”Relația dintre Grecia și creditorii săi nu se îmbunătățește. Este oare din cauza abordării proaste a premierului Tsipras și a ministrului de Finanțe Varoufakis? Se poate, dar bănuiala mea este că nu puteau face nimic pentru a evita o confruntare, în afară de a trăda alegătorii care i-au dus în fruntea țării. Iar oficialii din țările care au credidat Grecia se comportă încă de parcă ar aștepta ca această trădare să se întâmple, așa cum s-a întâmplat în ultimii cinci ani”, scrie pentru New York Times Paul Krugman, laureat al Nobelului pentru Economie.
”Dar aproape sigur se înșeală. Dinamica este foarte diferită de această dată, iar dacă nu este înțeleasă se poate ajunge ușor la un dezastru inutil.
Lăsați-mă să insist asupra aspectului inutilității. Ceea ce cere Grecia – alegătorii germani probabil nu știu asta – nu este o nouă infuzie de bani. Ce se negociază este o reducere a surplusului primar – adică o reducere a plăților în contul datoriei. Și ni s-a spus deseori că toată lumea înțelege că ținta oficială a surplusului, de 4,5% din PIB, nu este rezonabilă și nu poate fi atinsă. Așadar, Grecia nu face, de fapt, decât să ceară recunoașterea unei realități pe care toți păreau să o fi înțeles.
Atunci de ce dau lucrurile în clocot? Pe de o parte pentru că ceea ce ”toti știu” nu a fost explicat vreodată electoratelor din țările nordice, astfel încât cunoașterea realității este mereu ceva ce urmează să se întâmple cândva în viitor. Pe de altă parte, cred, creditorii au ajuns să se aștepte ca, în numele unui simbolism și al responsabilității, guvernele datornice să-și abandoneze în mod mizerabil promisiunile și acum vor ca guvernul grec să plătească obișnuitul tribut al umilinței.
Dacă îți închei mandatul fiind apreciat de grupul de la Davos, atunci poți fi eligibil pentru o mulțime de contracte la Comisia Europeană, FMI sau alte fleacuri, chiar dacă ești cu totul disprețuit de conaționalii tăi. Mai mult, într-un fel este un plus să fii disprețuit de eiDar, cum am spus, dinamica este foarte diferită de data asta.
Am considerat mereu că Matthew Yglesias a abordat un subiect important când a observat că politicienii statelor mici au în general impulsul de a se supune cerințelor troicii, chiar dacă acestea sunt contrare intereselor națiunii:
‘În mod normal te gândești că opțiunea cea mai bună a premierului unei țări este de a face lucrurile care să-i asigure realegerea. Aceasta este strategia dominantă, indiferent cât de sumbre sunt perspectivele. Dar în epoca globalizării și a UE-ficării, cred că liderii țărilor mici se află, de fapt, într-o situație diferită. Dacă îți închei mandatul fiind apreciat de grupul de la Davos, atunci poți fi eligibil pentru o mulțime de contracte la Comisia Europeană, FMI sau alte fleacuri, chiar dacă ești cu totul disprețuit de conaționalii tăi. Mai mult, într-un fel este un plus să fii disprețuit de ei. Argumentul suprem al solidarității cu ”comunitatea internațională” este să faci ceea ce comunitatea internațională vrea, chiar dacă întâmpini o rezistență masivă din partea poporului tău’.
Însă un guvern autentic de stânga, spre deosebire de unul de centru-dreapta, este foarte diferit – nu pentru că politica și ideile sale sunt nebunești și avântate, și nici nu sunt, ci pentru că oficialii unui asemenea guvern nu vor fi apreciați de grupul de la Davos. Alexis Tsipras nu va fi in consiliul director al unei bănci, nici președinte al Băncii de Decontări Internaționale, nici, probabil, comisar UE. Lui Varoufakis nu-i place nici măcar să poarte cravată – ceea ce, conștient sau nu – este un mod de a arăta vizual că nu va juca jocul obișnuit. La nivel personal, noii lideri greci fie vor reuși, fie vor eșua, în functie de ce se va întâmpla cu Grecia și nu vor exista premii de consolare în caz de eșec.
Oare Berlinul și Bruxelles-ul pricep asta? Dacă nu, atunci operează cu o concepție greșită.”
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.