Pavilionul Marii Britanii, distins cu „Premiul de Arhitectură” la Milano

Pavilionul Marii Britanii, conceput de artistul Wolfgang Buttress, a câştigat Premiul Internaţional de Arhitectură, decernat de Institutul Naţional de Arhitectură In/Arch şi de Asociaţia Naţională Italiană a Constructorilor (ANCE), la Expo Milano 2015. Premiul a fost decis de un juriu de experţi în arhitectură, pentru designul şi pentru mesajul lui. Pavilionul a fost apreciat în primul rând pentru inginerie, pentru construcţie şi pentru mesaj, componente care dialoghează subtil, în mod poetic.

Tema Expoziţiei din acest an a fost Să hrănim Planeta, energie pentru viaţă. S-a considerat că Pavilionul britanic a interpretat cel mai bine această temă.

În vederea participării la Expo Miano 2015, la începutul anului 2014, organizaţia UKTI – UK Trade & Investment a lansat un concurs pentru Pavilion. A fost selecţionată o echipă atipică, cu un proiect foarte original: compania Arhitecţi, peisagişti, designeri de lumini: BDP, artistul Wolfgang Buttress, inginerul specializat în structuri Tristan Simmonds şi omul de ştiinţă specializat în albine, Dr Martin Bencsik.

Artistul britanic a avut ca obiectiv sensibilizarea faţă de situaţia albinelor, dar şi importanţa polenizării pentru producerea hranei.

Pe un teren lat de 20 de metri şi lung de 200 de metri, pavilionul a fost organizat în trei spaţii diferite: o livadă, o câmpie şi un stup.

Vizitatorii, transformaţi în timpul vizitei în albine, s-au putut plimba printr-o livadă, înainte de a descoperi o câmpie plină de flori sălbatice şi de a intra în Stup, o structură cubică din oţel, înaltă de 14 metri.

Pereţii exteriori sunt din lemn de pin perforat.

Când priveşti prin orificiile principale, mici video-uri povestesc călătoria unei albine prin pavilion.

Traversarea câmpiei se poate face în direcţii diferite, în inima unei vegetaţii urmărind scheme hexagonale pe sol.

Mersul prin metal porneşte de la o idee simplă. Mai curând decât la nivelul solului, există o anumită înălţime pentru a avea o conexiune importantă cu natura”, explică Wolfgang Buttress.

Structura semitransparentă din aluminiu a fost fabricată în uzina Stage One din micul oraş englezesc York, cea care a realizat cupa flăcării olimpice la Jocurile de la Londra din 2012. Structura este compusă din 169.300 de componente din aluminiu, montate fără niciun fel de sudură, astfel încât să formeze 32 de straturi orizontale suprapuse.

Pentru a respecta conceptul de stup, centrul structurii a rămas gol. Au fost instalate 891 de LED-uri a căror activitate o reprezintă pe cea a peste 40.000 de albine dintr-un stup din Nottingham.

Intrând în această structură, vizitatorii aud zumzetul amplificat al stupului experimental al lui Martin Bencsik de la Universitatea din Nottingham Trent, detectat graţie unui captator high-tech folosit în industria de automobile şi în aviaţie, dar şi în aparatele foto şi smartphone-uri. Martin Bencsik a putut astfel să urmărească vibraţiile infime din interiorul stupului timp de zile, săptămâni şi luni, paralel cu evoluţia roiului de albine, pentru a crea un fel de dicţionar al zumzetului.

Cu o mare intimitate şi puţin noroc, când intri în stup simţi vibraţiile şi mesajele ce pornesc de la albinele care produc miere”, explică Dr Martin Bencsik.

Nivelul energiei din stupul de la Nottingham determină, graţie unor algoritmi care convertesc vibraţiile, culoarea şi intensitatea miilor de LED-uri care luminează structura, aceasta devenind un punct de atracţie al Expo Milano la lăsarea serii.

Culoarea aleasă este un alb cald, produs de LED-uri roşii, verzi şi albastre prin sinteză aditivă.

În plus, când zumzetul albinelor atinge anumite niveluri, el este tradus în piese muzicale pentru violoncel, pian, chitară şi voci, special înregistrate, destinate să se armonizeze cu “fredonarea foarte meditativă, gravă şi viscerală”, cum o numeşte Wolfgang Buttress. “Ironia constă în faptul că albinele sunt surde, ele comunică prin vibraţii, dar vorbind cu Martin am descoperit potenţialul utilizării de sunete ca mijloc de reflectare a conexiunii între albine şi om”, a explicat artistul.

Construcţia combină forma avagardistă şi accentele ecologice, inspirându-se din cercetările ştiinţifice realizate în agro-tehnologie şi în ingineria agrară.

Societăţile englezeşti Stage One şi Rise au primit suma de 6 milioane de lire sterline pentru construirea acestui proiect de 1.910 meri pătraţi.

De la deschiderea Expoziţiei Universale de la Milano, opera lui Wolfgang Buttress a atras peste o jumătate de milion de vizitatori, de patru ori mai mult decât fusese estimat.

De subliniat că un Premiu al Publicului a încoronat şi el Pavilionul.

După închiderea expoziţiei, Pavilionul britanic va fi demontat şi remontat în Mare Britanie, într-un loc ce va fi stabilit în curând.

O colaborare genială între artă, ştiinţă, arhitectură, peisaj şi lumină,

Pavilionul englezesc este o adevărată catedrală metalică ce pare, de departe, să plutească în aer, iar odată ajuns în interior, vizitatorul poate capta vibraţii stranii.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Victoria Anghelescu 1046 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.