Pe unde mai zac comorile României

Dacă ar fi să cerem şi, printr-o minune, ni s-ar da înapoi aurul cărat de Traian la Roma sau haraciul plătit câteva secole turcilor, precum şi aurul şi argintul extrase de alţi străini din Munţii Apuseni pe vremuri, ar trebui să devenim mai bogaţi decât kuweitienii. Ca de obicei, politicienii şi „oamenii de afaceri” români şi-ar trage spuza pe turta lor, dar poate că le-ar lăsa şi altora câte ceva. Din păcate, aurul şi argintul nu ni se vor înapoia, ba, mai rău, jaful continuă, mafioţii noştri fură în continuare, iar alţi ticăloşi, necunoscuţi, trec peste graniţă brăţări de aur, kosoni, icoane, pietre preţioase, tablouri, vechi costume populare şi multe altele. Dar iată că, de curând, ruşii au promis că vor mai cerceta, poate că până la urmă vor da de urmele tezaurului nostru. Desigur, cei mai mulţi români nu dau crezare acestor promisiuni, ştiind cu cine au de-a face.

Însă, la rândul lor, ruşii îşi cer cu îndârjire lucrurile de preţ care le-au fost furate sau distruse în cel de-al Doilea Război Mondial, cu mult mai multe şanse decât noi de a le primi înapoi. Astfel, nemţii le-au înapoiat operele de artă pe care le-au mai găsit şi, pe deasupra, le-au reconstituit celebra Cameră de Chihlimbar din Muzeul Ermitaj. În continuare, ruşii fac cercetări pentru recuperarea comorilor duse de „albgardişti” în Europa Occidentală, în America, în Japonia şi pe alte meleaguri. Tot aşa, Grecia şi Italia, precum şi ţări de veche cultură din Asia sau din Nordul Africii încearcă să-şi recupereze valorile istorice şi de artă înstrăinate. Din ignoranţă sau din motive de „corectitudine politică”, noi nu cerem decât tezaurul de la Moscova, deşi ar mai fi destule altele.

Cele mai multe tezaure antice ale României, astăzi în muzee din străinătate, au fost descoperite în Transilvania, fiind însuşite de Imperiul Austro-Ungar. Se poate presupune că foarte multe dintre acestea fac parte din imensul tezaur dacic de la Sarmizegetusa, jefuit în continuare de hoţii autohtoni. Descoperite de cele mai multe ori din întâmplare, celor mai multor comori li s-au pierdut demult urmele. Despre unele însă se mai ştie când, cum şi unde au fost descoperite. Astfel, un excepţional tezaur dacic a fost găsit la Sânnnicolau Mare, la 3 iulie 1799, de către ţăranul Nera Vuin, pe când săpa o groapă în curtea casei, lângă o vie din preajma punctului denumit Sighet. Comoara era alcătuită din 23 de obiecte de aur în greutate totală de peste 10 kg. După preluarea de către autorităţile vremii, odoarele au fost incluse în colecţia Curţii austriece. Actualmente, tezaurul se află la Kunsthistorisches Museum din Viena. Piesele acestuia, în greutate de 9,925 grame, diferite ca formă şi execuţie stilistică, sunt confecţionate din aur cu o fineţe variind între 12 şi 22. Restul se află la Budapesta. Se ascunde adevărul, impunându-se ideea că tezaurul de la Sânnicolau Mare ar fi unguresc, căci în muzeele din Viena şi Budapesta, precum şi în literatura vest-europeană de specialitate, locul descoperirii lui este „Nagy-Szent Miklos”!

Începând cu anul 1887, pe valea superioară a râului Buzău, la Crasna, în judeţul Covasna, au fost descoperite aproximativ 20 de bare de aur dacice. Unele au fost tăiate în bucăţi, pentru a fi împărţite între descoperitori ori pentru a fi vândute. Actualmente, sunt expuse la: Magyar Nemzeti Museum şi Tortenete Museum, din Budapesta; Kunsthistorisches Museum, Bundessammlung von Munzen, Medaillen und Geldzeichen, din Viena; British Museum, Departament of Coins and Medals, din Londra; Bibliotheque Nationale, din Paris; în colecţii particulare străine, cunoscute sau neidentificate. O parte dintr-un tezaur dacic, descoperit în zona „Cataractelor”, de la Porţile de Fier, a ajuns în colecţia lui Franz Trau, din Viena, iar alte bucăţi au ajuns în SUA, la Muzeul de Istoria Artelor, din Detroit, şi la Metropolitan Museum, din New York. La muzeul din Detroit se află şi un vas de tip arribalos, ornamentat cu motive dacice specifice.

Vizitând Metropolitan Museum, am avut o foarte tristă experienţă. Într-o vitrină este expus o parte din tezaurul getic descoperit la Agighiol, judeţul Tulcea. Se află acolo şi unul dintre coifurile de argint aurit. Până să mă gândesc dacă să mă mândresc că suntem şi noi reprezentaţi între atâtea capodopere, am văzut că tezaurul este înscris în aria culturală a… Mesopotamiei! Ce naibii păzesc istoricii şi ambasadorii noştri? Interesându-mă, la întoarcerea în ţară, cum au ajuns acolo odoarele de la Agighiol, n-am aflat nimic sigur, împrejurările scoaterii lor din ţară rămând în continuare obscure. Mai ştiu şi că atât de mulţi kosoni au fost scoşi ilegal din România încât le-a scăzut drastic preţul pe piaţa vest-europeană!

Turcii ne sunt şi ei datori, nu doar cu sabia lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, expusă la Muzeul Topkapî, ci şi cu două metope din Monumentul de la Adamclisi, aflate la Muzeul de Antichităţi din Istanbul.

Multe şi valoroase manuscrise vechi româneşti zac în biblioteci şi muzee din Federaţia Rusă şi din Europa Occidentală. Statul Român nu a mişcat şi nici nu sunt semne că va mişca vreun deget pentru recuperarea comorilor noastre înstrăinate. De ani de zile, cultura nu este pe ultimul loc în calculele oficialilor, ci în afara tuturor locurilor. Exemplul cu achiziţionarea „Cuminţeniei pământului” este unul dintre cele mai penibile. Ce s-aşteptăm de la alţii? Ceea ce ne facem singuri e mult mai dureros!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Adrian Bucurescu 19 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.