Am întrebat-o pe Nicoleta Andreescu, director al Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH), organizaţie care se preocupă de multă vreme de protecţia drepturilor omului, inclusiv ale deţinuţilor, ce crede despre revolta din penitenciare. Asistăm la o revoltă fără precedent pentru România. Pe parcursul ultimelor două zile, deţinuţi din nu mai puţin de nouă penitenciare şi-au exprimat într-un fel sau altul, de foarte multe ori cu încălcarea cadrului legal, diverse nemulţumiri. Ce au cerut aceştia: îmbunătăţirea condiţiilor de detenţie, rezolvarea problemei supraaglomerării, participarea la activităţi lucrative şi educative, programul tv să fie diversificat, sa fie crescută calitatea serviciilor medicale, cuantumul pedepsei cu închisoarea să fie micşorat, la fel şi termenele stabilite de comisia pentru liberare condiţionată. Pentru cei care încă se mai întreabă cum este posibil ca revolta să se extindă atât de rapid, facem menţiunea că în toate celulele deţinuţilor există televizoare. Care, în general, sunt setate pe televiziunile de ştiri. Deci ei află ce se întâmplă în altă parte şi pot fi inclusiv manipulaţi, în timp real.
În penitenciarele unde sunt acum revolte, cum sunt condiţiile, mai rele decât în altă parte?
Supraaglomerare este peste tot, ca să fie clar. La Iaşi, este un pavilion care stă să cadă. Sunt şi variaţii între secţii şi penitenciare din anumite puncte de vedere. La unii e mai curat, la alţii mai supraaglomerat… Dar în toate este aceeaşi problemă, de supraaglomerate. La Arad, au patru metri pătraţi de om. Și în celelalte este supraaglomerare, mizerie, mâncarea este proastă. Respectă ea normele legale, dar e de 4 lei.
De ce e inflamare exact în acest moment?
Li s-au creat nişte aşteptări. În interiorul sistemului, printre deţinuţi, s-au creat anumite aşteptări în urma unor declaraţii şi informaţii apărute în spaţiul public. Când începe să se vorbească în spaţiul public despre amnistie şi graţiere… pe ei asta îi interesează. Poate scap, poate scap! Și pe noi ne întrebau: mai ştiţi ceva, mai ştiţi ceva? Aşteptările create nu sunt nici realizate, nici realizabile. Din punctul meu de vedere ar fi o greşeală să se dea amnistie şi graţiere. Dar nici nu a continuat o informare pe canale oficiale şi publice despre ce se va face. Pentru că, din câte ştiu, se lucrează la un plan. La un calendar de măsuri. Dacă tu ai mai avea doi ani şi jumătate de stat acolo şi ai auzi că e posibil să obţii amnistie sau graţiere, n-ai vrea să ieşi să te duci acasă? Această presiune mediatică nu a fost niciodată la asemenea dimensiuni, presiunea pe Guvern nu a fost niciodată atât de mare pentru că urmează probabil o hotărâre pilot de la CEDO. Sper ca oficialii să fie extrem de eficienţi şi să gestioneze corect şi eficient problema.
Ce măsuri se pot aplica, pentru că asistăm la depăşirea cadrului legal aici?
Evident. O mare parte din formele de protest sunt încălcări ale regulamentului. Și orice încălcare a regulamentului se sancţionează. Există şi forme de protest care sunt regulamentare. Spre exemplu, refuzul de hrană. Un fel de greva foamei. E o formă de protest în interiorul regulamentului. Cele care sunt în exteriorul regulamentului sunt sancţionabile.
Nu am auzit să se fi aplicat sancţiuni recalcitranţilor.
Sancţiunea nu se aplică pe loc. Sunt nişte etape care trebuie parcurse. Fapta se constată, se întocmeşte un raport de incident de către agent sau şeful de secţie, acest raport se înaintează unei comisii. Care comisie audiază deţinutul şi stabileşte sancţiunea. Apoi, deţinutul o poate ataca. Poate contesta sancţiunea. În ideea justă de a nu fi sancţionat eronat pentru că i s-ar fi pus pata aiurea nu ştiu cărui supraveghetor pe el. Deci are dreptul la o cale de atac. Nu te poţi aştepta la o sancţiune de pe o zi pe alta pentru că mai întâi trebuie să se întrunească comisia. Or, acum au altă treabă decât să se întrunească comisia.
Dar cum rămâne cu aplicarea sancţiunilor pe loc, la abaterile grave?
La cele foarte grave se intervine. Și există în multe penitenciare şi grupele de intervenţie. Cred că cea mai bună soluţie la acest moment ar fi să se meargă pe faza de negociator, mediator, psiholog.
Dar aveţi semnale că s-ar fi trimis negociatori?
Nu. Dar e de semnalat că în ultimele zile ne-au sunat foarte multe rude de deţinuţi care ne-au spus că îşi doresc să susţinem amnistia şi graţierea. Sunau oricum şi până acum, dar nu să ne ceară să susţinem amnistia şi graţierea, sunau să ne spună că cineva e bolnav şi nu primeşte medicamente. Sau că altcineva e cu piciorul nu ştiu cum şi nu primeşte însoţitor. Pe noi deţinuţii ne cunosc şi ştiu că ne ocupăm de drepturile omului. Acum, inflamându-se situaţia, cei care ne ştiau trăiesc cu impresia că ne dorim graţierea şi amnistia, ceea ce nu este adevărat. Cred că în acest moment situaţia este încă sub control, dar e un butoi cu pulbere.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.