, care a murit însă la vârsta de 10 ani. Scriitorul îi va dedica acestuia primele sale opere, publicate între 1967 şi 1982.

După o serie de mutări de la un internat pentru copiii săraci, cu o disciplină militară, la colegiul Saint-Joseph de Thônes, în Haute-Savoie, o adevărată închisoare, Patrick Modiano, susţinut, de la vârsta de 15 ani de Raymond Queneau, care era prieten cu mama sa, reuşeşte să-şi dea examenul de bacalaureat în 962.

Parisul, una dintre obsesiile lui Patrick Modiano

Cu o adolescenţă şi o tinereţe furtunoase, el îşi găseşte echilibrul în scris, graţie scriitoarei şi cântăreţei Zazie, care îl introduce în lumea literară, având chiar prilejul să participe la cocktailurile de la Gallimard, unde va publica şi primul său roman în 1968, cu care şi-a făcut o intrare zgomotoasă pe scena literară, reuşind să câştige Premiile Roger-Nimier şi Fénéon. Acest roman rămâne atipic în opera lui Modiano, prin stilul aproape parodic în care este povestită, la modul aparent autobiografic, viaţa unui evreu antisemit.

De atunci s-a consarat exclusiv scrisului.

În mai 1968, va fi şi el pe baricadele Parisului, dar în calitate de jurnalist la Vogue.

Axată pe interioritate, pe nuanţe, opera sa este centrată în principal pe viaţa pariziană în timpul celui de al Doilea Război Mondial, cu atenţie asupra destinului individului obişnuit confruntat cu tragedia istorică, pe căutarea identităţii şi incapacitatea de a înţelege dezordinile societăţii. Autorul, prin naratorul volumelor, devine un adevărat arheolog al memoriei, păstrând cel mai mic document, aparent nesemnificativ, pentru a-şi putea explica propria persoană, dar şi pe cele ale apropiaţilor sau chiar ale necunoscuţilor. Rezultatul, pagini ce par scrise uneori de un detectiv sau de un istoriograf. Cel mai sesizant exemplu este Un pedigree (2005), cartea cea mai autobiografică a lui Modiano, care încearcă să-şi amintească tinereţea sa până la publicarea primului roman la vârsta de 22 de ani. “Am scris aceste pagini aşa cum redactezi o constatare sau un curriculum vitae, cu titlu documentar şi, fără îndoială, pentru a termina cu o viaţă care nu mai era a mea”, declara scriitorul.

Coperta colecţiei Quarto de la Gallimard

Ocupaţia germană din Franţa apare mai ales în pimele trei romane, La Place de l’Étoile, La Ronde de nuit (1969) şi Les Boulevards de ceinture (1972), ce formează o aşa-numită Trilogie a Ocupaţiei.

Un alt roman ce nu poate fi omis nici din cea mai simplă listă a operelor lui Modiano este Dora Bruder (1997), tradus şi în limba română. Pornind de la un mic anunţ apărut în ziar, care relata fuga unei tinere (“Născută în 15/02/1926 la Paris, arondismentul 12”), naratorul încearcă să refacă drumul acestei evreice de 15 ani, după două decenii. Fuga ei îi reaminteşte propria copilărie.

Patrick Modiano este autorul unei opere bogate nu numai în romane, dar şi în scenarii de film. În 1973 a scris, împreună cu regizorul Louis Malle, scenariul filmului Lacombe Lucien, povestea unui tânăr care voia să ajungă în maquis şi care a fost prins şi încarcerat de GESTAPO. Au urmat Une jeunesse de Moshé Mizrahi (1983), Le Parfum d’Yvonne de Patrice Leconte (1995), adapare după Villa triste, Le Fils de Gascogne de Pascal Aubier (1995), Généalogies d’un crime de Raoul Ruiz (1997), Te quiero de Manuel Poirier, adaptare după Dimanches d’août (romanul a apărut şi în limba română cu titlul Duminici de august), Bon Voyage de Jean-Paul Rappeneau (2003), Charell de Mikhael Hers (2006), adaptare după De si braves garçons.

Misterul Modiano

A scris, de asemenea, cântece pentru Françoise Hardy şi Régine, puse pe muzică de Hugues de Courson. Ele au făcut obiectul unui disc, intitulat Fonds de tiroirs.

În 1984, Patrick Modiano a primit Premiul literar Prince-Pierre-de-Monaco pentru întreaga operă. În 2002 a fost distins cu Premiul Jean-Monnet de littérature européenne pentru La petite bijou, în 2010 cu Pemiul Cino Del Duca pentru întreaga operă. Şi tot pentru întreaga creaţie a primit, în 2011, Premiul BnF şi Premiul Marguerite-Duras. În anul următor obţinea Premiul Statului austriac pentru literatură europeană.

Ediţiile Gallimard au publicat 10 dintre romanele sale în colecţia Quarto: Villa triste, Livret de famille, Rue des boutiques obscures, Remise de peine, Chien de printemps, Dora Bruder, Accident nocturne, Un pedigree, Dans le café de la jeunesse perdue (tradus şi în româneşe), L’horizon.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.