Personajele lui Florin Ghergu debordează de senzualitate

La „European Art Gallery” se află deschisă incitanta expoziţie a tânărului pictor Florin Ghergu, intitulată „Dincolo de femeie… eternul feminin”.

Până acum, proiectul galeriei se adresa pictorilor români deveniţi celebri în afara graniţelor ţării, iar acum, după cum mărturiseşte criticul de artă Radu Boroianu, directorul acestei galerii, se va orienta şi către pictorii mai tineri, între 40 şi puţin peste 40 de ani, vârsta începutului de maturitate creativă.

Aspiraţia stelară a orizontului lăuntric

„Expoziţia se adresează acelui «au-delà» al francezului sau «al di là dell» al italianului, pentru că, dincolo de realitatea materială, femeia este matricea universului. În picturile lui Florin Ghergu ne dăm seama că există o realitate dincolo de realitate. Dar despre asta s-au ocupat filosofii şi esoteriştii. Florin Ghergu reuşeşte să vadă dincolo… De la Ilfoveanu încoace mă tot mir de existenţa unor pictori care folosind acrilicul pe pânză cu anumită măiestrie îl fac să depăşească convenţia despre ceea ce am putea crede despre acest mediu. Este o încărcătură de profunzimi, de culori, de combinaţii dincolo de ce am putea aştepta de la acrilic. Cred că prin asta reuşeşte să emoţioneze. Expoziţia lui Florin Ghergu vă va ajuta să înţelegeţi jocul subtil de forme, de lumini, de culoare, de abstracţiuni morfologice, în frumuseţea perfectă a trupului feminin”.

Dezvăluire în măreţia nopţii

Mărturisirea graţiei

Polifonia metamorfozelor tinereţii

Florin Ghergu înlocuieşte timpul cotidian cu cel iniţiatic. Vechi simboluri amintind de străvechea Vale a Nilului figurează în „Timpul iniţiatic” o antică zeiţă Hathor filtrată prin secole şi prin contemporane canoane de frumuseţe.

Acel „dincolo” invocat de artist este sugerat de moderne maternităţi cu rezonanţă biblică, de urcări la ceruri ale unor pământene Marii, mai apropiate, în nedeterminarea relaţiei veşmânt-nud, de Magdelene („Din pământ către cer”), dar şi de delicata explorare a universului interior, devenit fie catedrală, ca în „Memoria umbrei transfigurate”, fie sugerată „corolă de minuni a lumii” cu parfum de religie orientală ca în „Transfigurare”.

Pictorul îşi extrage simboluri din surse variate. Duhurile se întrupează în preistorice figurări venusiene, în care Amor devine prunc, „Metaformoza interioară” se aşterne pe chip într-o rapidă succesiune de forme cu rapel manierist, dansuri sabatice se desfăşoară „În luna plină”, pielea, părul unora dintre personaje devin molecule de apă sau fire de nisip, ca în „Revelaţia nimfei”, sau suport pentru alge, dispuse într-un desen senzual şi decorativ pe care l-ar invidia pictorii Belle Epoque.

Suprarealiste „Siluete” plutesc în spaţii marcate creştin, căutarea identităţii feminine capătă incerte rezonanţe de luptă între înger şi demon („Identităţi”). Artistul balansează între Venere moderne, stucturate aproape neoclasic, şi aure trasate ca în „Rezonanţa energiei interioare”, formele se încheagă, se descompun şi se recompun („Anatomie afectivă”), purtătoare de pasiuni sublimate intelectual şi aproape mistic ca în „Împlinirea vocaţiei”.

Femeia lui Florin Ghergu se mişcă continuu între Venus pudica şi Venus profana, atât de iubite în Renaştere, între idol păgân şi înger, între trăirea simţurilor şi ideea sublimului.

Nudurile puternice şi graţioase în acelaşi timp, senzuale fără ostentaţie, îmbrăcate în umbre colorate, flori par adevărate simboluri ale frumuseţii, ale poftei de a trăi ca într-un imn închinat eternului feminin. Artistul dă impresia că eleganţa, subtilul, aluzia, misterul izvorăsc din însăşi substanţa lucrării, remarcându-se în acelaşi timp capacitatea de a construi cu subtilitate, din culori ale căror umbre dovedesc îndrăzneală: violet, alb, albastru, ocru, roşu, precum în „Voluptate palpabilă”, „Entuziasm exuberant”, „Admiraţie”, „În liniştea nopţii”, „Mărturisirea graţiei”, „Melancolie”, „Exaltarea tinereţii”.

Femeile lui, în afara timpului, aduc cu curtezanele decadenţei. La fel ca Gustave Moreau, femeia sub specia Salomeei apare prizoniera senzualităţii ei, confundată cu natura carnală pe care o reprezintă. Vegetalul şi animalul sunt asociate într-o grădină a supliciilor şi a plăcerilor, ca într-o evoluţie cosmică, deşi pictorul mărturiseşte că sursa sa nu este mitologică, ci mai curând esoterică. Unele dintre femeile lui Florin Ghergu apar ca nişte personaje enigmatice, dar, în acelaşi timp, ca o expresie a modernităţii încarnate, devenind o imagine vie a sexualităţii.

Compoziţiile sunt construite ca stop-cadre ale manifestării fiinţei, aflate în transformare continuă sub semnul lunii, ca în „Măreţia nopţii” sau ca în „Femeia cu trandafirul alb” ori în „Aspiraţia stelară a orizontului lăuntric”, ca în „Femeie în grădina albastră” sau „Plexul lunar”.

Într-o panotare elegantă siluetele trimit către o lume stranie. Fineţea liniei trasează flori şi frunzişuri. Pânzele lui presupun când o sursă solară plasată către privitor, când una nocturnă, precum şi desprinderea personajelor feminine în tărâmul visării. Alteori acestea amintesc de personajele lui Arcimboldo, construite din frunze, flori, fructe, aducând cu un anume tip de frumuseţe ideală, de zeitate născătoare de lumi în metamorfoză, ca în „Grădina obsesiilor”, în „Timiditate”, „Romantism aerian”, „În zorii dimineţii”, „Admiraţie”, „Femeia în lumina eternităţii”, recompunând elemente de micro şi macrocosmos. Polifonia metamorfozelor feminităţii dă naştere unei imponderabilităţi, unei graţii căutate şi abil descoperite.

Romantism aerian

Stare acvatică

Afirmarea identităţii ascendente

Imanenta ascensiune

Timpul iniţiatic

Voluptate palpabilă

Artistul, lucrând cu mare migală, dovedeşte stăpânirea tehnicilor picturii, în lucrările sale în acrilic pe pânză sau pe panou de lemn, un intens simţ al culorii şi o extraordinară capacitate imaginativă. Cert este că în spatele meşteşugului său există o dimensiune filosofică, o aplecare către descifrarea senzorialului lumii, care este marea Artă.

Exaltarea tinereţii

Entuziasm exuberant

Pictorul ne-a mărturisit câte ceva despre universul feminin imaginat în creaţia sa: „În picturile mele, femeia este un pretext pentru a atrage privitorul către ceva recognoscibil, într-o etapă iniţială, iar în celelalte etape, picturală…, să intre într-o iniţiere către acel frumos rostit de Platon acum peste 2.000 de ani: în acea patrie ideală a Frumosului, Binelui şi Adevărului. Toate aceste etape înseamnă şi iniţiere către frumosul ideal. Femeia pentru mine este un continuu spectacol sub semnul metamorfozei şi transformării, în orizontul misterului. Am pictat lumina văzută ca liant al entităţilor, am ordonat dinamismul formelor, cum ele se potenţează reciproc prin interacţiune şi interferenţă, prin vecinătatea suprafeţelor concave şi convexe, prin jocul subtil şi ambivalent al golului şi plinului. Dominanta rece (albastrul) existentă în lucrările mele exprimă calea visului, a inconştientului, este culoarea care trezeşte în om dorinţa de puritate şi setea de supranatural, având o puternică semnificaţie metafizică. Am păstrat deliberat transparenţa tonurilor, aerisirea spaţiului, dematerialitatea pastei cromatice pentru a obţine transfigurarea semnelor şi a formelor pictate precum şi o stare de transcendere în orizontul misterului, dincolo de realitatea văzută, concretă, către cea spirituală de unde iradiază adevărul şi frumuseţea”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.