PDL şi trădarea trădătorilor

În politică, negocierea, tratativele şi mai ales flexibilitatea – ca să reiau vorba lui Obama, spusă recent lui Medvedev – joacă un rol esenţial în asigurarea succesului unui demers, indiferent de natura şi de miza lui, însă pe listă poate fi inclusă şi TRĂDAREA, dar ca formă radicală sau de ultimă soluţie. De aici s-a ivit probabil şi celebra expresie potrivit căreia „iubesc trădarea, dar nu-i iubesc pe trădători”, şi ea foarte expresivă şi plină de înţeles. Dar să nu mai lungesc vorba şi să rămân cu picioarele pe pământ, referindu-mă la evenimentele care au zgâlţâit din temelii pedeliştii după ce unul dintre principalii lor lideri, Sorin Frunzăverde, i-a părăsit. „Trădare, trădare, trădare!”, a strigat Emil Boc după ce i s-a dat cu oţet pe la nas şi şi-a revenit din şocul pe care l-a suferit. Culmea cinismului, tocmai el vorbeşte cu toată gura despre trădare şi o denunţă, el care a fost premierul unui guven ce n-ar fi fost învestit şi n-ar fi rezistat atât timp dacă nu s-ar fi bazat pe un şir întreg de trădări.

Să le luăm pe rând. În primul rând, înainte de a trece la alcătuirea majorităţii guvernamentale după ce Boc a fost desemnat premier, şefii PDL au lansat un amplu proces de cultivare A TRĂDĂRILOR din alte partide parlamentare, acţiune ce a avut la bază ademeniri cu superoferte – politice, economice şi altele obscure sau vizibile -, dar şi (sau mai ales) şantaje ordinare. Pe urmă, de parcă nu ar fi fost destul, s-a ajuns cu tupeul până acolo încât, prin tot felul de tertipuri şi cu largul concurs al membrilor Curţii Constituţionale, după ce aceasta a fost înnoită şi miruită puterii, AU FOST TRĂDATE fără nicio jenă sau tremur votul cetăţenilor şi rezultatele urnelor, iar în Legislativ a apărut un nou partid parlamentar, o formaţiune politică surogat ce s-a botezat UNPR. E un caz unic în Europa postbelică şi, înainte de toate, în Uniunea Europenă. Dar ce-i interesează acest amănunt banal şi bizar pe Băsescu şi Boc, ce şi-au continuat nestânjeniţi CULTUL ŞI APOLOGIA TRĂDĂRILOR, dus la superlativ prin slugărnicia lor faţă de UDMR, partid politic cu rol decisiv în supravieţuirea coaliţiei de la guvernare.

Faţă de UDMR, PDL nu a făcut altceva decât să aplice pe invers principiul TRĂDĂRII, dar tot pentru ca atât fruntaşii, cât şi membrii săi să-şi realizeze scopul: păstrarea cu orice preţ a puterii şi mărirea averii. Aşa cum am scris în editorialul „UDMR, trocul şi chiştocul”, publicat tot aici pe 9 noiembrie 2010, „în guvernul Boc, vocea primă nu aparţine premierului, ci liderului UDMR, fără al cărui acord expres nu mişcă nimic. Asta pentru că, date fiind marile slăbiciuni ale PDL, ce tinde să devină un uriaş cu picioare de lut, iar UDMR conştientizează ca nimeni altcineva acest lucru, de la compromis s-a ajuns la troc, iar acesta se realizează cât ai fuma un chiştoc!”.

Ce s-a schimbat între timp? Păi, premier a devenit fiul Martei Istvan, pentru care nu a mai funcţionat trocul, ci direct TRĂDAREA, pentru că el, ca o marionetă cu dublă comandă – şi de la PDL, şi dela UDMR -, a înfiinţat imediat facultatea maghiară de medicină din Târgu Mureş, deşi nu a fost capabil şi nici nu l-a interesat să răspundă întrebării următoare: cum va trata un atare medic ce a învăţat exclusiv în limba maghiară un ieşean sau o femeie din Tulcea ori un copil din Balşul copilăriei mele? În guvernarea Băsescu-Boc şi a surogatelor lor, TRĂDAREA a fiinţat mai abitir decât orice lege, nu mai vorbesc despre Constituţie, şi astfel PDL şi ai săi au supravieţuit politic. Dar, vorba unui clasic în viaţă, „viaţa e complexă”, aşa că pedeleii s-au trezit trădaţi chiar din interior. La ora la care scriu aceste rânduri şi-au dat oficial demisia din PDL primul său vicepreşedinte, amintitul Frunzăverde, care denunţa instituirea statului poliţienesc, 38 de primari cărăşeni, doi parlamentari din acelaşi judeţ, sute de consilieri locali, primarul Slatinei, care e şi şeful judeţenei pedeliste, şi, în mod cert, lista rămâne deschisă.

Realizează Băsescu, Boc, Udrea et comp. că partidul lor e zguduit de un tsunami autentic, dovadă şi certurile publice privind desemnarea candidatului la Primăria Capitalei, aşa că ei nu fac decât să culeagă roadele principiului parşiv al TRĂDĂRII, pe baza căruia au rezistat până acum? Poate da, poate nu, dar un lucru e cert şi nu cred că-l realizează: să-i ferească Dumnezeu de TRĂDAREA TRĂDĂTORILOR!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Dumitru Constantin 677 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.