Scandalul iscat de cei de la Volkswagen întrece toate evenimentele din ultimii ani, arătând cum nu se poate mai bine standardele în care trăim. Devoalarea apărută în acest context încărcat a pus deja în mişcare tot felul de stratageme ale minimalizării. Credeam că Volkswagen a ajuns lider mondial în producţia de automobile prin competenţă şi globalizare, altfel ar fi fost imposibil. Industria încărcată de paradoxuri a tuturor mărcilor, inclusiv a celor premium, se vede adusă indirect în discuţie şi chiar aliniată cazului Volkswagen. Ceea ce nu este deloc rău, gândindu-ne la inerţia organismelor guvernamentale de control al calităţii. O politică subordonată economiei, aşa cum este aceasta, inclusiv în România, pare să aibă efecte mult mai grave decât lasă loc dezbaterile firave din ultima perioadă. Succesul cu orice preţ devine, iată, vizibil, de o toxicitate cum, la noi, o găsim în stare primară la orice nivel. Nu întâmplător, drept reacţie, autorităţile guvernamentale româneşti au decis blocarea înregistrării tuturor maşinilor Volkswagen. Alte state, în mod corect, au aplicat interdicţia exclusiv asupra modelelor cu presupuse probleme.
Volkswagen a ajuns în această situaţie în drumul său spre dominarea pieţei, printr-o formulă care ascunde agresiunea directă faţă de sănătate. Este imposibil de înţeles cum de aproape zece ani, de când pare să fie implementat sistemul de inducere în eroare, nimeni din Europa, din zecile de mii de specialişti în protecţia mediului, nu a observat situaţia. Într-o Europă comunitară cu tehnologie de ultimă generaţie, cu o grijă nedezminţită faţă de mediu, atenţia acordată omului pare pusă pe ultimul loc. Mitul Germaniei de astăzi, care face şi desface iţele Europei, este construit pe un tip de propagandă cu o puternică infuzie din estul fost comunist. Atât de performanta economie germană, în ponderea căreia industria auto reprezintă enorm, seamănă nepermis de mult cu politica europeană pe care vrea să o diriguiască dictatorial. Folosirea cazului Volkswagen în demitizarea hegemoniei care distruge democraţia şi unitatea Europei este o urgenţă pe care o anume etică a timpului o face posibilă. Corupţia europeană, nu altceva, metamorfozată în centre de interese degenerate, a permis un sistem care nu a fost demontat de nimeni. În numele performanţelor sale, pe acest tip de suport aberant, Germania ultimului deceniu şi-a permis să dea lecţii neiertătoare. Inclusiv relaţia cu Rusia, urmând contestabila ei linie tradiţională, separatist comunitară, face din Germania un partener dual, abstras unui proiect european coerent. Gestionarea crizei migranţilor arată, în egală măsură, o politică internă contradictorie, chiar un stat în derivă cu un cancelar tot mai contestat, pe bună dreptate.
Volkswagen, maşina poporului, a ajuns într-o competiţie parodică, fără legătură cu numele său. Aşa cum tot felul de politici şi politicieni au poziţii deloc conforme, poluând identic. Volkswagen nu se va prăbuşi, însă nu va mai fi ce a a fost cu numai câteva săptămâni în urmă. Chiar dacă trustul producător nu ar avea o legătură directă reglementată cu statul german, problemele trebuie căutate tot acolo. Reunificarea Germaniei pare să fi preluat o mentalitate din estul fost comunist, care se regăseşte, cum altfel, până la abordarea tehnologiei, care este atuul principal. Tot ce ştim despre prosperitatea Germaniei intră, neaşteptat, într-un unghi critic foarte necesar temperării demagogiei şi falsificării. Experţii americani au făcut un serviciu imens întregii abordări a calităţii şi concurenţei care, în ultimii ani, a luat-o razna, culminând cu falsificările ideologice. Acum vine rândul celor din Europa să-şi recentreze standardele morale, fapt care se anunţă mai mult prin boicot. Marile state europene dirijează diverse sisteme prin care se ţin la distanţă de problemele reale cum este aceasta. Estul, precum România, permite livrarea pe propriile pieţe a unor produse deficitare, la preţul celor din Vest, fără a permite contrareacţia unor organisme specializate. Industria auto face parte din această tenebroasă afacere. Mărci dintre cele importante, majoritatea germane, fac legea fără a putea fi sancţionate sub nicio formă, adică de beneficiarii direcţi. Instituţiile româneşti de protecţie a consumatorilor, cât şi cele de constatare a unor parametri nu fac decât să plagieze documentaţiile puse la dispoziţie.
Amploarea scandalului va fi mult mai mare. Statul german, prin implicarea masivă pe care o are, nici în acest moment nu a intervenit în asumarea imensei fraude, neavând capacitatea de control datorită culpei comune. Fraudă morală, economică, un adevărat atentat la sănătatea umană. Sunt propuse grafice de revenire, promisiuni că aşa ceva nu se va mai întâmpla! Sistemul care a făcut posibil aşa ceva trebuie să cadă. E o problemă comunitară, iar o solidaritate în acest sens poate evita multe abateri de la normalitate pe care Germania le-a susţinut. Accedând spre lux, putere şi dominaţie, afacerea din spatele maşinii poporului au transformat-o într-o iluzie pe urmele celei mai stupide propagande.
Chiar cu un preţ ridicat, maşina poporului se dovedeşte a fi, în fond, o escrocherie! Temperarea hegemoniei Germaniei pare a fi, din toate punctele de vedere, o problemă globală. Cazul Volkswagen poate fi un perfect motiv de plecare a reformei UE.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.