Pérez Art Museum Miami

În Statele Unite, colecţionarii sunt regi. Ei pot boteza instituţii publice cu numele lor. Este cazul lui Jorge Pérez, care a dat numele său Muzeului de Artă Contemporană din Miami. Fondat în 1984 sub numele de “Centrul de Artă”, muzeul a devenit “Miami Art Museum” în 1992, pentru a se numi acum “Pérez Art Museum Miami” (PAMM).

Desigur, fără averea foarte bogatului dezvoltator imobiliar, care a oferit 35 de milioane de dolari, din care 15 milioane în opere de artă, vechiului Muzeu de Artă din Miami, noul edificiu nu s-ar fi putut realiza niciodată.

Construită de cabinetul arhitecţilor elveţieni “Herzog & de Meuron”, distinşi cu faimosul Premiu “Pritzker” şi cărora li se datorează şi “Tate Modern” sau “Stadionul Jocurilor Olimpice” de la Beijing, noua construcţie a costat peste 130 de milioane de euro.

Perfect transparent, muzeul, plasat în Parcul Muzeelor, se deschide către Golful Biscaya. Dimensiunea lui organică este amplificată prin 67 de coloane vegetale, create de Patrick Blanc în jurul clădirii. O grădină suspendată care permite scăderea cu 10 grade a temperaturii.

Muzeul oferă o fabuloasă deschidere către Golful Biscaya

Cei 18.580 de metri pătraţi se contopesc în peisajul Floridei şi se adaptează climatului tropical.

Muzeul se desfăşoară pe trei etaje, cu o verandă, cu arbori suspendaţi şi spaţii umbrite, arhitecţii lăsând în jur suficient spaţiu pentru o eventuală dezvoltare ulterioară, spaţiu populat de plante şi arbori.

În interior, parcursul este fluid, cu galerii legate între ele prin spaţii de trecere, galerii ce degajă o impresie de grandoare şi luminozitate datorită pereţilor transparenţi ce se deschid către golf sau către oraş.

Copaci vegetali şi sculpturi întâmpină vizitatorul

Principala provocare pentru arhitecţi a fost alierea estetismului cu rezistenţa. Ei au combinat eleganţa betonului şi a sticlei. Deschis spre golful Biscaya, muzeul trebuie să facă faţă climei zonei, cu numeroase cicloane, cu o viteză extraordinară a vântului, care impune o mare rezistanţă a construcţiei. Aceasta este asigurată de peste 100 de structuri verticale ce susţin faţada din sticlă. Înalte de aproape cinci metri, sinuoase şi de mare fineţe, ele oferă o vedere largă spre mediul înconjurător şi conferă, în acelaşi timp, o rezistenţă superioară în faţa uraganelor, iar betonul din care sunt făcute nu se erodează la contactul cu aerul sărat caracteristic ţărmului.

Una dintre particularităţile construcţiei constă în folosirea betonului ultra rezistent, armat cu fibre sintetice. Bare din oţel inox, inserate în beton, au permis fixarea elementelor vitrate. Până acum în zonă nu au mai fost practicate suprafeţe vitrate de asemenea dimensiuni – 5,20 de metri în înălţime şi 2,30 metri în lăţime. Elementele faţadei şi-au dovedit rezistenţa la testul anticiclon.

Graniţa dintre interior şi exterior este abolită

Construcţia, susţinută de piloni, este ridicată de la sol, pentru a fi ferită de variaţiile de nivel ale apei din timpul uraganelor, şi deschisă din toate părţile, orientată în acelaşi tip către parc, către apă şi către oraş. Zona situată sub platformă este marcată de coloanele de susţinere.

Muzeul este un loc de tranziţie între stradă şi artă, între exterior şi interior.

Desigur, de peste un secol, arhitecţii încearcă să elimine frontierele, mai ales atenuând prezenţa zidurilor exterioare prin diferite tipuri de deschideri sau prin folosirea sticlei. Muzeul Pérez se înscrie acestui deziderat.

În mare, el este format din două platforme, una aproape de sol, alta ridicată la o înălţime de trei etaje, între care sunt practicate spaţii legate unele de altele. Sprijinită delicat pe pilonii fini, partea superioară formează o consolă largă de nouă metri, creând o verandă umbrită ce înconjoară edificiul.

Platforma-grilă servind de parasolar

Ea are mai puţin rol de verandă, cât de spaţiu dedicat expoziţiilor. Galerie sub cerul liber, acest spaţiu face parte din perimetrul muzeului, experienţa vizitatorului începând astfel chiar înainte de a trece pragul acestuia.

Zidurile sunt realizate din beton pentru a feri interiorul de căldură. Dar clădirea păstrează o lumină agreabilă graţie pilonilor. De altfel, betonul este “încălzit” cu lemn de teck la uşi şi la ferestre.

De la distanţă, cu forma lui dreptunghiulară dotată cu o largă casă a scării, edificiul pare clasic. De aproape, el rupe cu toate regulile tradiţionale. Volumele sunt neregulate, iar acoperişul, asimetric, este prelungit prin grile de beton, care au şi rol de parasolar, mai ales către golf, oferind un spaţiu agreabil de care profită din plin cafeneaua muzelui.

Gigantica instalaţie a artistului Ai Weiwei

Surpriza continuă la interior, începând cu un vestibul neobişnuit de lung pe care vizitatorii trebuie să-l străbată pentru a ajunge la sălile de expunere, cu temperatură controlată pentru a asigura condiţiile de conservare necesare celor 1.800 de piese ale colecţiei. Holul de intrare pare să nu ducă nicăieri, publicul “căzând” în celelalte săli fără niciun fel de semnale orientative. Astfel încât fiecare poate porni într-o direcţie sau alta, poate revizita o sală sau rata o alta. Ceea ce, pentru unii, poate fi derutant, dar pentru alţii înseamnă o schimbare eliberatoare faţă de ordinea tipică a muzeelor.

Pentru cei care se “pierd”, clădirea este prevăzută cu numeroase distracţii: spaţii vitrate cu scaune, unde se pot odihni, Wi-Fi gratuit ce le permite să-şi consulte mesajele aşezaţi pe treptele unei a doua scări, plasată în centrul construcţiei, spaţiu ce se transformă, prin înlăturarea draperiilor, într-o elegantă sală de conferinţe. Pot, de asemenea, admira grădinile suspendate desenate de Patrick Blanc, care coboară ca nişte ţigarete verzi de-a lungul verandei.

Parterul muzeului, cu o colecţie de bărci suspendate

Un incredibil auditorium duce la colecţiile de la etaj, constituite mai ales din donaţii.

Deschiderea muzeului, la sfârşitul anului 2013, a prilejuit prima retrospectivă în Statele Unite a artistului chinez Ai Weiwei, o instalaţie gigantică făcută din 680 de biciclete din oţel, organizată în parteneriat cu “Mori Art Museum” din Tokyo.

În spatele muzeului există o terasă agreabilă, un restaurant şi o scară de mari dimensiuni care duce la apă.

Aşezat în mijlocul Parcului Muzeului, în plin centru al oraşului Miami, noul muzeu frapează în primul rând prin frumuseţea sa, pusă în valoare şi de sculpturile şi grădinile amenajate în terase.

Clădirea pare să se lege de prospeţimea Caraibelor, de lumina şi de natura tropicală.

Perez Art Museum

Muzeul găzduieşte la primele două etaje opere de artă modernă (1850-1945) şi contemporană, din 1945 până în zilele noastre, semnate de artişti din întreaga lume, cu o uşoară preferinţă pentru arta celor două Americi.

La confluenţa culturilor nord-americană, sud-americană şi caraibeană, Miami este locul ideal pentru a expune opere ale artiştilor din aceste zone diferite, opere reflectând ideile şi emoţiile lor pentru un public întotdeauna atent.

“Pérez Art Museum” din Miami este un loc privilegiat pentru designerii şi artiştii locali la modă sau mai puţin cunoscuţi, iar muzeul este atent la schimburile dinamice şi transnaţionale.

Muzeul a creat şi un program special, “Fondurile PAMM pentru arta afroamericană”, care a beneficiat de donaţiile Fundaţiilor “John S. şi James L. Knight” şi “Jorge M. Pérez”, dar prin care a şi achiziţionat o seamă de lucrări.

În patrimoniu se află piese extraordinare semnate de artişti ca Roy Lichtenstein, Louise Bourgeois, Julia Dault, Marcel Duchamp sau Eugenio Espinoza.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.