Pe când Patapievici se năștea…

Era în anul 1957. Un bătrân distins, cu pantofi uzați și salopetă murdară, mătura străzile orașului. Acum mătura străzile, dar nu întotdeauna fusese măturător. A fost diplomat în capitala Franței. Înainte…

Într-o fabrică, nu contează care, un bărbat între două vârste căra șpanul strungurilor și era gluma muncitorilor deșucheați. Era „necalificatul” pentru că așa trebuia. Dar el nu fusese întotdeauna un muncitor necalificat. Fusese medic, profesor universitar. Înainte…

Într-o toaletă publică, o femeie trecută de patruzeci de ani spăla cu o pânză de bumbac murdar pisoarele. Își ștergea fruntea de sudoarea putorii, dar avea o figură delicată. Ciudat. Pentru că nu întotdeauna fusese spălătoreasă de pisoare. Ci profesoară la liceul «Regina Maria», unde preda limbi clasice. Înainte…

Într-un alt oraș, un alt bărbat împingea vagonetele cu cărbuni, deși puterile îi slăbeau. Era vagonetarul Minei Lupeni. Dar nu fusese întotdeauna vagonetar. Era I.D. Sîrbu, unul dintre marii scriitori ai țării noastre. Înainte…

Nu departe de marginea Bucureștilor, în fostul bordel Crucea de Piatră, o tânără foarte frumoasă și foarte delicată își trăia existența predând ore de franceză, iar fostele curve, muncitoare necalificate prin uzinele patriei, o batjocoreau, dar ei nu-i păsa. Statul nu o angaja nicăieri pentru că așa trebuia. Din casa părinților ei a fost dată afară și acum locuia într-o cameră a fostului bordel. Dar ea, Sanda Tătărăscu Negroponte, nu trăise dintotdeauna aici. Fusese fiica unui mare prim-ministru al României. Înainte…

Acolo mai trăia și soțul ei. Cultivat și manierat, cu o distincție care te făcea să întorci capul, era instalatorul cartierului. Pentru lavabouri și pisoare. Dar el nu fusese dintotdeauna instalator de pisoare. Ci unul dintre avocații promițători ai țării noastre, Ulyse Negroponte. Înainte…

În acel an, când se petreceau toate aceste povești, s-a născut dl. Patapievici. A trăit frumos, în zonă protejată social și politic. Pentru viitorul copilului Patapievici nici nu se punea problema să ajungă vreodată să monteze pisoare sau să măture străzi. Nu! Pentru accederea protejaților de acest fel a fost distrusă România pe care o știam. Înainte….

Ajuns om mare, astăzi, dl Patapievici consideră istoria poporului român o încrucișare de jeturi de urină, ale domniei sale, ale prietenilor domniei sale și ale altora, luptători în jeturi de urină, din plăcere, din plictis intelectual sau alterare fizică ori dracu îi mai știe. Pentru domnia sa, cultura română este periferică, născută din jeturile de urină ale istoriei altora.

Problema cea mai gravă nu este jetul de urină al dl Patapievici peste poporul român, peste istoria sa, peste cultura sa și, mai ales, peste destinele distruse din vremea nașterii sale, ci faptul că domnia sa se urinează de la înălțimea funcției de director al ICR, de șef peste cultura română! Și spune asta fiind plătit din banii poporului peste care se pișă!!

În toată această vreme, își sprijină gașca, promovând-o cu bani grei în afara țării, unde operele acestor mediocri mor de plictiseală în galantarele librăriilor. Dacă acest popor îi produce atât de multă greață atunci de ce nu-i este greață și de banii pe care-i primește pentru așa-zisele călătorii de promovare?! Dacă îi este așa de greață de poporul care-l subvenționează, atunci de ce nu-și dă demisia din funcțiile oficiale și să se retragă în turnul de fildeș al genialității sale?! Dacă e așa de bun, atunci de ce nu se stabilește în Occident?!

Pentru că în țara mea, aceea pe care o știu eu, unul care se flendură nefiind nici una nici alta din ceea ce pretinde că ar putea fi, ar fi măturat cu siguranță străzile, ar fi făcut ghetele domnul Negroponte sau ar spăla pisoarele minerilor din Lupeni. Înainte…

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.