Pe drumurile Orientului

Mirajul călătoriei şi al exoticului revine la Artmark, în cadrul unei licitaţii menite să transpună orice privitor în universul magic al plaiurilor îndepărtate, ce se va desfăşura în 12 iulie, la ora 19:30. Aerul exotic al Orientului transcende, în tablourile unor artişti precum Theodor Aman, Iosif Iser, Nicolae Vermont, Samuel Mützner, Theodor Pallady, Gheorghe Petraşcu şi Alexandru Ciucurencu, spaţiul geografic, surprinzându-l, în mod excepţional, şi pe cel dobrogean, de pe ţărmul Mării Negre. Licitaţia de Orientalism şi Călătorii din acest an promite o selecţie de lucrări ce va mişca orice privitor, în care emoţiile şi comuniunea om-natură joacă rolul principal.

Theodor Aman, Curte interioară în Contrexeville

La capitolul Călătorii, reţine privirea Curte interioară în Contrexéville, pictată în 1879 de Theodor Aman (1831, Câmpulung Muscel, Argeş – 1891, Bucureşti), estimată la 15.000 – 25.000 de euro.

Iosif Iser, Tătăroaică la Balcic

În ultimele două decenii de carieră, Aman avea să îşi însuşească un discurs pictural mult mai cuprinzător şi relevant, utilizând mai ales îmbunătăţirile aduse lucrului prin practicarea gravurii şi a desenului în peniţă. Este etapa în care pictorul reuşeşte să creeze opere în care îşi depăşeşte falsa condiţie de academist, lucrează în aer liber, pictează în faţa motivului, fără reveniri, experimentează cu lumina, dar şi cu efectele acesteia asupra compoziţiilor. Micile compoziţii pe suprafaţa panelului de lemn reprezintă o component importantă a picturii lui Theodor Aman, scenele de gen sau peisajul fiind deseori devoalate pe acest tip de suport. Lucrate în special în a doua parte a carierei, atunci când peisajul primeşte o importanţă mai însemnată, uleiurile lui Aman ne oferă lesne măiestria picturală, datorată în bună măsură nivelului ridicat de detaliu şi calităţii pensulaţiei.

Amiază la Balcic de Iosif Iser

Nicolae Tonitza, Colţunaşi

Din ultima decadă a vieţii lui Aman ne parvin o serie de lucrări, care, sub lumina contemporaneităţii, ne relevă cu adevărat importanţa ei documentară.

O evoluţie evidentă poate fi identificată chiar după 1870, când Aman începea să finiseze lucrări în atelier, să compună opere de mărimi considerabile, pe teme profund gândite şi chiar să manifeste un interes considerabil pentru problemele ridicate de plein-air. Schiţa după natură va deveni una dintre practicile cele mai aprofundate, procedeu ce aducea schimbări şi în desen care, sub noile auspicii, devenea mult mai liber, produs al unei mâini mult mai încrezătoare. Astfel, peisajul începea să ocupe o parte însemnată din preocupările plastice ale lui Aman, care nu va renunţa însă la pictura de gen, dar va reuşi să introducă peisajul în acele compoziţii. Peisajul aducea cu sine şi necesitatea unor imagini concrete, astfel încât călătoria devine un factor important în dezvoltarea unui bagaj imaginar relevant. Dacă în cazul spaţiului autohton, Bucureştiul şi Sinaia reprezintă singurele locuri pe care Aman le surprinde pe pânze, pentru călătoria în afara graniţelor descoperim diverse itinerarii. Nordul Italiei, Belgia, dar mai ales zonele rurale din Franţa pot fi întâlnite printre ciclurile peisagiste realizate de Aman începând cu 1870.

Samuel Mutzner, Vânzătoarea de fructe

Acuarela Orientală cu mandolină, de asemenea de Theodor Aman (5.000 – 6.500 de euro), este un exemplu de abordare a orientalismului, prin care artistul descrie atât gustul epocii – societatea artistică pariziană cu care intra în contact era îndrăgostită de farmecul oriental, cât şi un filon autohton, urmare a secolelor de influenţă otomană. Astfel, costumele, obiceiurile, clădiri, străzi, pieţe cu specific oriental clădeau un adevărat orient hibrid, dar local, pe care Aman îl recunoaşte şi îl înglobează în creaţia sa.

Theodor Aman, Orientală cu mandolină

Călător pasionat, Iosif Iser (1881, Bucureşti – 1958, Bucureşti) poposeşte adesea şi în Dobrogea sau la Balcic. În Amiază la Balcic (mijlocul anilor ’30), estimat la 8.000 – 14.000 de euro, se distinge o formă de opoziţie faţă de conceptul şi procedeele artei impresioniste, în care accentul era pus pe percepţia senzorială şi reprezentarea naturii în conformitate cu realitatea subiectivă. “Iser practică o artă intelectualizată, care presupune observaţie şi analiză sistematică, epurare a imaginii de accidental şi găsirea unor forme simplificate prin care să reconstruiască natura în mod ideal”, scria criticul Alexandru Busuioceanu. De aici, căutarea structurilor geometrice ale volumelor şi ordonarea lor în compoziţii construite laborios, cu o preocupare pentru redarea adâncimii planurilor. Lumina inundă peisajele sale, soarele este uneori torid şi aspru, alteori primăvăratic şi se manifestă în plinătatea sa, pe un cer senin. Din ritmul naturii, reţine fazele de apogeu ale vegetaţiei, picturile sale ilustrând mai ales perioade de vară.

Alexandru Ciucurencu, Bărci la Tulcea

Leon Viorescu, Cişmeaua din Balcic

Guaşa Tătăroaică la Balcic, realizată de Iosif Iser în 1935, aparţine unei noi etape din creaţia pictorului.

Odată cu întoarcerea definitivă în ţară, fapt ce s-a consumat în cursul anului 1934, opera lui Iser deschide un nou capitol estetic reprezentativ. Cel puţin în compoziţiile cu personaje, în portrete sau interioare, pictorul începe să aprofundeze din ce în ce mai mult prezenţa umană. Formele apar mai individualizate şi, fie că este vorba despre odalisce, arlechini sau ţărani, motivul se epurează, personajul devenind element central, unic. În această declaraţie de personificare a compoziţiei, figurile sunt aduse în prim-plan, până la a umple întreg cadrul pictural.

Valoare estimativă: 6.000 – 9.000 de euro.

Gheorghe Petraşcu, Iole la Veneţia

Licitaţia propune mai multe opere semnate de Samuel Mützner (1884, Bucureşti – 1959, Bucureşti), unul dintre artiştii români care au cutreierat, practic, întreaga lume şi al cărui gust pentru orientalism este bine cunoscut. Samuel Mützner poate fi lesne caracterizat drept un adevărat globetrotter. Chiar dacă eliminăm perioada de studii, când, ca majoritatea studenţilor la Belle Arte din Bucureşti, călătoreşte în capitalele culturale ale Europei (München şi Paris), Mützner avea să îşi asume un mod de trai extreme de angrenat cerinţelor vremii. Franţa primului deceniu al sec. XX – itinerariul din preajma lui Monet, la Giverny, prima călătorie din nordul Africii (1911), cei trei ani petrecuţi în Insulele Nipone (1912-1915), sejurul newyorkez (1916), scurta călătorie din Antile, anii petrecuţi în Venezuela (1917-1919) sau în Spania şi în zona magrebiană a nordului Africii (1921) reprezită circa 15 ani în care Mützner descoperă, lucrează, expune şi influenţează mişcări artistice pe trei continente.

Samuel Mutzner, La plajă în Insula Margarita

Anul 1916 aduce un interesant, dar scurt moment în cariera pictorului şi anume cele câteva luni petrecute în mica insulă din Arhipelagul Antilelor Mari, Puerto Rico. La sfatul prietenului său C. Lopez de Tord, Mützner părăsea New York-ul în toamna lui 1916, cu certa intenţie de a continua înspre sud, având în vedere că în traseul pictorului urma Venezuela. Impactul arhipelagului Caraibelor avea să fie imediat şi, chiar dacă pitorescul nipon încă era prospăt în imaginarul său, Mützner va realiza atunci unul dintre cele mai interesante şi exotice cicluri picturale ale carierei sale. Cu această ocazie, îşi înnoieşte cromatica, paleta va rezona în noile tonuri aplicate, iar volumele vor vibra puternic datorită noilor valoraţii umbră-lumină, executate aici. Pictează peisaje şi mai ales oamenii locului în San Juan, dar şi în Aibonito şi Ponce. Compoziţiile sunt axate în special pe studii de expresii şi de culoare în care sunt surprinşi localnicii: Fetiţa din Aibonito, Creolă din Antile, Vânzătoarea de ananas, dar se evidenţiază şi cu o serie de scene din pieţe sau peisaje insulare.

Constion, Sat dobrogean

Plimbare pe faleză

Vânzătoarea de fructe, pictată în1916, estimată la 15.000 – 25.000 de euro, aparţine acestei perioade. Cel mai probabil opera a participat la expoziţiapersonală organizată la Casino Español, în San Juan,Puerto Rico, în februarie 1917, atunci când expunea opere realizate în anii 1914-1916. Dar şi la expoziţia personală Samuel Mützner, de la Louis Ralston & Son Galleries, din New York, în martie 1917, fiind menţionată într-un articol dedicate expoziţiei în The Brooklyn Daily Eagle din New York din martie 1917.

Rudolf Negely, Terasă la Balcic

Din perioada 1917-1919, datează şi La plajă în Insula Margarita, estimată la 2.500 – 3.500 de euro.

Tot sub semnătura lui Samuel Mützner mai sunt propuse în licitaţie Lalele la Balcic, din 1957 (3.000 – 5.000 de euro) şi Primăvară, din 1943 (4.000 – 6.000 de euro). Cea de a doua a făcut parte din expoziţia „Buchetul de flori în pictura românească, în colecţii particulare”, organizată anul trecut la Muzeul Cotroceni.

Samuel Mutzner, Primăvara

Atrage atenţia, chiar dacă nu se înscrie evident temei licitaţiei, şi tabloul Colţunaşi de Nicolae Tonitza (1886, Bârlad – 1940, Bucureşti), estimat la 10.000 – 16.000 de euro. El aparţine, ca şi Trandafiri, care a fost adjudecat la Licitaţia de Crăciun Artmark, din 2012, pentru 18.000 de euro, aceleiaşi perioade cu operele create la Balcic, care răspundeau unor interogaţii plastic ce ţineau de rezonanţa obiectelor cu atmosfera zenitală. Tonitza inovează în modelarea unor opera care nu răspund neaparat informaţiei cromatice oferite de sursa vizuală proximă. Panourile florale astfel rezultate, care chiar dacă amintesc de fundalurile scenografice şi decorative ale deceniului trei al secolului XX, devin un ciclu de sine stătător în momentul în care vizualul îşi găseşte expresivitatea.

Plăci decorative de ceramică

Să mai amintim din bogata plajă picturală oferită de Artmark în această licitaţie:

Bărci la Tulcea (1955), de Alexandru Ciucurencu (1903, Ciucurova, Tulcea – 1977, Bucureşti), opera provenind din colecţia istorică a compozitorului Ion Dumitrescu, reprodusă în catalogul Ciucurencu, de George Oprescu, în 1962 şi în catalogul Alexandru Ciucurencu, publicat de Ed. Meridiane, în 1965. Valoare estimativă: 3.500 – 5.500 de euro.

Brăţară de damă, atelier persan, 120 euro

Terasă la Balcic de Rudolf Negely, din 1935, estimată la 1.500 – 2.500 de euro, o frumoasă Plimbare pe faleză de Nicolae Vermont, datată Braşov, 1904, estimată la 2.500 – 3.500 de euro, evocatoarea Cişmeaua din Balcic de Leon Viorescu (1.000 – 1.800 de euro).

Lampă în formă de vas pentru moschee

Brăţară de damă, atelier egiptean, sec. XIX, 360 de euro

Subsumată cu umor temei orientalismului este lucrarea Carmen (1962) de Lucia Dem(etriade) Bălăcescu (1.500 – 2.000 de euro).

Atrage atenţia şi o acurelă pe hârtie, Iole la Veneţia de Gheorghe Petraşcu (900 – 1.600 de euro), de la mijlocul anilor 20, având o variantă la Cabinetul de Stampe al Academiei.

Sculptură-sfeşnic, din lemn pictat, Atelier veneţian, sec XIX, 1200-1800 de euro

Pitoresc, ca întotdeauna, Leon Alexandru Biju, cu Egipt (1.000 – 1.500 de euro).

Mai aproape de zilele noastre, se remarcă Autoportret cu turban, de Romeo Storck (1903, Paris – 1991, Paris), valoare estimativă: 700 – 900 de euro…

Romeo Storck, Autoportret cu turban

Cele două teme ale licitaţiei se regăsesc şi într-o selecţie de piese decorative: Plăci de faianţă manufactură, Kubachi Persia, bogat decorate cu personaje şi flori fantastice, sec. XVIII, piese rare de colecţie, preţ de pornire: 900 de euro, Lampă în formă de vas, pentru moschee, bogat decorată în manieră orientală, sfârşitul sec. XVIII-XIX, preţ de pornire: 600 de euro, Călimară de brâu, din bronz, decorată cu inscripţii otomane, sec. XIX, preţ de pornire: 180 de euro…, precum şi o interesantă colecţie de arme orientale, din care reţinem în primul rând Katana Mumei, realizată de maestrul Kanenori, datând de la 1592, sfârşitul perioadei Momoyama (1568–1600). Preţ de pornire: 7.000 de euro.

Monumental platou japonez din porţelan Kutani, evaluat la 150 de euro

Katana sunt o evoluţie a săbiilor Tachi, fiind semnate astfel de către maeştrii fierari începând cu perioada Muromachi (1337-1573). Introducerea Katanei a coincis cu schimbarea stilului de luptă al samurailor, tot la începutul perioadei Muromachi, intitulat de asemenea katana, însemnând de fapt „cu tăişul în sus”. Realizată în timpul perioadei tumultuoase Momoyama, această sabie a urmărit ascensiunea la putere a Shogunului Tokugawa Ieyasu şi instaurarea Shogunatului Tokugawa la începutul perioadei Edo. Sabia a fost totodată contemporană cu mari maeştri fierari precum Hattori Hanzō, Sasaki Kojirō şi Miyamoto Musashi. Meşteşugul de făurire a săbiilor se transmite din generaţie în generaţie, caracterul distinctiv al lamelor produse de maeştrii fierari japonezi perpetuându-se pentru următorii cinci sute de ani.

Katana Mumei

Partea activă a lamei este marcată de un hamon elegant de tip gunome, rezultat al procesului de călire diferenţiată. Vârful alungit (o-kissaki) este de asemenea impresionant lucrat, atingând aproape un nivel de perfecţiune, în urmă bătăilor îndelungate aplicate lamei. Puţin curbată, cu curbura de tip torii-sori mai amplă spre spre centru, lama este montată între două folii din argint masiv, numite habaki. Un aspect important al acestei lame constă în inciziile aplicate pe ea (horimono). Lama este păstrată în shirasaya, suportul de lemn în care era depozitată atâta vreme cât nu era folosită de nobilul samurai în luptă.

Lama propusă este însoţită de un koshirae autentic de perioadă Edo.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.