Peter Georgescu, „The Constant Choice” sau Despre alegerea noastră cea de toate zilele

Peter Georgescu la Institutul Cultural Român de la New York

Un interviu cu Peter Georgescu luat de Matthew Mannister pentru BBC, cu o zi înainte de lansarea de la ICR New York, care a avut loc  pe 29 mai. O carte cu o copertă sobră ce foloseşte ingenios contrastul dintre alb şi negru ca parte dintr-o nevăzută tablă de şah pe care piesele ar juca partida continuă dintre bine şi rău. Alb şi negru. Dar viaţa e mai degrabă un degradeu de griuri. Şi bine şi rău, în varii proporţii. „The Constant Choice –An Everyday Journey From Evil Toward Good”  este o carte eveniment! Publicată în America de un român naturalizat american. Peter a reprezentat  alături de fratele lui Costa, mai mare cu cinci ani, o cauză internaţională în  anii ’50, când doar intervenţia preşedintelui Americii, Eisenhower, a reuşit să smulgă dintr-un lagăr de muncă forţată copiii Georgescu rămaşi prizonieri în România după căderea Cortinei de Fier. Părinţii celor doi copii s-au zbătut şapte ani de zile să-i scoată din ţară, unde au supravieţuit printr-un miracol graţie bunicii lor, Lygia Bocu, fiica lui Sever Bocu. Mama lui Peter Georgescu studiase la Sorbona şi se trăgea dintr-o familie bănăţeană cu ascendenţe consemnate în istoria României, un strămoş tras pe roată în timpul răscoalei lui Horia. Lygia Bocu a devenit soţia lui Valeriu Georgescu, Rică Georgescu, aflat în conducerea firmei americane de la Ploieşti. Adolescentul care a pus piciorul pe pământul american la 15 ani, fără să ştie engleză mai mult de cuvântul “coke”, după ani de şcoală întrerupţi de domicilii obligatorii, schimbate spre a li se pierde urma şi a se distruge orice comunicare cu părinţii din America şi  un program muncă forţată, a recuperat exceptional şi a parcurs un traiect al studiilor excepţional la “Phillips Exeter Academy”, “Princeton” şi “Standford Business School” de mare succes care a dat uneia dintre firmele cele mai importante de comunicare şi publicitate din lume, “Young &Rubicam” sau “Y&R”,  de pe Madison Avenue,  o spectaculoasă  dimensiune şi alură internaţională. Copilul rămas prizonier în România, alături de fratele lui Costa, trăind în condiţiile domiciliului forţat şi muncind ca un sclav sub rigorile comunismului, în timp ce părinţii  erau în America, unde i-a prins căderea Cortinei de Fier, iar bunicul maternal, Sever Bocu, era ucis la Sighet cu lovituri de bocanc, copilul chinuit şi izbăvit în căutarea binelui a ajuns  preşedintele companiei şi CEO, primul reprezentat la vârf, nenăscut în America, promovat  în această poziţie. La ICR New York, întâlnirea cu Peter Georgescu şi lansarea cărţii sale au sărbătorit o dublă victorie şi au deschis o nouă serie de evenimente pe care am numit-o “Arborele vieţii”. Seria va  propune  o galerie de portrete  de care avem nevoie continuu pentru a povesti americanilor, pe înţelesul şi interesul lor, despre valorile României. Seria “Arborele vieţii” e dedicată personalităţilor de origine română, exemplare prin trecutul, prezentul  şi moştenirea lor în care e greu să găseşti vreo fisură, cu atât mai puţin compromisul, derizoriul, demisia spirituală. Pentru că americanii mai cred în exemplaritate şi modele, în ideea de familii şi personalităţi întemeietoare, în educaţia temeinică, menită să deschidă porţile unei cariere strălucite. Ei cred în proiectele pe termen lung şi preţuiesc consecvenţa, fidelitatea faţă de principii şi ajustarea lor la condiţia umană. Şi sunt patrioţi. Cuvânt pus între paranteze de elitele apatride şi mercenare. Ca şi cum ar exista o prăpastie între patrie şi cărţile noastre de căpătâi. Veniţi din toate colţurile lumii, americanii, imigranţi la prima sau a nu ştiu câta generaţie, nu se jenează să-şi iubească ţara de origine şi ţara de adopţie şi privesc cu mari rezerve renunţarea veneticilor la valorile patriotismului peste care europenii proaspăt unşi de intrarea în Uniune le privesc cu lejeritatea cucilor fără cuib. Poate de aici li se trage americanilor şi eticheta de naivi. Ce legătură să mai existe între afaceri şi ideea de bine, mai mult, între bunătate, credinţă, căutarea pieţelor de desfacere şi calea spre Dumnezeu? “The Constant Choice” ne demonstrează cu fiecare pagină scrisă de Peter Georgescu alianţa vitală dintre Real şi Ideal. Şi de ce nu există fractură între idealurile morale şi construcţiile materiale. Sau de ce nu ar trebui să existe. Şi de ce ar trebui să ne distanţăm de obsesia proiectelor pe termen scurt şi să privim orice alegere din perspectiva consecinţelor sale. “Binele” clipei de azi, egoist şi iresponsabil, poate însemna prin consecinţele lui derizoriul sau tragedia de mâine.

Peter Georgescu

Arborele vieţii şi gândirea pozitivă

“Arborele vieţii”, înţeles şi ca arbore genealogic, va fi o serie despre mari familii româneşti întemeietoare de cultură şi civilizaţie, Brătienii, Cantacuzinii, Pillateştii, o serie despre ctitorii şi ctitori prezentată ca un Bildungsroman. Am întocmit o listă şi o hartă de ctitorii care vor hrăni interesul americanilor şi orizontul lor de aşteptare marcat de gândirea pozitivă, de scenariul întemeierilor. Bursa succesului social şi material ce defineşte America este urmată de actele  de generozitate ale oamenilor avuţi şi de succes, prin donaţiile majore pe care le fac, cu multe zero-uri, îndreptate spre cultură, sănătate, cercetare, ajutorarea aproapelui. Nicăieri mai mult ca în America nu se leagă mai strâns ideea de business cu aceea de act filantropic şi civic, de ctitorie în zona educaţiei, cercetării, culturii şi artelor. Aşa că am găsit în Peter Georgescu modelul viu, ideal pentru seria de la ICR New York, “Arborele vieţii”. Autorul cărţii are toate datele unui Erou american cu rădăcini româneşti despre care am citit atâtea din arhive şi despre care mi-a povestit însuşi Corneliu Coposu!! E vorba de Valeriu sau Rică Georgescu, tatăl lui Peter Georgescu, închis în 1941 la ordinele lui Antonescu pentru colaborarea sa cu Aliaţii, care a lucrat pentru ieşirea României din războiul purtat alături de Hitler. Copiii se jucaseră în biblioteca bunicului cu soldaţii de plumb după ce udaseră grădina de trandafiri a bunicilor, când tatăl lor a fost arestat în 1941. Vor trăi peste un deceniu scena arestării bunicului lor din partea mamei. E vorba de Sever Bocu, unul dintre fruntaşii Partidului Naţional Român, mai apoi Partidul Naţional Ţărănesc, deputat şi reprezentant al Banatului, ministru în guvernul Iuliu Maniu, redactor la revista “Tribuna” din Arad, guvernator al ţinutului Timiş, arestat în mai 1950 şi ucis de un gardian la închisoarea din Sighet. Cartea lui Sever Bocu, “Drumuri şi răscruci” a fost  publicată în 1945. Personalitatea lui a intrat în numeroase dezbateri purtate de Universitatea de Vest. Este cetăţean de onoare al Timişoarei din 1933, titlu ce i-a fost conferit din nou şi post mortem după 1990. Un bust al său există în Parcul Central din Timişoara. În “Constant Choice” aflăm povestea vieţii sale şi a unei familii ce a creat România cea demnă, România modernă, România supravieţuitorilor fără de frică şi fără prihană. Experienţele trăite în copilărie şi adolescenţă vor forma şi întări  caractere de oţel şi oameni a căror excelenţă profesională a fost dublată de integritatea morală şi orizontul spiritual ce cucereşte cititorul cu fiecare pagină scrisă de autorul cărţii “The Constant Choice”. Drumul căutării binelui şi separării lui de rău este şi drumul căutării lui Dumnezeu. Aceasta e o altă dimensiune a cărţii care impresionează. De la chipul lui Dumnezeu reprezentat în copilărie precum în icoane, imaginat ca un bărbat înţelept cu barbă ce ne veghează din “cerul înstelat deasupra noastră“, Peter Georgescu ajunge la kantianul adagio al “legii morale din noi”. Binele şi credinţa sunt parte din alegerea noastră zilnică indiferent de religii. “The Constant Choice” este o carte de dezbatere morală, o meditaţie continuă despre bine şi rău, despre credinţa în Dumnezeu şi religii, despre destin, raportarea noastră la istorie şi la deciziile şi faptele noastre care marchează fiecare ceas al vieţii pe care o trăim. Despre familie şi rolul atâtor persoane care i-au făcut un bine în viaţă, susţinându-l la studii, în cariera excepţională, toată viaţa. Binefăcătorii noştri sunt cei ce fac binele şi veghează alegerea binelui. Cartea lui Peter Georgescu este şi un album ce depune mărturie despre constructorii binelui şi gardienii lui. Este, de fapt, extraordinară această imagine a arborelui vieţii în care rodesc în loc de fructe chipuri de îngeri şi sfinţi păzitori aleşi dintre oamenii întâlniţi de Peter Georgescu de-a lungul vieţii. Lideri ce au inspirat civilizaţa şi condiţia umană, lumea din Chautauqua, din satul de pe lângă Lipova unde fraţii Georgescu au fost de copii mici martorii respectului unanim de care se bucura bunicul lor. În România şi în America ideea ascendenţei ca o garanţie morală şi o enormă responsabilitate ce ni se transmite prin părinţi pare să ia în consideraţie aceleaşi valori”. “Aşchia nu sare departe de trunchi”, spun românii. Barbara Georgescu repetă  aproape zilnic: “The fruit doesn’t fall far from the tree”.

Haina de deținut si lanțurile purtate de bunicul sau in inchisoarea de la Sighet

Îngerii noştri păzitori

Soţia lui Peter Georgescu, doamna Barbara Anne Georgescu e o femeie elegantă şi  frumoasă care inspiră forţă şi linişte şi e de departe un companion ideal în viaţă care ştie să cucerească gazdele cu felul de a mulţumi şi de a fi dincolo de orice afectare, stridenţă şi egolatrie. Prezentă la această lansare de carte care s-a bucurat de  atâta rezonanţă în audienţă, ea a jucat rolul pe care l-a dus la perfecţiune o viaţă, acela de a-şi  pune în valoare  şi ocroti cu strălucire partenerul de viaţă. Şi de a fi indispensabilă cu graţie şi discreţie. Cum o fac în basme zânele bune. E unul din îngerii păzitori evocaţi de Peter Georgescu în cartea sa, căreia i-a şi dedicat volumul “The Constant Choice”, ca şi fiului lor Andrew şi celor trei nepoate care au făcut o vizită nu de mult în România, spre a cunoaşte rădăcinile familiei lor. Au descoperit atâtea vestigii, printre care şi străzi, muzee şi statui care omagiază personalitatea străbunicilor lor români. Vorbesc cu Peter Georgescu despre importanţa traducerii cărţilor lui în România, căci ar fi esenţial să traducem şi “The Sources of Success: Five Enduring Principles at the Heart of Leadership J+B US Francise Leadership”, publicată în 2005. Organizăm evenimentul împreună cu “Camera Româno-Americană de Comerţ”, reprezentată de Mark Meyer, Preşedinte, şi Elias Wexler, vicepreşedintele filialei new-yorkeze. Sunt sigură că am ales “Arborele vieţii” gândindu-mă şi la filmul american “The Tree of Life” scris şi regizat de  Terrence Malick, nominalizat la trei premii Oscar, cu o replică a fiului către tatăl biologic şi Tatăl ceresc care e vocea deziluziei şi descumpănirii căreia Peter Georgescu îi răspunde povestindu-ne viaţa lui şi povestea unei familii de români care a făcut istorie şi nu s-a lepădat de valorile morale. Replica din filmul lui Malick  ”Why shoud I be good if You aren’t?”

Altfel am putea să considerăm cartea “The Constant Choice” ca o demonstraţie a credinţei împărtăşite de Albert Einstein. “Căutarea adevărului şi frumuseţii este o activitate în care ni se permite să rămânem copii toată viaţa noastră”, scria marele creator al teoriei relativităţii.

Peter este convins ca succesul sau in viața si afaceri se datorează mult soției sale

Peter Georgescu si soția sa Barbara

Peter si Barbara, cu nepoatele lor, la Peleș


Despre rădăcinile lui Peter Georgescu

Aceste rădăcini sunt în România de dinainte de comunism. “The Constant Choice” este o carte emoţionantă şi prin faptul că reprezintă mărturia unei lumi româneşti neatinse de comunism. E evocat Banatul şi obiceiurile unei lumi tihnite de gospodari căreia îi este opusă lumea domiciliilor forţate de la Urziceni sau din câmpurile de muncă forţată. Descoperim America văzută în anii imigraţiei politice. Vedem ce înseamnă alegerea binelui şi a răului din clipa în care oameni care nu făcuseră niciodată răul sunt obligaţi să-l facă şi să-l aleagă  pentru a supravieţui. Răufăcătorii demonstrează că iadul este în noi şi duşmanii binelui şi adevărului suntem chiar noi, dacă nu avem curaj şi demnitate. Oamenii care vin să-l aresteze pe bunicul lui Peter Georgescu au fost şi printre cei care-şi scoteau pălăria în faţa lui. Le e ruşine să-l privească în ochi, ar vrea să nu fie văzuţi de nimeni în ipostaza de mercenari ai răului. Se petrece o falie îngrozitoare în ideea alegerii, aşa cum o descrie în versete “Ecclesiastul” citat de Peter Georgescu drept motto al cărţii sale. Versetul 1 din capitolul trei. Nu este singurul text din “Cartea Sfântă” la care face apel şi nu este creştinismul singura religie la care se referă, după cum liderii spirituali sunt aleşi de pe atâtea meridiane. Trimiterile nu au nici o clipă rolul de a epata. Există în permanenţă o abordare umană interioară în toate perspectivele dinspre care ne raportăm la bine şi la rău, ghidaţi de religii, mentalităţi, experienţe individuale, tehnologii emergente, idei fixe, principii şi strategii ale succesului. Căutarea şi facerea binelui nu par să-şi poată oferi  momente de respiro, scuze sau alibiuri. Şi nici nu se reduce la un periplu individualist, însingurat, narcisist ori străin de oameni. Sălbăticirea şi necomunicarea  nu pot ajuta la susţinerea şi facerea binelui. Există o analiză a idiotului contemporan în cartea lui Peter Georgescu la care merită să medităm. Individualismul contemporan are mult de a face cu portretul idiotului contemporan. Peter Gorgescu ne trimite la etimonul grec “idiotes” care însemna o persoană lipsită de îndemânare, needucată, ignorantă, centrată pe sine, întoarsă cu spatele la realitatea publică. Pragmatismul în tranziţie  a accelerat producţia fabricii de idioţi şi de şmecheri. Alegerea binelui devine mai dificilă cu o asemenea  producţie de decidenţi. Povestea lui Adam şi a Evei care muşcă din mărul cunoaşterii interzis a devenit scenariul global. Alegerea lui Valeriu Georgescu de a nu colabora cu agenţii din ambasada română, obedientă faţă de comunismul impus de Moscova  nu se reduce doar la alegerea de a nu trăda America, al cărui cetăţean devenise. Nu e doar alternativa unică  în luptele dintre servicii deschise de Războiul Rece. Sunt cunoscute cazurile atâtor agenţi dubli sau tripli, cărora traseismul din politica de azi le arată chipul desfigurat al oamenilor fără de ţară, rădăcini sau fidelitate. Tatăl lui Peter Georgescu riscă însăşi viaţa fiilor lui, prizonierii comunismului instalat cu forţa în România. E solidar cu principiile lui şi politica dusă alături de americani în timpul celui de-al doilea război mondial. E solidar cu zecile de mii de români azvârliţi în puşcăriile comuniste. Consecvenţa de sine opune cameleonismului moral şi politic o alegere fără rest. Există atâta luciditate şi emoţie în alegerea binelui. Mintea şi sufletul lucrează împreună ca un înger păzitor al binelui ales azi pentru a întări binele ales ieri şi a da o şansă de a fi ales şi mâine tot binele. Arborele vieţii e reprezentat adesea cu chipuri de sfinţi printre frunzele lui crescând asemenea fructelor. “The Constant Choice” e cartea nu doar a unui periplu interior prin istoria unei familii şi a unei lumi zguduite din temelii după al Doilea Război Mondial. Succesul lui Peter Georgescu în America postbelică, după anii de muncă silnică şi domiciliu forţat în România  arată de ce ani de zile românii au privit spre cer să-i vadă pe americani că vin, naivi, fireşte asemeni celor ce aşteaptă să li se arate pe cer Dumnezeu, în loc să-L caute în ei înşişi. La lansarea de la institutul cultural a participat şi domnul Wisner Jr., fiul lui Frank Winser Sr., un american ce a făcut parte din OSS, unul dintre cei patru membri fondatori CIA. Cartea lui Peter Georgescu povesteşte legătura care a existat cu Frank Wisner între mama lui şi tatăl lui închis din ordinele lui  Antonescu. Legătura lui Rică Georgescu a continuat şi din detenţie cu Frank Wisner şi OSS, Office of Strategic Services. Aşa se explică scena povestită de Peter Georgescu în cartea lui cu avionul pus de regele Mihai  la dispoziţia familiei Georgescu pentru a-i transporta la Lipova în siguranţă pe copiii Georgescu. Frank Wisner Sr. a descoperit că Uniunea Sovietică urmărea să pună mâna pe controlul întregii Europe de Est. I-a alertat pe americani, dar a remarcat cu stupoare lipsa de reacţie a guvernului american, explicabilă azi când s-au citit cel puţin documentele Conferinţei de la Yalta. În calitate de consilier al Familiei Regale l-a sfătuit pe regele Mihai să plece în exil.

 

Fratii Georgescu în timpul războiului, impreună cu Bunicul Sever Bocu, si bunica, îngerul păzitor, in satul natal

Barbara cu fii ei, după 7 ani de despărțire


Rebranding Romania

Într-una dintre fotografiile lui Peter Georgescu, îl vedem în biblioteca lui din New York alături de un volum ce se cheamă “Rebranding America”. Ar fi o idee ca să-l rugăm pe Peter Georgescu nu doar să ne ofere copyright-ul ca să-i  traducem cele două cărţi. Ca român şi american de mare succes, Preşedinte de onoare al uneia dintre cele mai mari companii de advertising din lume, “Young &Rubicam Inc”, şi al altor instituţii de prestigiu americane, vicepreşedinte  al “New York Presbiterian Hospital”,  membru al “Council of Foreign Relations”, ar fi cazul să-l invităm pe Peter Georgescu să se implice în ceea ce ar însemna un act fundamental al regândirii de sine pentru România, “Rebranding Romania”. Ar fi o şansă să ne apropiem mai rapid de opţiunile  fundamentale pe termen lung pe care le ocolim sau pe care le ignorăm.

 

 Primul preşedinte al companiei Young &Rubicam care nu s-a născut în America

Doina Uricariu, Directorul ICR New York si Peter Georgescu






Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.