Pedofilul Treptow, apropiat al SIE, a fost primul ”savant al pușcăriilor” din România

Pedofilul Treptow, apropiat al SIE, a fost primul ”savant al pușcăriilor” din România. Ce ne spune asta? Și ce putem face

”Profesorii univesitari care au contribuit (contra bani grei – cădoar nu-i poți suspecta de prostie!) ar trebui afișați la “Panoul de Onoare”în fața Universitățiiîn care predau… Să știeși studenții ce cadre universitare au, dar – mai ales – săle fie o lecție de viațăpentru viitor: te bagiîn troacă, te mănâncăporcii…”. E o idee a unui cititor al României Curate (transmisă printr-un comentariu pe site – aici), și e o idee foarte bună. Cum e puțin probabil ca universitățile să o pună în practică, aștept (și le sugerez) o asemenea inițiativă studenților. Acelor studenți cărora le pasă de educația pe care o primesc și de viitorul lor în țara asta.

Cum ajungi în metastază generalizată

Listele obedienței (și ăsta e cel mai delicat mod de a le denumi) făcute publice la sfârșitul acestei săptămâni surprind gradul extrem de mizerabilitate, metastaza generalizată, în care a ajuns mediul academic autohton. Pentru că toate se leagă între ele. Nepotismul și cumetria netratate (semnele primare ale cancerului din universități, semnalate de presă și unii universitari dedicați încă din anii 90 și începutul anilor 2000) au generat relativizare valorică și incompetență (pentru că un cadru didactic promovat pe bază de rudenie sau interes oneros va tinde să se înconjoare și să promoveze persoane și mai incompetente decât el, în raport cu care el este ”performant”). Incompetența vine însă la pachet cu lipsa de principii și de responsabilitate pentru poziția ocupată (ce principii să pretinzi de la o persoană care a promovat pe bază de rudenie sau de interes ”de gașcă”?). De la lipsa de responsabilitate și de principii și până la supervizarea doctoratelor plagiate, a cumpărării examenelor anuale, a licențelor și a masteratelor ori a ”coordonării” lucrărilor științifice ale mafioților, criminalilor, violatorilor și pedofililor e doar un pas infim.

Declarațiile noului șef al CSM – referitoare la modificarea legislației privitoare la reducerea pedepselor pe baza lucrărilor științifice – indică o falsă soluție de rezolvare a problemei și, într-o anumită măsură, chiar girează cancerul din mediul academic, inducând ideea că de vină ar fi doar o lege proastă și că cei care au girat/coordonat sutele de ”opere științifice” ale mafioților, criminalilor și pedofililor (da, ale pedofililor!) ar fi făcut asta pentru că legea nu interzicea. Că, la fel ca Marele Zid Chinezesc, se vede de pe lună că NU ne aflăm în fața unor lucrări științifice, că e absolut improbabil ca cel puțin 90% dintre ele să fie scrise de infractori – unii dintre ei aflați în război total cu limba română -, că, de fapt, sunt scrise de coordonatori sau, și mai probabil, de negrișori subcontractați de coordonatori, coordonatorul încasându-și comisionul doar pentru semnătură (iar editurile câștigând doar din intermedierea serviciilor tipografice și a ISBN-ului, nu pentru servicii editoriale reale). Modificând legea s-ar institui astfel prezumția de nevinovăție și amnistierea/grațierea tuturor celor care au făcut posibilă toată farsa asta, în frunte cu mediul academic care a girat-o ori s-a făcut că nu o vede. Și, mai mult, ar băga sub covor istoria acestei mizerii, care începe, mai mult sau mai puțin anecdotic, cu un… pedofil apropiat serviciilor secrete.

Un pedofil apropiat de șefii SIE, primul beneficiar al rețetei

Conform informațiilor furnizate presei cu listele de infractori-savanți, coordonatorii lor și editurile care i-au publicat, observăm că primul beneficiar al acestei măsuri este Kurt Treptow, care, în 2007, își ispășea o condamnare de 7 ani pentru ”perversiuni sexuale”, după cum se specifică în răspunsul Ministerului Justiției. De fapt, Treptow a fost condamnat pentru mai mult decât perversiuni sexuale, mai exact, pentru perversiuni sexuale cu minori, adică… pedofilie. Pentru lucrarea ”Viața și timpul lui Vlad Dracul” (în răspunsul de la Justiție nu se specifică cine e coordonatorul științific al lucrării, referenții ori editura care a publicat cartea), pedofilul Treptow a fost primul beneficiar, după 2006, al reducerii pedepsei pentru activitate științifică, considerată a fi ”muncă în penitenciar”. Informația a ajuns inclusiv pe fluxul de știri al BBC (vezi aici), dar nimeni nu s-a scandalizat suficient de tare, astfel încât cancerul să fie stopat din fașă. Și astfel, s-a extins. Să fi fost Treptow o persoană într-atât de cunoscătoare a legislației românești încât să știe despre această prevedere legală la care aproape nimeni nu apelase până atunci? Pentru cei mai tineri (și nu doar pentru aceștia) șansele unui răspuns pozitiv par destul de mici. Nu însă și pentru cei care cunosc istoricul așa-zis-ului istoric american ”îndrăgostit” de… istoria României (cu accente speciale pentru viața mareșalului Antonescu și a lui Corneliu Zelea Codreanu).

De fapt, Kurt Treptow a ajuns să cunoască România încă din 1988 (detașat aici pe baza recomandării unul alt istoric american specializat în România în anii 60) și a fost promovat ca ”istoric” după 1990 de serviciile secrete românești pentru că lucrările lui cu iz naționalist-fascist le conveneau de minune serviciilor (și înainte, și după 1990). Astfel, după o lansare ratată ca istoric la Cluj, Treptow a ajuns la Iași, unde i s-a dat pe mână… Centrul pentru Studii Românești, finanțat de Fundația Culturală Română (condusă de Augustin Buzura, printre altele, socrul lui George Maior). Sediul de la Iași al acestui centru funcționa într-o clădire aflată în proprietatea… Serviciului de Informații Externe (SIE). Coincidență (sau nu?), director al Centrului pentru Studii Românești din Iași a fost, între 1996 și 1999, actualul șef al SIE, Mihai Răzvan Ungureanu. Prietenia dintre fostul director al SIE Ioan Talpeș și Kurt Treptow era de notorietate (conform mai multor surse, Talpeș fiind cel care l-a racolat încă din 1988 pe Treptow și apoi l-a promovat). Nu a fost deloc întâmplător faptul că în timpul anchetei penale din 2002, Talpeș a fost printre cei care au încercat să o tergiverseze. De altfel, Talpeș este nașul lui Larry Watts, alt ”istoric” american cultivat în România, care, la rândul lui, a fost nașul lui Treptow. Păienjenișul nu se oprește însă aici. George Maior (fostul șef al SRI), împreună cu Larry Watts, a publicat, în 2002, la editura Centrului una dintre primele lui cărți (iar 2002 a fost momentul lansării lui George Maior în lumea savanților, publicând cel puțin cinci lucrări într-un singur an, după ce în precedenții zece ani de la absolvirea facultății publicase una singură…). Larry Watts a fost implicat și în acționariatul unei firme în care îl avea ca partener pe Willem Matser, fostul oficial NATO arestat pentru spălare de bani (proveniți din traficul cu droguri columbiene) prin firmele lui Ovidiu Tender (de altfel, firma lui Watts cu Matser avea sediul comun cu cea a lui Tender, Prospecțiuni SA). Nu insist acum asupra întregii încrengături din jurul lui Talpeș, care ajunge până la Roșia Montană, resursele de gaze de șist, încercarea preluării Petrom și a Oltchim etc., pentru că nu aceasta este miza articolului de față. Mai adaug doar că George Maior a rămas un apropiat al lui Larry Watts, căruia continuă să-i promoveze cărțile prin care ”crează” (ca să nu spun de-a dreptul mistifică) istoria României.

Relevant este, în mod deosebit, faptul că primul benefiar al rețetei de reducere a pedepsei pentru cărți științifice scrise în închisoare după 2006 (an până la care această prevedere s-a aplicat cu totul întâmplător) a fost pedofilul Kurt Treptow, unul dintre membrii rețelei din jurul lui Ioan Talpeș, interesată atât să acapareze resursele României, dar și să-i scrie (rescrie) istoria, îndeosebi istoria modernă și contemporană. Astfel, nu mai trebuie să mire pe cineva că cei care au preluat rețeta și au transformat-o într-o modă provin atât din vârful politicii și afacerilor, cât și din rândul criminalilor, violatorilor, proxeneților și traficanților de droguri (verificați listele, eu am găsit trei persoane condamnate pentru omor calificat, una pentru viol, două pentru trafic de droguri , una pentru proxenetism – dar s-ar putea să-mi fi scăpat ceva la cele peste 400 de ”titluri științifice”). Nu e nicio surpriză că Ali Ahmed, condamnat la 13 ani de închisoare pentru trafic de droguri, publică lucrarea de referință ”Lupta antidrog. Prevenire, consiliere și terapie”! Că tandemul de autori Silaghi și Matei (condamnați pentru spălare de bani și luare de mită) dau lecții de marketing, că un condamnat pentru luare de mită scrie ”savant” despre reforma justiției, că un proxenet promovează soluții de… răcire și încălzire, asta pentru a nu aduce în discuție numeroasele lucrări de… drept scrise de toți acești condamnați.

O întrebare: cine și cum a selectat coordonatorii? Și o recomandare

La final, mă sâcâie o întrebare: cum au ajuns toți infractorii în discuție (sau cea mai mare parte a lor) să-i cunoască pe universitarii și editorii dispuși să participe la o asemenea mizerabilitate? Că nu poți pune pe ejobs, nici pe Facebook, nici pe site-urile de dating un anunț care să sune așa: ”condamnat penal cu resurse, caut coordonator de lucrare științifică”! Trebuie să mergi la sigur, să ai informații despre cine e dispus să facă așa ceva. Și informațiile astea trebuie să le obții în timp ce te afli în pușcărie, cu toate condiționările și restricțiile de comunicare prevăzute de lege. În cazul fostului primar al Clujului, Sorin Apostu, care a predat la USAMV, e destul de clar că-și cunoștea colegii și știa la cine să apeleze. Și poate mai există vreo două-trei cazuri de relații directe. Dar restul? Restul cum și-au găsit coordonatorii? Oare nu cumva, studiind cu atenție aceste liste, vom afla măcar o parte din răspuns și la întrebarea ”cine sunt inflitrații serviciilor de prin universitățile din România”? Din cauza întrebării ăsteia nu prea îmi vine să pariez că universitățile vor avea inițiativa unor anchete interne și a luării de măsuri (că de-asta au Comisii de etică, și regulamente, și coduri) împotriva universitarilor care au girat batjocorirea legii și a mediului academic din România. Sper să mă înșel și să fiu contrazis. Până atunci însă, măcar atâta putem/puteți face: haideți să-i popularizăm (cu un share, cu câte o listă pe un A4 lipită prin facultăți și cămine studențești ori prin orice alte mijloace legale pe care le aveți la îndemână) pe toți acești universitari coordonatori ai mafioților din pușcăriile României, fie că e vorba de corupți mai mici sau mai mari, pedofili, criminali, proxeneți, violatori ori traficanți de droguri.

Desigur, mai există și soluția instituțională. Dar, cum spuneam, asta nu presupune schimbarea legii, ci aplicarea ei. Că dincolo de oprobiul public pe care și-l merită, sunt convins că e rost și de niște dosare penale în toată această vastă operațiune de ”coordonare științifică”. Că nu despre o coordonare științifică reală vorbim în cele mai multe cazuri, ci de trafic cu lucrări așa-zis științifice, al cărui scop a fost fraudarea legii. Vă țin curelele, doamnelor și domnilor procurori?

***

Mai jos, în format pdf, listele complete ale ”savanților” din pușcării, ale coordonatorilor lor științifici și ale editurilor care le-au publicat cărțile, din 2007 până în 2015

Anul 2007 (aici)

Anul 2008 (aici)

Anul 2009 (aici)

Anul 2010 (aici)

Anul 2011 (aici)

Anul 2012 (aici)

Anul 2013 (aici)

Anul 2014 (aici)

Anul 2015 (aici)

http://www.romaniacurata.ro/pedofilul-treptow-apropiat-al-sie-a-fost-primul-savant-al-puscariilor-din-romania-ce-ne-spune-asta-si-ce-putem-face/

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.